Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, creează conexiuni stabile între participanți și experți prin transferul de informație care are loc în cadrul multitudinii de activități avute în vedere. Seminariile de schimb de bune practici sunt cel mai elocvent exemplu în acest sens, fiecare seminar pornind de la o nevoie concretă exprimată de către cadrele didactice. În aceeași notă se înscrie seminarul organizat în intervalul 13-16 aprilie 2020 pe platforma online Blackboard a Universității Spiru Haret, care a avut drept temă: REFORMA SISTEMULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT BAZATĂ PE PRINCIPIILE PIEȚEI - CHEIA CREȘTERII STANDARDELOR EDUCAȚIONALE. ALTERNATIVE LA ÎNVĂȚĂMÂNTUL CLASIC.
Evoluțiile recente din literatura de specialitate au arătat cum educația se desfășoară în medii din ce în ce mai complexe, ceea ce afectează modul în care sunt guvernate sistemele de învățământ moderne. Sistemele complexe sunt caracterizate de structuri noi și comportamente noi care apar datorită interacțiunilor dintre mai mulți actori.
Numărul și tipul de actori care se implică în politica educației a crescut. Administratorii regionali și locali, reprezentanții școlii, directorii, profesorii, părinții și alți actori sunt dornici să își apere propria viziune despre educație, bazată pe sisteme de credințe profund înrădăcinate și în mare parte, personale. Acești actori se angajează în dezbateri politice aprinse despre ce priorități trebuie să le ofere educația și iau inițiative pentru a aduce noi politici în școli.
Aceste evoluții au schimbat relațiile dintre diferitele niveluri de luare a deciziilor și execuție. În unele sisteme, descentralizarea permite factorilor de decizie la nivel local și regional, precum și liderilor organizațiilor și instituțiilor școlare să cântărească mai mult în procesul de elaborare a politicilor și să adapteze politicile la anumite priorități locale. Mai general, sistemele de învățământ se deplasează de la structuri esențiale de sus în jos la interacțiuni mai orizontale în care negocierea și co-construcția sunt procese firești Aceste sisteme sunt neliniare; se bazează pe feedback pentru a-și modela propria evoluție. Ele funcționează pe mai multe scări de timp și la mai multe niveluri simultan.
Aceste noi dinamici creează situații mai dificile pentru implementarea politicilor. Programele de schimbare în organizațiile publice tind să eșueze din motive precum lipsa viziunii, incapacitatea de a comunica sau eșecul de a găsi echilibrul corect între schimbările marginale și transformările structural. Problema construirii și menținerii încrederii, de exemplu, este crucială în sistemele complexe.
Noile mecanisme trebuie să permită responsabilizarea diferiților actori pentru acțiunile lor, deoarece guvernele centrale nu controlează în mod necesar toate aspectele procesului politic. În același timp, responsabilitatea ridicată nu ar trebui să afecteze potențialul de inovare al sistemelor de învățământ: țările OCDE găsesc modalități de a utiliza responsabilitatea ca instrument de îmbunătățire și inovare la nivel de clasă, școală, local și national.
Complexitatea guvernanței educației afectează, de asemenea, dispoziția unui sistem de implementare. În sistemele descentralizate, mai multe niveluri de guvernanță pot rezulta fie în mai multe niveluri ale canalelor de implementare, fie în diferite reforme sau programe de implementat în locuri similare, de exemplu. Acest spațiu politic aglomerat poate crea ineficiență și confuzie în reformele celor care trebuie să-l implementeze.
Punerea în aplicare a unei noi politici, aducerea unei schimbări la modul de funcționare a educației în acest mediu este din ce în ce mai complexă și mai dificilă
Inițiativele de reformă și reacțiile la aceste schimbări nu mai provin din deciziile luate de sus în jos; mai degrabă, acestea rezultă din interacțiuni mai complexe între mai mulți actori la diferite niveluri din sistem. Guvernele centrale joacă în continuare un rol decisiv în procesul de elaborare a politicilor, numai dacă garantează un sistem de învățământ coerent. Astfel, factorii de decizie trebuie să înțeleagă și să țină seama de noile provocări pe care sistemele de învățământ complexe le implică pentru implementarea politicilor.
În general, literatura de cercetare dezvăluie o serie de motive care împiedică implementarea să fie eficientă, inclusiv lipsa de concentrare asupra proceselor de implementare, provocările datorate implicării ineficiente a oamenilor în schimbare și noua complexitate a guvernării educației. Acestea necesită revizuirea abordărilor actuale de implementare. Standardele educaționale trebuiesc adaptate cerințelor aflate în schimbare, pentru a reflecta în permanență realitatea socială, culturală și economică a momentului. Această adaptare va presupune implicit și o concordanță corespunzătoare a standardelor cu cerințele specifice la un moment dat existente pe piața forței de muncă.
Acest topic, ca de altfel majoritatea celor abordate în cadrul seminariilor reprezintă un exemplu elocvent pentru problematicile aflate în atenția participanților. Fiecare nou seminar are rolul de a identifica soluții sau direcții de acțiune cât mai optimizate pentru temele abordate și puse în discuție.