Bază de date online cu bune practici pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate
Problematica succesului și a insuccesului școlar tinde să devină un fapt social cu ample şi profunde semnificaţii şi consecinţe pentru ridicarea nivelului de pregătire, de cultură şi de educaţie al unei generații de elevi, a educatorilor, a învățătorilor și formatorilor, în general. Succesul este o trebuinţă morală: el este semnul valorii personale a unui individ. Succesul înseamnă reuşită, izbândă, performanţă obţinute de o persoană sau de un grup de persoane şi recunoaşterea ca atare de către colectivitate. Mecanismele de apariţie şi consolidare a succesului sunt strâns legate de valorile sociale. În ceea ce priveşte succesul şcolar, el se defineşte prin formarea la elevi, în concordanţă cu cerinţele programelor şcolare, a structurilor cognitive (sisteme de cunoştinţe), operaţionale (priceperi, capacităţi, abilităţi), psihomotrice (deprinderi), afectiv-motivaţionale şi sociomorale (atitudini, trăsături de voinţă şi caracter).
În cadrul grupurilor şcolare, consilierea reprezintă o formă particulară de interacţiune şi influenţare , care contribuie la sprijinirea elevilor în rezolvarea problemelor cu care se confruntă, precum şi la omogenizarea şi dezvoltarea clasei de elevi ca grup educaţional.
Conceptul de consiliere şi accepţiunile sale
În literatura de specialitate există numeroase definiţii şi accepţiuni date conceptului de consiliere.
,,Consilierea presupune existenţa unei persoane care are temporar sau permanent rolul de consilier şi care oferă sau acceptă în mod explicit să acorde timp, atenţie şi respect uneia sau mai multor persoane, cu rolul temporar de client. Sarcina consilierii este de a oferi clientului oportunitatea de a explora, descoperi şi clarifica moduri de a trăi valorificându-şi resursele, ceea ce conduce la sentimentul de bine interior, îndreptându-se spre o cât mai bună existenţă”. (Asociaţia Britanică pentru Consiliere, 1991)
Învățământul este, fără doar și poate, unul dintre domeniile de bază în care tehnologiile viitorului trebuie să ajungă, deoarece acestea au potențialul de a deschide noi orizonturi ale educației, cu experiențe de învățare interactive și fără caracterizări negative ale sistemului.
Pe măsură ce tehnologia se schimbă, și educația se transformă – putem observa acest lucru în școlile din străinătate, dar și în școlile și liceele de la noi, unde profesorii sunt din ce în ce mai deschiși la gadgeturi, iar elevii sunt maeștri în folosirea lor. În rândurile de mai jos, am încercat să observăm și să ne imaginăm care este viitorul educației și care sunt avantajele – atât pentru profesori, cât și pentru elevi.
În ultimii ani se discută foarte mult despre rolul educației interculturale în formarea personalității elevilor. Și pe bună dreptate. Valorile educației fără discriminare sunt, aproape în totalitate, valori morale. Și nu putem vorbi despre educație fără această dimensiune axiologică a personalității noastre. Poate cea mai potrivită definiție a educației în acest context este cea dată de Kant: ”calea omului către umanitate”. Dar educația nu se desfășoară numai în context formal, în instituții de învățământ, ci și acasă sau în alte contexte informale sau nonformale. Poate mai mult ca în cazul oricărei alte componente a educației, cea interculturală trebuie sprijinită de familie. Sau, mai degrabă, de acolo pornește sau ar trebui să pornească. De cele mai multe ori, copiii ajung în grădinițe sau școli cu stereotipuri gata formate. De mici aud de la părinți: ”dacă nu ești cuminte te dau la țigan”, ”miroși ca țiganii!, ”vorbești ca la ușa cortului” etc. Ne-am referit doar la etnia romă fiindcă, din păcate, e cea mai condamnată la stereotipuri. Dar mai sunt și alte etnii (depinde de zona țării), să nu mai vorbim de stereotipurile și prejudecățile religioase sau sexuale. În aceste cazuri, părinții sunt foarte vehemenți în susținerea unor convingeri denigratoare, condamnabile pentru oricine este altfel decât ei.
Citește mai mult: Educația fără discriminare – o problemă a întregii societăți
Calculatorul a devenit indispensabil în educaţia modernă, fiind utilizat de către cadrele didactice în procesul de predare-învăţare. Fiind un mijloc modern de educaţie, utilizarea sistemelor informatice a câştigat teren datorită virtuţilor foarte atractive pentru elevi, accesibilităţii pentru aceştia şi facilitării prezentării informaţiilor.
Utilizarea calculatorului în educaţie are marele avantaj de a facilita trecerea de la acumularea pasivă de informaţii de către elevi la învăţarea prin descoperire, ei învaţă să înveţe, dezvoltându-şi în acest mod abilităţile şi strategiile cognitive pe care le vor folosi şi adapta în diverse alte situaţii. Acest fapt aduce o mare flexibilitate în învăţare şi la stimularea elevilor de a se implica în procesul educaţional şi de a deveni parteneri ai profesorului în cadrul clasei.
Citește mai mult: Utilizarea calculatorului in procesul de invatamant