Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, are drept obiective creșterea calității activității didactice și a diminuării abandonului școlar în cadrul regiunilor de implementare Dolj, respectiv Gorj. În acest sens proiectul presupune organizarea și desfășurarea unei suite de evenimente care au o frecvență lunară, precum și desfășurarea de cursuri de formare profesională și activități de practică pentru cadrele didactice.

Sesiunile de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea resurselor umane sunt activități care pun accentul pe informare și pe implicarea participanților sub forma unor work-shop-uri centrate pe teme de discuție individualizate de la lună la lună.

 

În data de 26 noiembrie 2018, la sediul Școlii Gimnaziale ”Ion Creangă”, localitatea Craiova va avea loc o nouă sesiune care are drept temă - ANXIETATEA LA ELEVII PROVENIȚI DIN MEDII DEFAVORIZATE

Anxietatea reprezintă o afecțiune care se manifestă la o proporție însemnată a populației în prezent, unele statistici indicând procente de 14% la nivelul Uniunii Europene.  La un nivel minimal, în forme ușoare, anxietatea poate fi privită ca un adevărat ”motor” necesar pentru motivarea și impulsionarea diverselor activități care necesită un consum mai mare de resurse, însă odată depășit un anumit nivel, fiecare individ afectat nu mai este capabil să realizeze sarcinile trasate și devine total neproductiv.

Din perspectivă școlară, manifestarea anxietății la copii poate avea cauze multiple. Una dintre cauze este însăși structura emoțională labilă a copilului, manifestarea unei personalități de tip isteric. Alte cauze pot relaționa cu:

- starea familiei (unul dintre părinți bolnav, părinți divorțați, părinți aflați în permanență în conflict, decesul unui membru al familiei, schimbarea locuinței, gelozia pe un frate sau soră mai mică, părinți anxioși la rândul lor etc).

- abuzul emoțional din partea profesorilor

- rezultate școlare mai slabe

- neînțelegeri cu colegii

Anxietatea, o dată instalată poate reprezenta o piedică reală pentru un nivel optim al succesului școlar. Conceptul de reuşită şcolară face referire la obţinerea unor rezultate înalte la activităţile de învăţare definite prin performanţe ridicate ale elevului în ceea ce priveşte procesul instructiv-educativ, ce se raportează la exigenţele programei şcolare.

Tulburarea de anxietate socială este frica de a fi judecat de către alţii, în special în situaţii sociale. Această stare de anxietate socială se manifestă prin tensiune extremă, griji obsesive asupra interacţiunilor şi tendinţa de izolare sau retragere.

Experienţele negative pot influenţa nefavorabil atât stima de sine, încrederea în sine, cât şi reuşita şcolară. Acest tip de anxietate dezvoltată în cadrul școlii poate de asemenea să inhibeze și dorinţa de exprimare a cunoştinţelor asimilate. Totodată însăși modalitatea în care este organizat sistemul școlar, prin exigenţele programelor, calitatea profesionalismului cadrelor didactice sau modalitatea de realizare a obiectivelor formativ-educaţionale, în funcţie de modalitatea de aplicare a acestora poate determina apariția anxietății.

Anxietatea şcolară ţine de procesul instructiv-educativ şi reprezintă o mani-festare a stării emoţionale nefavorabile a copiilor care se exprimă printr-un senti-ment nedefinit de nesiguranţă. Ea se manifestă prin nelinişte şi agitaţie sporită în activitățile şcolare, prin aşteptarea aprecierii negative din partea învățătorilor şi colegilor, prin neîncrederea în sine, în co-rectitudinea comportamentului şi a deci-ziilor proprii, prin așteptarea dezaprobării şi prin sentimentul inferiorității.

Printre factorii determinanți ai anxietății școlare se pot enumera:

-         trăirea stresului social

-         Frustrarea necesităţii de atingere a succesului

-         Frica de autoafirmare

-         Frica de situaţiile de verificare a cunoştinţelor

-         Frica de a nu corespunde expectanţelor celor din jur

-         Rezistența fiziologică joasă la stres

-         Problemele şi temerile în relațiile cu profesorii

Anxietatea trebuie diferențiată în raport cu o serie de alte stări/fenomene psiho fiziologice. Astfel, anxietatea este diferită de angoasa care reprezinta o senzaţie de indispoziţie profundă, caracterizată prin nelinişte dusă la extremă, o frica iraţionalã, însoţită, de cele mai multe ori, de modificări neurovegetative, comparabile cu acelea pe care le observăm în şocurile emoţionale (palpitaţii, tremurături, transpiraţie abundentă, vedere înceţoşată, etc.)

De asemenea acceptatã tradiţional ca o ,,teamă fără obiect”, anxietatea se opune fricii, care răspunde unei temeri motivate de un obiect sau o situaţie externă, prezente obiectiv în câmpul extern al subiectului şi resimţite de acesta ca fiind periculoase. Aşa cum precizează şi A. Reber : 1) frica implică prezenţa obiectivă, ca stimuli declanşatori sau facilitatori, a unor obiecte sau evenimente specifice, în timp ce anxietatea este o stare emoţională mult mai generală (deci, mai puţin specifică, în raport cu diverse categorii de stimuli) şi 2) frica poate fi o reacţie a unei persoanei în faţa unui pericol obiectiv, prezent ca atare, în timp ce anxietatea poate apare ca o reacţie în faţa unui pericol anticipat sau imaginat, care nu acţionează în mod obiectiv.

În opoziţie cu frica şi teama, anxietatea are un caracter iraţional, nu este o emoţie bazală, ci mai degrabă un complex de emoţii. Prin urmare, putem considera termenul de anxietate ca o umbrelă care înglobează o serie de trăiri emoţionale cum ar fi: frica, teama, furia, nervozitatea.

Anxietatea se diferenţiaza de frică şi teamă şi prin durata de manifestare a simptomelor care îi sunt specifice. Astfel că, dacă frica şi teama dispar odatã cu depăşirea pericolului, anxietatea persistă în timp, în multe situaţii, cronicizându-se, ca în cazul tulburării de anxietate generalizată.

In ceea ce priveste diferentierea fata de fobie, aceasta a fost înţeleasă ca o frică nejustificată, foarte intensă şi persistentă, referitoare la un anumit lucru sau la o situaţie datã (obiectivă) şi însoţită de nevoia permanentă de evitare a stimulului fobogen, pe cand anxietatea variază în intensitate, durată de manifestare a simptomelor şi este legată de o situaţie slab determinată, vagã (uneori, pur imaginară). 

Relatia dintre panica si anxietate este ceva mai stransa, ca manifestare clinică a fricii (sub aspectul intensităţii şi caracterului raţional al simptomelor, panica prezintă o simptomatologie asemănătoare anxietăţii, numai cã manifestările au un nivel mai ridicat al intensităţii (palpitaţii, transpiraţie, tremurături, senzaţia de sufocare). Cele două se diferenţiază net, în ceea ce priveşte modalitatea de apariţie: dacă panica se instaleazã brusc, evoluează foarte rapid, în ceea ce priveşte intensitatea simptomelor şi poate dispare la fel de repede, anxietatea este o stare care, de multe ori, se permanentizează şi evoluează lent, ca intensitate.

Una dintre formele de manifestare frecventa a anxietății in mediul scolar este reprezentata de anxietatea fata de testare sau fata de examen.  Primul şi cel mai important dintre efectele manifestării accentuate a anxietăţii faţă de testare îl reprezintă scăderea performanței pe care persoana o obţine la test sau la teste, fapt care poate conduce la eşecul în îndeplinirea obiectivelor pe care aceasta şi le propune.

Deşi o persoană poate avea abilităţi intelectuale sau practice şi cunoştinţe foarte bune, precum şi o motivaţie optimă, anxietatea faţă de testare o va împiedica să obţină performanţa dorită şi să-şi atingă obiectivele pe care şi le-a fixat. În cele ce urmează, vom vedea care sunt mecanismele care conduc la o astfel de situaţie şi cum se poate interveni pentru reducerea anxietăţii faţă de testare şi îmbunătăţirea performanţei. 

Anxietatea faţă de testare este o stare (condiţie) caracterizată prin simptome specifice, persistente şi severe de anxietate, pe care unele persoane le resimt în diverse situaţii de testare, simptome care interferează cu performanţele pe care acestea le obţin. Anxietatea faţă de testare interferează negativ cu capacitatea de concentrare a atenţiei şi performanţa mnezică, făcând dificilă sau chiar imposibilă reamintirea materialului învăţat pentru test/examen.

Aceste interferenţe conduc la obţinerea unei performanţe, care nu reflectă nivelul real al inteligenţei persoanei sau eforturile pe care aceasta le-a făcut în vederea pregătirii pentru test/examen. Se creează, astfel, un cerc vicios, în care anxietatea faţă de testare conduce la performanţe slabe, iar acestea, la rândul lor, întăresc cele două dimensiuni ale anxietății faţă de testare, şi-anume credințele şi stările emoţionale negative în raport cu situațiile de evaluare.

Pentru rezolvarea situațiilor de anxietate școlară, o importanță deosebită o prezintă suportul pe care elevii îl primesc în direcția conturării unei imagini de sine cât mai pozitive și ancorate într-o serie de valori bine definite.

Conceptul de sine la elevi este alcătuit din:

♦ imaginea fizică despre sine – modelul în care copilul se recunoaște ca persoana fizică, cu propriul său corp, părțile sale componente și caracteristicile acestora;

♦ imaginea despre sine transpusă prin acțiunile sale.

Copilul trebuie să se simtă bine în pielea lui pentru a ajunge să se auto-valorizeze. Este firesc ca un copil să fie sprijinit să își formeze o imagine tot mai corectă despre ceea ce poate și despre ceea ce este. În același timp, este important ca elevul care este extrem de sensibil să fie sprijinit pentru a-și construi o imagine de sine pozitivă.

Elevii care au o imagine de sine sănătoasa sunt mai puțini anxioși, mai curajoși și mai afectivi în relațiile lor de grup și totodată mai corecți în autoapreciere. Imaginea de sine formează conceptul despre sine și acesta determină încrederea și respectul de sine. Etichetele „nu ești bun de nimic”, „habar nu ai” vor induce copilului neîncredere în propria persoană, creându-i o imagine de sine negativă, dar dacă unui copil i se repetă că este inteligent și capabil, acesta va ajunge să creadă acest lucru integrându-l ca parte a imaginii de sine. Interacțiunea mamă-copil poate influența imaginea de sine, generând o imagine de sine pozitivă, care se va menține și la vârsta adultă, în cazul în care a fost o relație bazată pe încredere și căldură sufletească, în timp ce o privare a copilului de relația maternă, sau o relație agresivă cu mama poate genera o imagine de sine negativă.

O altă dimensiune importantă în ceea ce privește anxietatea școlară, se referă la reacțiile emoționale față de sarcina de învățare. Pe fundalul dezvoltării acestor reacții se poate observa apariția unui teren propice pentru manifestarea anxietății școlare dacă percepția asupra sarcinii de învățare este greșit fundamentată și dacă elevul în cauză nu își poate gestiona cu succes emoțiile. Specialiștii au identificat existența a două moduri de a reacționa față de eșecul școlar:- reacția de neajutorare, și orientarea către achiziția de competențe. Ceea ce diferentiaza cele doua categorii de elevi este felul cum reactioneaza atunci cand intampina dificultati in rezolvarea unei sarcini școlare. Elevii caracterizați prin reacția de neajutorare tind sa abandoneze sarcina, preferând sarcinile pe care anterior le-au îndeplinit cu succes. Elevii orientați spre achiziția de noi competente tind sa persevereze pana la îndeplinirea cu succes a sarcinii. Diferențele privind orientarea in sarcina se datorează  modului in care elevii valorizează performanta(sistemul implicit de credințe personale):

- performanțele sunt importante pentru ca generează evaluări externe pozitive(laude din partea părinților, a profesorilor etc.)                                                                                                                                                         

- performanțele sunt importante pentru ca cresc nivelul de cunoștințe personale.

 Testarea elevilor cu ajutorul unor teste de inteligență adaptivă a relevat faptul că fiecare categorie este întâlnită în procente de 40% (orientarea către neajutorare sau orientarea către achiziția de competențe) în timp ce 20% nu pot fi încadrați în nici una dintre categorii.

In ce privește relația dintre anxietate si performanță diferite cercetări pe această temă au dus la concluzia ca un nivel optim de anxietate favorizează performanța. S-a constatat de asemenea ca subiecții cu tendințe anxioase mai pronunțate, daca au posibilitatea să aleagă, preferă sarcinile cu dificultate mai scăzută  fata de persoanele neanxioase.

Problematica anxietății școlare rămâne un subiect de actualitate pentru orice cadru didactic care dorește sa își optimizeze activitatea, gestionarea necorespunzătoare a acestei afecțiuni provocând dezechilibre uneori grave pentru personalitatea copiilor.

Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă are rolul să ofere o bază conceptuală și numai pentru îmbunătățirea activității profesionale a cadrelor didactice din școlile defavorizate. Prin obiectivele sale, prin conținutul activităților și prin aria tematică extrem de diversă acoperită, proiectul reprezintă un cadru ideal pentru conectarea cadrelor didactice la realitățile școlare ale prezentului.