Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă vizează creșterea reală a performanței cadrelor didactice din grupul țintă prin dobândirea de noi competențe și abilități profesionale adaptate cât mai bine contextului activității depuse în cadrul instituțiilor școlare defavorizate.

Sesiunile de mentorat didactic și coaching cognitiv comportamental din cadrul proiectului pun accentul în mod deosebit pe identificare și transmiterea de astfel de informații cu fiecare nouă temă abordată de către experți.

Pentru luna mai 2020, tema sesiunii de mentorat didactic și coaching cognitiv comportamental care a avut loc în cadrul platforma online Blackboard,(18-22 mai) Universitatea Spiru Haret, s-a referit la : EDUCAȚIA PENTRU MASS-MEDIA. FUNDAMENTE PSIHOPEDAGOGICE ALE RESPECTĂRII PRINCIPIILOR DIDACTICE ÎN ACTIVITATEA EDUCAȚIONALĂ .

Nivelul de analiză psihopedagogic al activității depuse de către cadrele didactice presupune elucidarea unor mecanisme intime ale comunicării cu elevii, în contextul aplicării unor principii pedagogice consacrate, aflate în concordanță cu curriculumul școlar adecvat prezentului.

Stimularea creativității elevilor, rămâne dincolo de definiții și explicații, una dintre cele mai mari provocari pentru un sistem de învățământ performant. Ea conține în sine însuși răspunsul pozitiv la foarte multe probleme structurale și de conținut ale proceselor educaționale moderne – cât de mult, cât de bine, educația reușește să pună în valoare individul în contextul social din care face parte, cât de pregătiți pentru viață sunt elevii văzuți drept produse efucaționale care trebuie să performeze într-un anumit context profesional și social?

În mod tradițional, profesorii și formatorii foloseau în practica lor o paradigmă de învățare dominantă: cea instructivă, limitându-și astfel potențialul creativ și inhibând învățarea. Studii recente arată că în situații normale, elevii combină metafore diferite într-un grad mai mic sau mai mare simultan: imitație, participare, achiziție, exercițiu și descoperire.

„Creativitate” este un termen care ar putea fi înțeles de oameni diferiți și în contexte diferite în multe moduri diferite. De obicei, oamenii o raportează la arte și meserii, cum ar fi arte vizuale (de exemplu, ceramică, desen, pictură, sculptură etc.) și muzică, sau mai recent cu referire la artele spectacolului sau fotografie.

Creativitatea este definită ca o „activitate imaginativă creată astfel încât să producă rezultate atât originale cât și de valoare”. Mai mult, potrivit Manifestului „Ambasadorii europeni pentru creativitate și inovare”, „a fi creativ înseamnă a imagina ceva care nu exista înainte și a căuta noi soluții și forme”.

După cum se precizează în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, „toate nivelurile de educație și formare pot contribui la creativitate și inovare într-o perspectivă care implică învățarea pe tot parcursul vieții: etapele timpurii ale educației concentrându-se pe motivație, învățarea deprinderilor și alte competențe cheie și ulterior pe etape care se concentrează pe abilități mai specifice, pe crearea, dezvoltarea și aplicarea de noi cunoștințe și idei ”.

Potrivit multor autori, sistemul educațional din multe țări nu promovează procesele de predare / învățare creative. Într-adevăr, educația formală nu facilitează comportamentele și abilitățile creative ale elevilor. Elevii acționează cel mai adesea ca beneficiari ai metodelor, pedagogiilor și cunoștințelor. Profesorii au avut tendința de a acorda importanță relevanței, competenței și nevoii de a evita greșelile. Într-adevăr, educația formală a creat o cultură care deseori „acceptă doar ceea ce este relevant”, profesorii preferând elevii „conformi” și „atenți”.

Cu toate acestea, în ultima parte a secolului XX și în prima parte a secolului XX, creativitatea a fost considerată a fi din ce în ce mai semnificativă în educație, în cadrul discuțiilor de politică culturală, începând cu avizatul reper al Comitetului consultativ național pentru educație creativă și culturală (NACCCE, 1999).

 Mulți specialiști sugerează că creativitatea ar trebui să fie un obiectiv educațional important: „în societățile de cunoaștere de astăzi, una dintre misiunile cheie ale școlilor este educarea pentru creativitate”. Discursurile pedagogice actuale încearcă să vadă elevii ca fiind centrul proceselor de predare și învățare, cu un rol activ în producerea de cunoștințe și sens, aducând în mod democratic expertiza, experiențele și ideile lor în clasă  și stimulând astfel și creativitatea. Cu toate acestea, creativitatea nu pare să joace încă un rol central în planul de învățământ sau în obiectivele de învățare pe care profesorilor li se solicită să le urmeze în fiecare țară.

 Comitetului consultativ național pentru educație creativă și culturală (NACCCE) a făcut o distincție între predarea creativă și predarea pentru creativitate. Prima se referă la profesorii care folosesc abordări imaginative pentru a face învățarea mai interesantă și mai eficientă. Într-adevăr, profesorii pot fi extrem de creativi în elaborarea de materiale și abordări care favorizează interesele copiilor și motivează învățarea lor. Cea din urmă (adică predarea pentru creativitate) se referă la forme de predare care sunt destinate să dezvolte gândirea și comportamentele creative ale elevilor. Cu toate acestea, există o relație strânsă între aceste două abordări, întrucât „predarea pentru creativitate implică învățarea creativă. Abilitățile creative ale tinerilor sunt cel mai probabil dezvoltate într-o atmosferă în care abilitățile creative ale profesorului sunt implicate corespunzător ”. De fapt nu vor exista niciodată copii creativi fără ca aceștia să fie ”descoperiți” și ”modelați” de către un profesor cel puțin la fel de creativ.

În procesul de predare pentru creativitate, confor NACCCE (1999), profesorii urmăresc:

- Realizarea atât a unnor activități experimentale ample, cât și înguste, cu explicarea în permanență a scopuluidar întotdeauna specificând și explicând scopul unei astfel de activități. Cei implicați trebuie să se simtă suficient de pregătiți și siguri pentru a fi dispuși să-și asume riscuri și să facă greșeli;

- încurajarea unei atitudini adecvate față de activitatea imaginativă - un sentiment de entuziasm, respect, speranță și mirare cu privire la potențialul puterii transformatoare implicate, î;

- Încurajarea exprimării de sine care este orientată către o sarcină dată;

- Încurajarea și stimularea cursanților prin activități specifice jocului liber, cu simularea ideilor in raport cu diferite posibilități, completată cu  evaluarea critică în testarea ideilor;

Mai presus de toate, trebuie să existe o relație de încredere. Predarea pentru creativitate își propune să încurajeze încrederea în sine, independența minții și capacitatea de a gândi pentru sine. O astfel de predare este compatibilă cu o gamă largă de metode și abordări de predare în toate domeniile curriculumului școlar. Scopul este de a permite tinerilor să fie mai eficienți în gestionarea problemelor și obiectivelor viitoare; aprofundarea și extinderea conștientizării atât despre sine, cât și despre lume; și să încurajeze deschiderea și reflexivitatea ca persoane creative.