Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, reprezintă o inițiativă complexă inițiată de Societatea Națională pentru Știință și Cultură Spiru Haret în colaborare cu Inspectoratele Școlare Județene Gorj și Dolj.

Agenda proiectului cuprinde o serie de evenimente și activități care pun accentul pe creșterea calității procesului educațional și dezvoltarea competențelor cadrelor didactice din regiunile de implementare cu accentul pus pe școlile defavorizate din zona aferentă județelor Gorj și Dolj.

Printre aceste activități, Sesiunile de informare, conștientizare și motivare au un loc aparte fiind ocazii deosebit de potrivite pentru transmiterea de noi informații legate de proiect, prezentarea a diverse materiale de specialitate conform tematicii avute în vedere pentru fiecare sesiune și stimularea interacțiunii dintre participanți și experții din partea proiectului.

Temele abordate sunt diferite de la o lună la alta, diversitatea acestora acoperind în bună măsură principalele probleme importante pentru diferite aspecte meodologice, practice și organizatorice ale activității didactice din prezent.

Sesiunea de informare din data de 18 martie, sesiune desfășurată la sediul ȘCOLII GIMNAZIALE ANTON PANN, din Craiova, avut drept temă de discuție EFECTELE CLIMATULUI FAMILIAL ASUPRA COMPORTAMENTELOR DIN MEDIUL ȘCOLAR AL ELEVILOR

Succesul și insuccesul școlar sunt noțiuni relativ complexe, definibile în funcție de context. Ele reprezintă efectul unui anumit tip de comportament dezvoltat de catre elev, comportament care se inscrie in normalitatea integrarii acestuia in colectivul clasei si in raspunsul optim la cerintele de invatare specifice varstei sau in atitudinea de dezangajare, lipsa de performanta si motivatie si uneori chiar aversiunea fata de mediul scolar și interactiunile cu ceilalti membrii ai clasei.

Cercetările întreprinse în privinţa identificării factorilor ce explică nivelul rezultatelor şcolare au condus la determinarea capacităţii de învăţare a elevilor ca fiind un ansamblu de însuşiri individuale ca : nivel de dezvoltare intelectuală, interes şi motivaţie pentru activitatea şcolară, stare de sănătate, capacitatea de efort.

De fapt performantele scolare si comportamentul asertiv in aceasta directie sunt determinate si de atitudinea copilului fata de invatare, de perceptia fata de sine insusi si asupra rolului social de ”învățăcel”.

Diversitatea caracterială si a personalitatilor elevilor impune adoptarea unor strategii diferite, a unor metode si mijloace combinate, particularizate de la copil la copil in functie de situatia specifica intalnita. Astfel,  se considera că se pot obţine rezultate mai bune de la elevii mai lenți dacă li se acordă un timp de învăţare mai îndelungat, atât cât au nevoie. Cu alte cuvinte este împărtășită ideea potrivit căreia orice elev poate asimila conţinuturi dacă se utilizează căile adecvate pentru acest lucru.

Conceptul de succes şcolar se poate defini prin raportare la totalitatea rezultatelor elevilor, atât în ce priveşte nivelul de pregătire ştiinţifică (acumularea cunoştinţelor şi formarea abilităţilor de aplicare a lor) cât şi dezvoltarea capacităţii intelectuale, formarea unor trăsături de personalitate, a interesului şi motivaţiei faţă de învăţătură, a capacităţii de a se instrui, de a evolua.

Astfel, șuccesul şcolar - concretizat în  rezultatele elevilor – reprezintă o realitate şcolară complexă ce include: cunoştinţe, capacităţi intelectuale formate, abilităţi de aplicare a cunoştinţelor, trăsături non – cognitive de personalitate; în acelaşi timp, succesul  şcolar înglobând şi reuşita elevilor în activitatea postşcolară. Această dublă determinaţie face necesară punerea stării de reuşită a elevilor în relaţie  cu exigenţele şcolii, cu posibilitatea de a accede la trepte superioare de învăţământ dar şi cu cerinţele reuşitei în activitatea socio – profesională viitoare.

Succesul şcolar – ca performanţă echivalentă cu atingerea obiectivelor propuse – se distinge de progresul şcolar – ce exprimă aprecierea rezultatelor obţinute şi a evoluţiei situaţiei la învăţătură ale elevului prin raportarea acestora la performanţele anterioare.

Astfel, un elev este posibil să nu atingă parametrii obiectivelor stabilite chiar dacă în plan personal, înregistrează progrese. În acelaşi timp, progresul şcolar corelat cu succesul nu implică un nivel limită de performanţă şcolară ci are un caracter de proces, se află în continuă devenire, ceea ce înseamnă că rezultatele obţinute de un elev se raportează atât la obiectivele stabilite cât şi la posibilităţile proprii.

Copilăria reprezintă cea mai bună perioadă a vieţii pentru educaţie, pentru formarea şi instruirea caracterului psiho-social.

Copilul îşi dezvoltă aptitudinile sale în raport cu mediul în care trăieşte, aşa încât primele noţiuni educative le primeşte în familie, apoi în colectivitatea preşcolară, pentru ca şcoala să consolideze şi să modeleze tot ceea ce a acumulat copilul înainte şi să adauge, printr-un amplu sistem educativ, ultimele şi cele mai delicate carate la făurirea unei educaţii desăvârşite.

Procesul de instrucţie educativă – educaţia – urmăreşte să dezvolte armonios predispoziţiile latente ale copilului, astfel încât el să poată deveni, cu timpul, un adult cu deplină libertate interioară, dar şi cu conştiinţa responsabilităţii sale. Educaţia îi favorizează o adaptare mai uşoară la mediul social ambiant şi-i indică drumul către cele mai înalte îndatoriri ale omului către societate

Primele noţiuni educative pe care copilul le primeşte sunt cele din familie. Familia constituie una din verigile sociale cele mai vechi şi mai stabile în care se conturează şi se formează caracterele; în familie se dezvoltă spiritul de afirmare a idealurilor tânărului, dorinţa sa de participare la viaţa socială, culturală şi politică a ţării sale. În familie se formează primele deprinderi de viaţă sănătoasă ale copilului, de conduită igienică individuală şi colectivă şi de altruism, componente majore ale moralei elementare a indivizilor societăţii, constituind bagajul educativ al „celor 7 ani de acasă”.

Atât părinţii cât şi educatorii în timpul procesului de învăţământ trebuie să intervină în numeroase situaţii pentru a corecta comportamentul copilului, dar trebuie să o facă cu blândeţe, pentru că altfel poate duce la efecte contrare pentru echilibrul copilului şi pentru conturarea personalităţii sale. Actele de injustiţie ce i se fac de către cei din jur sunt greu tolerate. Prin structura lor copii sunt naivi, sinceri şi cinstiţi şi este păcat să le fie alterate aceste gingaşe trăsături morale prin intervenţii brutale – bătaia fiind exclusă din rândul metodelor educative – sau prin atitudini nesincere, meschine.

Climatul educațional familial este o formațiune psihosocială foarte complexă ce cuprinde ansamblul de stări psihice, modul de relaționare interpersonală, atitudini ce caracterizează grupul familial o perioadă de timp. Acest climat care poate fi bun sau rău, pozitiv sau negativ se impune ca un filtru între influențele educationale exercitate de părinți și achizițiile comportamentale realizate la nivelul personalității copiilor .

Ca nucleu social ,familia este prima care influențează dezvoltarea omului, punându-și amprenta pe întreaga sa personalitate. Cea dintâi școală este familia, ea fiind temelia pe care se zidește edificiul prersonalității. În cadrul familiei se armonizează trasăturile unei instituții cu cele ale unui grup. Unitatea grupului este consolidată de fenomene interioare și fenomene exterioare lui iar dinamica grupului este influențată de factori materiali, culturali și psihologici. Elementul esențial al dezvoltării familiei rămâne implicarea factorilor economici, materiali etc; totuși familia în ansamblu nu este o derivație a economicului, pentru că ea își găsește resurse și în alte categorii cum ar fi factorii morali.

Climatul educațional familial poate fi analizat după :

-modul de raportare interpersonala a parintilor;

-sistemul de atitudini parentale in raport cu diferitele norme si valori sociale;

-modul in care este perceput si considerat copilul;

-modul de manifestare a autoritatii parintesti;

-gradul de acceptare a unor comportamente variate ale copilului;

-dinamica aparitiei unor stari tensionate si conflictuale;

-modul de acordare a recompendelor si de aplicare a sanctiunilor;

-gradul de deschidere si sinceritate al copilului in raport cu parintii.

Este absolut necesar ca adulții cu experienta de viață, cu o foarte bună moralitate și mai ales care dețin cunostințe despre formarea personalității copiilor, să-i ajute să se regăsească, să-și creze un ideal și un scop în viață și să le ofere posibilitățile de a-l urma. Acest scop este necesar să fie demonstrat, jucat, asupra acestuia trebuie sa se gândească profund și să reflecteze cu seriozitate copiii.

Integrarea unei gandiri mature și responsabile in scara de valori a viitorului tanar este esentiala, rezultatele scolare optime fiind din acest punct de vedere o expresie fireasca a echilibrului care se manifesta intre motivatia interioara a copilului si valentele pozitive ale climatului familial in care acesta se dezvoltă.

Ca o concluzie, consolidarea comportamentelor pozitive si a succesului in scoala nu se poate realiza fara existenta unei atmosfere familiale stabile, echilibrate în care ambii părinți își manifestă afectiunea, interesul și sprijinul necondiționat pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.

Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, implementează o paleta larga de activități suport și de formare pentru cadrele didactice care constituie grupul țintă al proiectului. Sesiunile de informare, conștientizare, motivare sunt la rândul lor, evenimente care puctează constant această preocupare fiind ocazii optime pentru achiziționarea de către cadrele didactice de informații de mare interes corespunzătoare unor subiecte ancorate profund în realitatea activității de predare curentă.