Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, asigură implementarea unui cadru propice pentru dezvoltarea unor competențe și abilități cheie, necesare cadrelor didactice angrenate în activitatea didactică din cadrul școlilor defavorizate. Una dintre activitățile organizate lunar în cadrul proiectului se referă la sesiunile de mentorat didactic și coaching cognitiv-comportamental, sesiuni care presupun atât desfășurarea unor activități de mentorat didactic cât și a unora asimilate coaching-ului cognitiv comportamental.
În cadrul Sesiunii de mentorat didactic și coaching cognitiv-comportamental desfășurate în data de 16 septembrie 2018, la sediul Școlii Gimnaziale ”Voievod Litovoi din Tîrgu Jiu, s-au pus în discuție temele - COMPETENȚELE CHEIE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ, respectiv DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR DE LUCRU ÎN ECHIPĂ.
Temele abordate reflectă preocuparea experților din cadrul proiectului în ceea ce privește transferul de cunoștințe și informarea corespunzătoare a participanților în raport cu cerințele educaționale moderne.
Profilul cadrului didactic modern presupune dezvoltarea și existența unui set de competențe complex, adaptat cerințelor consumatorilor de servicii educaționale din prezent. Capacitatea de procesare a unui volum impresionant de informații asigură pentru cadrul didactic modern atuul necesar unei perfecționări continue.
Competențele se vor dezvolta în contextul manifestării unor anumite trăsături de personalitate. Din perspectivă valorică, personalitatea profesorului poate fi privită din exterior sub trei aspecte: deschidere spre exterior, receptivitate faţă de tot ceea ce ne înconjoară; prelucrare internă a datelor obţinute; realizarea finală, expresia, productivitatea personalităţii în raport cu exigenţele dezvoltării societăţii.
Specialiștii deosebesc atunci când se discută despre tipologia personalităților cadrelor didactice o serie de tipuri precum: logotropul orientat filosofic (acordă atenţie obiectului de studiu), logotropul orientat metodico-ştiinţific (orientat strict spre predare), pedotropul orientat individual-psihologic (se străduieşte să înţeleagă personalitatea elevului/studentului), pedotropul orientat în general psihologic (intervenţiile sale sunt mai mult raţionale decât emoţionale).
Alte tipologii presupun manifestarea unor tipuri precum:
ü tipul teoretic (îşi propune ca scop prim şi fundamental descoperirea adevărului);
ü tipul economic (este interesat de ceea ce este util);
ü tipul estetic (are drept valoare supremă forma şi armonia);
ü tipul social (are ca valoare supremă dragostea faţă de oameni);
ü tipul politic (este interesat în primul rând de putere);
ü tipul religios (manifestă interes deosebit pentru unitate ca valoare supremă).
În raport cu modul de reacţie şi adaptare a individului la mediul social, cadrele didactice pot de asemenea să facă parte din una dintre categoriile următoare:
- boemul (tipul uman care nu-şi află temeiurile şi criteriile în sine însuşi, fiind lipsit de stabilitate lăuntrică; orientat spre exterior, el este supus în permanenţă fluctuaţiilor mediului);
- filistinul (este orientat spre exterior dar, spre deosebire de boem, el se ataşează în mod fanatic de tradiţii, care pot reprezenta până la urmă însăşi schema de organizare a vieţii lui);
- creatorul (este acela care reuşeşte să găsească în sine suficiente forţe şi echilibru statornic necesare alcătuirii unui cadru de acțiune activă, favorabil dezvoltării personalității).
Pe lângă trăsături de personalitate care îl fac mai mult sau mai puțin apt pentru performanța didactică, profesorul va trebui să manifeste și aptitudini pedagogice pe plan social: tinereţe spirituală, bunăvoinţă, înţelegere, autoritate firească.
„Tinereţea spirituală” îi va asigura educatorului o comunicare optimă cu elevii, indiferent de vârsta sa, în timp ce „autoritatea firească” va face ca această comunicare să fie eficientă. Tinereţea spirituală poate fi interpretată ca fiind capacitatea educatorului de a se adapta uşor schimbărilor la care este supus sistemul educaţional. Bunăvoinţa şi înţelegerea îi vor asigura capacitatea de a asimila şi interioriza valorile educaţiei interculturale pe care astfel, să le poată transmite educabililor. De asemenea, autoritatea, transpusă în termeni de competenţă psihosocială, se va extinde dincolo de spaţiul izolat al sălii de clasă şi se va exercita în societate, unde educatorul va ocupa statutul social cuvenit.
De asemenea, teoriile care fac referire la reuşita socială ca rezultat al obţinerii echilibrului interior sunt mai degrabă apanajul psihoterapiei. Faptul că în literatura de specialitate se vorbeşte din ce în ce mai mult despre dezvoltarea personală, în directă corespondenţă cu autoeducaţia, despre conştientizarea limitelor şi atuurilor personale şi despre efortul de a le depăşi sau a le dezvolta, arată însă că personalitatea echilibrată a educatorului poate fi mai mult decât o simplă teorie.
Activitatea pedagogică implică mai multe tipuri de comportamente condiționate de o serie de capacități psihosociale precum: capacitatea de a stabili uşor şi adecvat relaţii cu elevii, capacitatea de a influența uşor grupul, precum şi indivizii izolaţi, capacitatea de a comunica uşor şi eficient cu grupul şi cu fiecare membru în parte, capacitatea de a utiliza în mod adecvat puterea şi autoritatea, capacitatea de a adapta uşor diferite stiluri de conducere. Acestor capacități li se pot adăuga, în condiţiile exigenţelor actuale, capacitatea educatorului de a stabili uşor şi adecvat relaţii cu membri ai societăţii civile, capacitatea de a influenţa uşor grupuri de adulţi cu care relaţionează cu prilejul realizării şi implementării diverselor proiecte, ş.a.
Dacă definim competenţa educatorului ca fiind „abilitatea comportării sale într-un anume fel într-o situaţie pedagogică”, atunci putem să abordăm aceasta din perspectiva următoarelor particularizări:
v competenţa comunicativă (iniţierea actului comunicării cu elevii);
v competenţa teleologică şi pragmatică (conceperea scopurilor pe care şi le asumă profesorul);
v competenţa instrumentală (utilizarea unui ansamblu de metode şi mijloace adecvate scopurilor);
v competenţa normativă şi decizională (indicarea şi ordonarea acţiunilor de realizat şi alegerea a cel puţin două variante de acţiune);
v competenţa evaluativă (măsurarea şi aprecierea corectă a rezultatelor).
În planul didactic, competenţa didactică este, ”o structură personalitară extrem de complexă, autoconstructivă, centrată pe aptitudinea pedagogică (al cărei nucleu este comunicativitatea formativă)”. Se evidențiază existența a trei tipuri de competențe didactice, și anume: competenţa ştiinţifică, competenţa psihopedagogică şi competenţa psihosocială, toate integrate în cadrul structurii de personalitate a educatorului care, în cazul confruntării cu diferite situaţii educative, este operaţionalizată prin intermediul aptitudinii pedagogice.
Competenţa în specialitate (științifică) va subsuma trei capacităţi principale:
a. cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice;
b. capacitatea de a stabili legături între teorie şi practică;
c. capacitatea de înnoire a conţinuturilor în consens cu noile achiziţii ale ştiinţei domeniului (dar şi din domenii adiacente).
Competenţa psihopedagogică, la rândul său va subsuma:
a. capacitatea de a cunoaşte elevii şi de a lua în considerare particularităţile lor de vârstă şi individuale la proiectarea şi realizarea activităţilor instructiv-educative;
b. capacitatea de a comunica uşor cu elevii, de a-i influenţa şi motiva pentru activitatea de învăţare, în general, şi pentru învăţarea unei anumite discipline de studiu, în particular;
c. capacitatea de a proiecta şi a realiza optim activităţi instructiv-educative (precizarea obiectivelor didactice, selectarea conţinuturilor esenţiale, elaborarea strategiilor de instruire, crearea unor situaţii de învăţare adecvate, stabilirea corespunzătoare a formelor, metodelor şi instrumentelor de evaluare etc.);
d. capacitatea de a evalua obiectiv programe şi activităţi de instruire, pregătirea elevilor, precum şi şansele lor de reuşită;
e. capacitatea de a-i pregăti pe elevi pentru autoinstruire şi autoeducaţie.
Competenţa psihosocială şi managerială va subsuma la rândul ei:
a. capacitatea de a organiza elevii în raport cu sarcinile instruirii şi de a stabili responsabilităţi în grup;
b. capacitatea de a stabili relaţii de cooperare, un climat adecvat în grupul de elevi şi de a soluţiona conflictele;
c. capacitatea de a-şi asuma răspunderea;
d. capacitatea de a orienta, organiza şi coordona, îndruma şi motiva, de a lua decizii în funcţie de situaţie.
Concret ,din punct de vedere didactic, profesorul va deține capacitatea de a stabili şi transmite obiective didactice, capacităţi de a opera cu conţinuturile (selectare, organizare, transmitere propriu-zisă etc.), capacităţi de a selecta şi utiliza metodologia didactică, capacităţi interrelaţionale (psihosociale, de comunicare), capacitatea care vizează utilizarea adecvată a puterii şi autorităţii, capacitatea de a adopta uşor diferite stiluri de conducere.
Domeniile în care se vor manifesta competențele cheie ale cadrelor didactice au în vedere următoarea clasificare:
1. domeniul specialităţii, corespunzător disciplinelor de învăţământ şi funcţiei didactice deţinute de cadrul didactic;
2. domeniul pedagogiei şi psihologiei educaţiei;
3. domeniul didacticii/didacticilor de specialitate;
4. domeniul managementului educaţional şi al legislaţiei şcolare;
5. domeniul tehnicilor de informare şi comunicare aplicate în procesele de predare şi învăţare, în managementul instituţional şi gestionarea datelor;
6. domenii inter- şi trans-disciplinare vizând strategiile alternative şi complementare de instruire, cercetarea şi inovarea, comunicarea şi parteneriatele cu mediul social ş.a.
Cadrele didactice angrenate în activități din cadrul școlilor defavorizate necesită dezvoltarea unor competențe cheie care să le ajute în mod direct în activitatea uzuală - capacitatea de empatizare și cea de adaptare la situații comunicaționale atipice.
Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă vine în sprijinul formării cadrelor didactice cu ajutorul unor activități care pleacă de la acest gen de evenimente și ajunge la cursuri de formare profesională dedicate obținerii unor competențe specifice: IT, etc.