Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, a devenit încă de la începutul implementării sale o platformă generoasă pentru dezvoltarea de noi competențe și abilități a cadrelor didactice, atît prin diversitatea activităților și a evenimentelor cît și cu ajutorul resurselor logistice angrenate.

Obiectivele generale ale proiectului care vizează în primul rănd creșterea calității activității didactice, cu precădere în școlile defavorizate din regiunile de implementare sunt urmărite prin implementarea coerentă și continuă a unor activități dintre care se remarcă sesiunile de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea resurselor umane. Acestea se centrează pe abordarea unei problematici care pe parcursul derulării întregului proiect acoperă cu succes majoritatea aspectelor stringente în prezent pentru activitatea didactică din învățământul preuniversitar.

 

Fiecare sesiune este organizată sub forma unui workshop dinamic, pe parcursul căruia participanții au ocazia să realizeze un veritabil transfer de know-how și de informații esențiale grupate pe tematica asumată. Astfel, alături de celelalte activități ale proiectului, sesiunile de informare, motivare și conștientizare contribuie substanțial la achiziția de noi competențe pentru cadrele didactice.

Sesiunea de informare din data de 17 februarie, desfășurată la sediul COLEGIULUI AUTO TRAIAN VUIA, din Târgu Jiu, a avut drept temă de discuție METODE ȘI TEHNICI DE INSTRUIRE ȘI DEZVOLTARE PROFESIONALĂ.

O pregătire de calitate superioară a profesorilor, bazată pe un sistem integrat de formare iniţială, stagiatură şi dezvoltare profesională continuă este necesară acum mai mult decât oricând pentru a răspunde cerinţelor actuale ale profesorilor şi ritmului schimbării aflat în creştere, precum şi noilor cerinţe pe care aceştia le vor întâmpina pe parcursul vieţii profesionale.

De fapt, meseria de dascăl aduce în prezent provocări de natură diferită, începînd de la modalitatea în care se poate comunica optim cu copii și familiile acestora pînă la racordarea la tehnologia informației și găsirea echilibrului și motivației interioare care conferă unitate de gândire și acțiune pentru o persoană care trebuie să dea dovadă de o capacitate sporită de empatizare.

Un fundament iniţial puternic este esenţial pentru înzestrarea noilor profesori cu cunoştinţele, competenţele, abilităţile, atitudinile, conştientizarea şi încrederea necesare pentru a preda, pentru a fi pro-activi şi a gestiona schimbarea cu profesionalism într-un mediu care evoluează rapid. Apare nevoia de a întări dezvoltarea profesională continuă în carierele tuturor profesorilor încă de la debut, pentru ca aceştia să poată înfrunta provocările profesionale continue pe care le întâmpină.

Programele de pregătire profesională a cadrelor didactice din România au suferit numeroase transformări în ultimii ani, transformări determinate atât de schimbarea structurii învăţământului superior, cât şi de schimbarea planurilor de învăţământ în cadrul departamentelor pentru pregătirea personalului didactic.

Practicarea profesiei didactice implică formarea iniţială a cadrului didactic, încadrarea acestuia într-o unitate şcolară şi debutul activităţii didactice, precum şi formarea profesională continuă. Setul de competenţe necesare carierei didactice s-a aprofundat, ceea ce impune şi în domeniul educaţional învăţarea pe tot parcursul vieţii.

Definirea şi oficializarea standardelor profesionale poate susţine cadrele didactice în efortul lor de a-și planifice, structura şi facilita dezvoltarea profesională continuă. În consecinţă, studierea modului de alcătuire şi reprezentare a profilului carierelor cadrelor didactice este esenţială în înţelegerea, implementarea şi dezvoltarea unui cadru naţional al competenţelor necesare cadrelor didactice, în vederea asigurării profesionalizării carierei.

Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice implică nu numai racordarea permanentă la evoluția cunoașterii dintr-un anumit domeniu aferent specializării fiecăruia ci și o puternică implicare în perfecționarea continuă din domeniul pedagogiei, a deprinderii noilor modalități de predare/evaluare/testare, de implementare a managementului clasei și a cerințelor administrative specifice instituțiilor școlare moderne. O dimensiune care nu trebuie neglijată este și cea a cercetării științifice în domeniu, acesta putându-se realiza pe paliere diferite, corespunzătoare învățământului preuniversitar și uniersitar deopotrivă. Cultivarea competențelor și aptitudinilor sociale și de relaționare, utile pentru implementarea cu succes a activităților extrașcolare cu elevii este și ea de asemenea un element care nu trebuie neglijat.

În totalul competențelor, aptitudinilor și calităților pe care trebuie se le dezvolte un cadru didactic cu o poziție optimă se înscriu mai multe categorii în funcție de specificul activității.

O serie de elemente particulare pentru un cadru didactic de succes pot fi grupate pe principalele secțiuni de mai jos:

1.     Atitudine şi caracter

 Dornic de a fi un model pentru alţi pedagogi;

 Demonstrează un angajament solid pentru profesia de pedagog;

 Este convins că mentoratul contribuie la îmbunătăţirea practicilor de predare;

 Este dispus să apere interesele colegilor;

 Demonstrează un angajament pentru învăţarea de-a lungul întregii vieţi;

 Este capabil să reflecteze şi să înveţe din greşeli;

 Este dornic să facă schimb de informaţii şi idei cu colegii;

 Este flexibil, perseverent, deschis şi receptiv;

 Are simţul umorului şi este ingenios.

2.     Competenţe profesionale şi experienţă

 Este considerat de colegi drept un pedagog remarcabil;

 Are cunoştinţe excelente în domeniul pedagogiei şi al obiectelor de studii;

 Este încrezut în abilităţile sale de predare;

 Demonstrează abilităţi excelente privind managementul clasei;

 Se simte confortabil atunci când este observat de alţi pedagogi;

 Menţine o reţea de contacte profesionale;

 Înţelege politicile, procedurile şi regulile şcolii;

 În clasă / grupă este un observator excelent;

 Colaborează cu alţi pedagogi;

 Este dispus să înveţe strategii didactice de la alţi pedagogi.

3.     Abilităţi de comunicare

 Este capabil să formuleze strategiile eficiente de instruire;

 Este un bun ascultător;

 Adresează întrebări, care stimulează reflecţia şi înţelegerea;

 Oferă critici în mod pozitiv şi productiv;

 Utilizează eficient timpul;

 Manifestă entuziasm şi pasiune pentru munca pe care o face;

 Este discret şi păstrează confidenţialitatea.

4.     Abilităţi interpersonale

 Este capabil să construiască nişte relaţii profesionale bazate pe încredere;

 Ştie cum să manifeste grijă faţă de necesităţile emoţionale şi profesionale ale

pedagogului;

 Este atent la problemele legate de politică;

 Lucrează eficient cu persoanele de diferite culturi;

 Stabileşte uşor contacte cu alte persoane;

 Este răbdător şi are capacitatea de a nu-i judeca pe alţii.

Unul dintre elementele cheie în pregătirea profesorilor este asigurarea combinaţiei potrivite dintre teorie şi practică. Aceasta include, de asemenea, asigurarea combinaţiei potrivite dintre practica didactică drept element al programelor de educaţie formale de la institutul pentru pregătirea profesorilor şi practica de predare stabilite în intervale diferite la o şcoală. Proporţia timpului petrecut în special în pregătirea profesională variază în UE. Atunci când pregătirea profesorilor este disponibilă la nivel universitar, proporţia pregătirii profesionale variază între 13 şi 70% (pentru profesorii de şcoală primară), cele mai mari proporţii fiind înregistrate în Irlanda, Ungaria, Malta, Finlanda şi Slovenia. Pentru profesorii de gimnaziu proporţia timpului petrecut în pregătirea profesională este în general mai mică: variază între 9,1% şi 58,3%, numai trei ţări depăşind 50%: Belgia (comunitatea franceză), Germania şi Malta.

Pentru nivelul liceului proporţia pregătirii profesionale în abilităţi de predare (atât teoretice cât şi practice) depăşeşte rar 30%, excepţie făcând Germania, Malta, Marea Britanie şi într-o măsură mai mică, Italia, Luxemburg şi Austria, care se situează puţin peste 30%. În majoritatea ţărilor UE/EFTA proporţia variază între 14 şi 30%.

Programele de pregătire a profesorilor ar trebui să asigure o pregătire solidă în cunoaşterea specialităţii predate şi a disciplinelor teoretice relevante precum şi a experienţei metodologice şi a practicii didactice. Combinaţia dintre teorie şi practică în pregătirea profesorilor trebuie să fie îmbunătăţită pentru a facilita predarea.

Profesorii cu experienţă, investiţi cu rolul de tutori (mentori, formatori, consilieri, coordonatori), au sarcina de a oferi sprijin candidaţilor din trei puncte de vedere:

a) antrenament pentru activitatea la catedră,

b) cunoaşterea şi adaptarea la mediul şcolar,

c) monitorizarea şi evaluarea activităţilor profesionale ale candidaţilor.

Prin urmare, se remarcă efortul sistemelor de învăţământ din multe ţări de a facilita tranziţia viitorilor profesori spre activitatea profesională deplină.

Mentoratul reprezintă astfel unul dintre sistemele consecrate deja care asigura o pregatire multidisciplinara si integrarea corespunzatoare a cadrelor didactice in sistemul de invatamant.

Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă vine în sprijinul formării cadrelor didactice cu ajutorul unor activități care pleacă de la acest gen de evenimente și ajunge la cursuri de formare profesională dedicate obținerii unor competențe specifice: IT, etc.