Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, presupune desfășurarea de activități și evenimente menite să atingă obiective de bază privind formarea cadrelor didactice și achiziția de noi competențe, utile în special în contextul activității școlilor defavorizate.
În ansamblul activităților realizate un loc aparte îl ocupă seminariile de schimb de bune practici în asigurarea calității educației incluzive și în facilitarea dialogului școală-familie-comunitate. Aceste evenimente prezintă drept notă distinctivă, modalitatea de desfășurare sub forma unui dialog continuu, condus și dinamizat de către experții proiectului. Tematica abordată în cadrul seminariilor este foarte diversificată, fiind prezente teme de discuție atât cu referire la specificul activității din cadrul școlilor defavorizate cât și teme mai generale, cu referire la probleme curente ale învățământului din România.
Un nou astfel de seminar a avut loc în data de 16 decembrie 2018, la sediul Școlii Gimnaziale ”VOIEVOD LITOVOI” din localitatea Tîrgu Jiu, ocazie cu care s-a pus în discuție tema – CARIERA DE CADRU DIDACTIC.
Tema abordată face parte din categoria tematicii generale oportune pentru direcțiile de dezvoltare din prezent de la nivelul sistemului nostru de învățământ. În cadrul discuțiilor, expertul de bune practici a invitat participanții să-și exprime în mod liber opiniile, fiind evidențiate percepțiile individuale în ceea ce privește cariera didactică.
Abordările celor prezenți s-au cristalizat sub forma unor adevărate exemple de bune practici, fiecare dintre vorbitori evocând experiența proprie, modul în care s-a dezvoltat cariera didactică și orizontul de așteptări legat de viitor.
Cariera didactică prezintă particularități importante în raport cu alte demersuri profesionale, cerințele pentru ca o persoană să se poată dezvolta armonios pe acest plan fiind complexe și cu referire directă la ”vocația” individului.
Cadrele didactice sunt factor-cheie într-o strategie de dezvoltare socio-economică. Pentru a-și îndeplini cu succes rolul social ele înșele trebuie să fie pregătite să răspundă provocărilor unei societăți bazate pe cunoaștere și să intre în sistem cu calificarea adecvată. Se impune și redimensionarea în plan social a profesiei pentru a atrage segmentul superior al absolvenților universitari.
În ultimii ani se asistă la un proces de profesionalizare a carierei didactice, pus în valoare pregnant în special după înființarea Departamentelor de Pregătire a Personalului Didactic și stipularea în cadrul legislației a obligativității parcurgerii modulelor pedagogice. Astfel, formarea inițială a dobândit caracterul unei profesionalizări reale. Aceasta vizează un set de competențe specifice menite să confere cadrului didactic abilitățile necesare desfășurării eficiente și performante a activităților instructiv-educative. Profesionalizarea ar putea fi deci abordată ca o redefinire radicală a competențelor pe baza cărora se pot derula practici educaționale de calitate.
În managementul resurselor umane, în sens tradițional, cariera profesională înseamnă o succesiune de etape în urma cărora individul ajunge într-o funcție importantă, cu recunoaștere socială și bine plătită (cariera didactică, militară, medicală etc.). De asemenea, datorită aspectelor psiho-sociale implicate, se pot delimita mai multe ”sensuri” pe care cariera le poate avea pentru un individ. Astfel,se poate vobi de avansare, profesie, succesiune de posturi de-a lungul vieții, serie de roluri de-a lungul vieții legate de experiență, percepere individuală a succesiunii de atitudini și comportamente (carieră subiectivă), cadrul dinamic în care o persoană își percepe viața în întregul ei.
Se face distincția între cariera obiectivă (care include dezvoltarea personalului și implică promovare, specializare, motivare, planificare a resurselor umane etc.) și cariera subiectivă (care are în vedere percepția de sine și rolul profesiei în viața fiecărui individ). Apreciem că nu ar trebui să existe această diferențiere decât din motive științifice și/sau pedagogice, deoarece realitatea nu face distincție între social și individual. Singura deosebire este aceea a perspectivei din care se abordează problematica - a individului sau a organizației.
În legătură cu problematica profesionalizării carierei didactice se vehiculează câteva concepte-cheie specifice: formarea inițială este definită ca un proces de construcție a unui set de competențe care-i permit individului să acționeze flexibil și creativ în domeniul pentru care s-a pregătit. Raportat la pregătirea profesională a cadrelor didactice, în calitate de viitori agenți ai schimbării, vectorii de flexibilitate și creativitate sunt esențiali. Formarea continuă nu trebuie să fie doar o continuare a celei inițiale. Cele două forme pot fi integrate încă din faza pregătirii inițiale în perspectiva nevoii de permanentizare a educației.
Depășind accepțiunea tradițională a termenului de perfecționare, formarea continuă tinde să devină un proces de lungă durată, de învățare permanentă, ale cărui baze sunt construite încă din etapele timpurii ale educației.
Perfecționarea cadrelor didactice reprezintă o activitate cu conținut pedagogic și social proiectată, realizată și dezvoltată în cadrul sistemului de învățământ, cu funcție managerială de reglare-autoreglare continuă a procesului de învățământ, la toate nivelurile sale de referință.
Competența pedagogică a cunoscut o varietate de abordări și criterii de apreciere din care au rezultat o mulțime de definiții. Competențele pedagogice reprezintă setul de cunoștințe, deprinderi, abilități și însușiri care asigură funcționalitatea în parametri optimi a actului didactic și atingerea finalităților educaționale de moment și de perspectivă, obiectivate în modificări ale structurii personalității elevilor. Ele reprezintă un evantai de însușiri, deprinderi, abilități, trăsături care asigură eficiența în actul didactic, nu atât printr-o prezență spectaculoasă a uneia sau alteia dintre componente cât mai ales prin rezultanta integrativă a acestora.
Fig nr 1. Categorii de competențe ale cadrelor didactice
Sursa: Anexa 1 la OMENCȘ nr. 4476 / 06.07.2016
Structura competenţei didactice este abordată diferit de către specialiştii în educaţie, clasificările fiind numeroase. O tipologie operaţională în cadrul procesului de pregătire a cadrelor didactice este următoarea:
• competenţe profesional-ştiinţifice;
• competenţe psiho-pedagogice;
• competenţe psiho-sociale şi relaţionale;
• competenţe manageriale;
• competenţe instituţionale.
Deţinerea acestor tipuri de competenţe oferă cadrelor didactice posibilitatea asumării diferitelor roluri profesionale posibil de îndeplinit la un moment dat, rezultate din aşteptările manifestate de mediul profesional în legătură cu prestaţia lor.
Activitatea efectivă de predare activează majoritatea însușirilor și abilităților care dau măsură eficienței și este și calea prin care acestea pot fi ,,antrenate”. Exersarea abilităților este un mijloc de formare, consolidare și perfecționare în orice domeniu de activitate contribuind substanțial la ceea ce se numește expertiza profesională.
Menținerea unui nivel de profesionalism ridicat este echivalentul creării premiselor unui act educațional de calitate. Dezvoltarea carierei vizează toate aspectele vieţii aflate în devenire şi cu o dinamică specifică în diferite planuri, adică:
Ø autocunoaşterea şi formarea deprinderilor de relaţionare interpersonală;
Ø educaţia şi formarea profesională iniţială;
Ø educaţia şi formarea profesională continuă;
Ø asumarea de roluri în viaţă;
Ø modul de integrare, trăire şi planificare a diferitelor evenimente ale vieţii.
Cariera este influenţată de un spectru larg de factori: nevoi personale, context social şi economic, interese, alte preocupări ale vieţii adulte etc. Stadiile vârstelor constituie un element generator pentru descrierea etapelor carierei. În cariera didactică, principala motivaţie intrinsecă, prezentă în literatura de specialitate este importanţa lucrului cu copiii şi a ajutorului oferit acestora pentru a învăţa.
O astfel de motivaţie se păstrează şi atunci când nu mai vorbim despre atragerea spre cariera didactică, ci despre acele lucruri care îi fac pe cei care au ales deja o carieră didactică să o păstreze şi să nu migreze spre alte cariere. Persoanele cele mai tentate să părăsească o carieră în învăţământ sunt cele care nu au posibilitatea de a avea un deplin sentiment al auto-eficacităţii, a rezultatelor pozitive şi a succesului în munca la clasă.
Ierarhizarea motivațiilor pentru alegerea unei cariere didactice, plasează pe un nivel superior: plăcerea de a lucra cu tinerii; plăcerea de a preda; faptul că pot influenţa în bine personalitatea şi viaţa elevilor; faptul că activitatea didactică este un demers stimulativ la nivel intelectual/cognitiv şi profesia didactică este una „nobilă”; motivațiile de nivel mediu constau în: securitatea locului de muncă; faptul că pentru persoanele cuprinse în cercetare, un profesor a funcţionat drept model; resimţirea vocaţiei de a fi profesor; statusul ridicat al profesiei didactice şi beneficiile financiare; iar de nivel scăzut: vacanţele sau încurajarea oferită de către prieteni etc.
Devine astfel evidentă necesitatea ca alegerea unei cariere didactice să fie rezultatul unei motivații intrinseci foarte puternice, bazate pe aptitudini vocaționale înnăscute ale viitorului cadru didactic.
Seminariile de schimb de bune practici din cadrul Proiectului POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă oferă un cadru adecvat pentru experimentarea unui transfer real de cunoștințe dintre cele mai variate, participanții putându-se conecta în mod spontan la experiența profesională și personală a colegilor și a expertului, schimbul de idei fiind foarte benefic pentru înțelegerea unor concepte noi sau completarea unor cunoștințe deja deținute.