Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă urmărește cu consecvență îndeplinirea obiectivelor fixate în debutul său, referitoare la îmbunătățirea calității activității didactice la nivelul școlilor din grupul țintă și a cadrelor didactice angrenate în cadrul acestora.

Pentru a-și atinge cu succes aceste deziderate, proiectul este construit pe principiul interdependenței dintre activitățile derulate, fie ele evenimente sub forma sesiunilor de informare, de mentorat sau a seminariilor de schimb de bune practici, fie a cursurilor de formare profesională. În cadrul acestui peisaj complex, sesiunile de mantorat și coaching cognitiv comportamental ocupă un loc aparte datorită specificului actvivității de mentorat și coaching care au o importantă componentă de consiliere adresată în mod direc cadrelor didactice participante. Astfel, cu fiecare nouă întâlnire lunară acestea sunt provocate să se implice în dialog și să își enunțe părerile și necesarul de informații într-o formă cât mai concretă.

Sesiunea de mentorat didactic și coaching cognitiv-comportamental desfășurată în intervalul 16-22 martie 2020, pe platforma online Blackboard a Universității Spiru Haret abordează drept temă de discuție – STRES ȘI SENS PERSONAL – INFLUENȚE ASUPRA CALITĂȚII ACTULUI EDUCAȚIONAL LA CADRELE DIDACTICE.

Problematica stresului corelată cu activitatea didactică, reprezintă o temă de discuție care a suscitat interesul participanților la sesiunea de mentorat, fiind totodată una dintre cele mai dezbătute teme cu referire directă la activitatea curentă a cadrelor didactice în prezent.

Stresul este un fenomen, care desi există documentat in literatra de specialiatte inca din 1914, prin studiile lui Walter Bradford Cannon, a luat amploare și este extrem de mult studiat în ultimii 25 de ani, o dată cu dezvoltarea locurilor de muncă extrem de solicitante si a industriilor de prestari servicii.

 La nivel fiziologic, organismul uman va reactiona în mod asemanator pentru majitatea indivizilor, indiferent de natura factorilor provocatori – stresul la locul de muncă, o situatie periculoasa in mediul natural etc. Drept raspuns la actiunea factorilor stresori au loc o serie de modificari fiziologice  - somatice si neurovegetative care nu sunt altceva decat o forma de adaptare la stres – pregatirea organismului pentru eliberarea de energie. În cadrul acestui raspuns, unele functii neeentiale (precum cea digestiva) se diminueaza in timp ce altele care sunt esentiale pentru eliberarea de energie (sinteza glucozei), irigarea cu sange a creierului sau muschilor se accelereaza.

Definirea in termeni moderni a stresului va apare dupa anii 40 prin munca de cercetare a lui H. Selye care il va considera: ansamblul de reacții ale organismului uman față de actiunea unor factori externi (de natura diversa, fizica, chimica, biologica, psihica) care se evidentieaza prin modificari morfo-functionale , endocrine ca urmare a depasirii posibilitatilor de raspuns normale ale organismului.

In timp, studierea aprofundata a fenomenului asociat stresului a dus la analiza detaliata a acestuia si deosebirea mai multor tipuri de stres in functie de gravitatea acestuia sau a naturii factorilor cauzatori. Daca notiunea de stres in general desemneaza un sindrom global, multisimptomatic, difuz si nespecific, aparut ca urmare a modificarii radicale a parametrilor de functionare normali ai organismului, notiunea de stres psihic va desemna discomfortul de natura psihica resimtit ca urmare a perturbarii echilibrului psihic interior, sub actiunea factorilor stresori endogeni sau exogeni. Stresul psihic poate fi cauzat atat de factori de natura pur psihologica (frustrarea, anxietatea, agresivitatea, etc) cat si de factori de natura fizica precum zgomotele intense, lumina puternica, caldura excesiva etc sau bilologica – stare de boala in sine. Din acest punct de vedere se va putea deosebi stresul psihic primar –determinat de factorii de natura psihica si stresul psihic secundar – vazut ca o reactie de insotirea a unui stres fizic, de constientizarea a actiunii somatice a acestuia.

Specialistii au identificat de asemenea si existența unei stari de stres care corespunde unei stimulări psihoneuroendocrine moderate, la un nivel optim care de fapt mentine echilibrul și tonusul fizic și psihic al persoanei, starea de sănătate a acesteia și contribuie de fapt la inducerea unei adaptări pozitive la mediu, stare ce a fost denumita eustres. Experimental s-a demonstrat de asemenea, ca evenimente care provoacă eustres-ul (nasterea unui copil, un castig mare neasteptat etc) necesita de multe ori acelasi efort de adaptare al organismului ca si evenimentele negative (decesul cuiva apropiat, divortul, pierderea locului de munca, etc). In functie de perceptiile fiecarui individ in parte, aceeasi factori care sunt considerati negativi pentru unii pot fi perceputi altfel de catre altii, astfel neimplicand o stare de stress. In analizarea stresului psihic apare drept foarte important nivelul constiintei de sine care presupune capacitatea persoanei de a-si percepe in mod adecvat reactiile fata de diverse influențe ale mediului. Indivizii care detin un nivel înalt de conştientizare a propriilor reacţii reactioneaza mai rapid atunci cand apare o deviere a echilibrului emotional si reusesc sa detecteze factorii stresori, implicit reusind si o mai buna adaptare la actiunea acestora. Cu toate acestea, capacitatea de a-și conștientiza mai rapid propriile reacții nu reprezinta cheia rezolvarii tuturor problemelor. Specialistii au demonstrat ca o adaptare optima la stres se obtine atunci cand aceasta capacitate este dublata si de o stima de sine ridicata sau o incredere in propria capacitate de adaptare viitoare la factori stresanti in general. Daca persoana are si asteptari pozitive puternice legate de capacitatea sa de a se adapta la factorii stresori sesizati, atunci in mod real se pastreaza/restabileste echilibrul emotional care ii permite sa ”suporte” in mod optim situatiile stresante.

O problematica extrem de interesanta se rezuma la legatura care se poate stabili intre nivelul de stres al cadrelor didactice si respectiv nivelul de stres al elevilor. Din acest punct de vedere este firesc sa existe o legatura directa si relativ puternica de interconditionare intre cele doua fenomene. Astfel, nivelul de stres al elevilor poate sa fie influentat de cel al cadrului didactic, putand exista in anumite situatii un fenomen de ”transfer” - un nivel exacerbat de stress in cazul cadrului didactic sa conduca la un comportament neadecvat al acestuia din punct de vedere al respectării principiilor de comunicare deontologica (diminuarea alarmanta a capacitatii de a avea tact pedagogic, adaptare si rezilienta la nevoile specifice ale copiilor, utilizarea expresiilor verbale si a tehnicilor nonverbale adecvate etc) sau grefat de incapacitatea de a mai livra in mod corespunzator informația din punct de vedere tehnic a disciplinei predate. Pe termen lung, manifestarea stresului în cazul cadrului didactic poate afecta iremediabil capacitatea acestuia de a fi empatic,  creativitatea precum și posibilitatea de a se adapta la situații neașteptate. Pe de altă parte un nivel sporit de stres perceput de către elevi se va răsfrânge inevitabil asupra tuturor relațiilor și persoanelor cu care acesta va veni in contact, implicit asupra relaționării cu cadrul didactic. Se impun totuși o serie de precizări referitori la factorii stresori care pot afecta copii și care provin sa nu din mediul școlar. Astfel, factorii externi mediului școlar asupra cărora, de cele mai multe ori profesorii nu vor avea nici un fel de influență sau control sunt dificil de abordat, și în majoritatea cazurilor soluțiile viabile trebuiesc identificate și aplicate împreună cu familia. Aici se poate manifesta cel mult flerul, talentul și dedicarea profesorului care să ajute copilul să lupte cu motivul apariției stresului, să crească stima de sine și încrederea în sine și să fie un sprijin pentru recâștigarea echilibrului emoțional al acestuia. O cu totul altă situație este cea în care elevul este afectat de o serie de factori stresori care provin din mediul școlar. Aici, cadrul didactic este suveran și poate influența extrem de mult mecanismul de apariție sau întreținere al acestor factori. În general, stresul de natură școlară este centrat pe presiunea examinărilor, presiune pe care mulți copii nu o pot gestiona corespunzător provocându-le grave dezechilibre emoționale. Atâta timp cât acestea sunt temporare și nu afectează nivelul general de atenție, încrederea în sine și performanța școlară în ultimă instanță, reprezintă fenomene normale care, uneori pot ”lucra” în avantajul copilului, contribuind la creșterea gradului său de motivare pe termen lung.

Diferite studii au relevat faptul că, în cazul copiilor, stresul poate fi un stimul  - condițiile care creeaza stresul pot genera reacții de adaptare care sunt utile pe termen lung, un răspuns – copilul adoptă diverse comportamente care conțin mecanisme de apărare, o amenințare pentru siguranța proprie – copilul compară percepțiile legate de factorii stresori și propria lui capacitate de a le face față. Principalele cauze enumerate pentru stresul de natură școlară sunt: agresiunea copiilor mai mari, ridiculizarea din clasă, incapacitatea de a nu mai termina ultimul o anumită sarcină, transferul într-o instituție școlară nouă, necesitatea comunicării părinților a unei note proaste, întârzierile, prestarea unei acțiuni în fața unui auditoriu, etc. Tot în categoria factorilor stresanți provenind din mediul școlar trebuie amintit însăși profesorul – acesta prin poziția sa și prin natura relațiilor pe care le dezvoltă cu clasa de elevi poate fi un puternic factor stresor sau cel puțin un factor favorizant al stării de stres general al copiilor.

Reacțiile la stres ale elevilor pot da indici prețioși profesorilor pentru a putea lua măsuri din timp și pentru a evita situațiile exagerate în care copii să fie afectați fizic sau emoțional peste măsură de mult. Astfel, în categoria reacțiilor la elementele stresoare se pot aminti: cognitiv și emoțional (neliniștea, hiperactivitatea, tristețea, anxietatea repetată, dificultățile de concentrare, dificultățile de a-și urma raționamentele, problemele de memorie, iritabilitatea, slabă motivație pentru învățare, teama de nereușită în îndeplinirea obligațiilor școlare etc. Pe plan fizic se pot manifesta: stările de somnolență, oboseală cronică, dureri de cap, colon iritabil, bruxism (scrâșnirea dinților), dureri de spate, tahicardie, dificultăți legate de somn etc.

Pentru cadrele didactice de carieră, sursele referitoare la stres au la randul lor o multitudine de cauze, atat de natura interna cat și externă. În cadrul celor de natură internă regăsim nivelul scăzut de stimă de sine, neîncrederea în sine în raport cu capacitatea de a livra servicii educaționale de calitate. Cele de natură externă se vor referi în general la sarcini de servici suplimentare, cu un volum mare de muncă în unitatea de timp, dificultăți provenite din condițiile obiective ale unor clase de elevi indisciplinate sau cu familii dezorganizate, atributii de conducere solicitante, colectiv de colegi ostil, schimbarea locului de muncă etc.

Trebuie menționat faptul că, caracterul continuu al solicitărilor privind asumarea răspunderii pentru corectitudinea evaluărilor, a respectării drepturilor copiilor si a cerintelor curriculare sunt o sursa de stress importanta care este specifica domeniului educațional față de alte domenii de activitate care nu se confruntă cu genul acesta de responsabilitate.

Tema abordată în cadrul sesiunii este o temă de actualitate deoarece are o legatura directă și puternică cu problemele reale pe care le întâmpină orice cadru didactic indiferent de experiența profesională sau vechimea în muncă. Optimizarea răspunsului la stress și în special identificarea modalităților practice prin care poate fi minimizat sau chiar eliminat și stresul scolar pentru copii, sunt provocări și cerințe de prim ordin pentru desfășurarea în bune condiții a actului de învățământ în special în școlile defavorizate.

În cadrul Proiectului POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, se pune accentul, la nivelul tuturor activităților proiectului, indiferent de natura acestora în special, pe identificarea de soluții viabile pentru școlile defavorizate și pentru cadrele didactice angrenate în activitate în cadrul acestor școli.

Din această perspectivă, sesiunile de mentorat didactic și coaching cognitiv comportamental, au rolul să asigure un dialog constructiv, de înaltă calitate între experții din cadrul proiectului și cadrele didactice participante la sesiune.