Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, se centrează pe nevoile de dezvoltare profesională a participanților. Acestea cuprind și abilități referitoare la organizarea mai bună a procesului didactic, capacitatea de a lua decizii optime în condiții de criză etc. Seminariile de bune practici organizate în cadrul proiectului doresc să ofere cadrul necesar pentru dobândirea unor astfel de cunoștințe care să ajute în mod practic și direct cadrele didactice în activitatea curentă depusă în cadrul școlii.
În ansamblul evenimentelor specifice seminariilor de bune practici se remarcă și seminarul organizat în intervalul 2020 în intervalul 18-22 mai 2020 pe platforma online Blackboard a Universității Spiru Haret. Tema abordată în cadrul seminarului a avut în vedere problematica referitoare la: COMUNICAREA, RELAȚIONAREA ȘI DEZVOLTAREA PARTENERIATELOR SOCIO-EDUCAȚIONALE. A FI PROFESOR-APTITUDINE, TACT ȘI COMPETENȚĂ PEDAGOGICĂ
Parteneriatele cu comunitatea locală și cu diverse tipuri de entități din afara instituției școlare sunt o necesitate și totodată o oportunitate pentru școli de a-si atinge diverse tipuri de obiective referitoare la creșterea calității activității proprii. În mod cu totul deosebit, stimularea parteneriatului școală - familie este un deziderat de primă importanță.
Literatura de specialitate indică fără echivoc că implicarea părinților in activitatea școlară face o diferență semnificativă în raport cu rezultatele școlare ale copiilor. Având în vedere acest lucru, nu este surprinzător faptul că în ultimul deceniu a existat un nivel ridicat de interes pentru intervențiile care vizează implicarea mai accentuată a părinților (în special părinții „greu de atins”) în cadrul procesului de educare a copiilor lor, ca mijloc de creștere a performanțelor educaționale ale copiilor care nu se află la un nivel de performanță așteptat în cadrul sistemului de învățământ.
Cercetări asupra intervențiilor menite să promoveze la nivelul părințiilor necesitatea unei implicări mai mari în raport cu școala evidențiează nevoia sporită de dialog, stimularea angajamentului și motivarea părinților realizându-se mai bine într-un cadru organizat, în care școala prin intermediul cadrelor didactice implică părinții într-un program de sprijin activ pentru problemele copiilor.
Literatura de specialitate sugerează că parteneriatele de succes dintre școală și familie prezintă multe dintre următoarele caracteristici:
v Relațiile în parteneriatele de succes dintre școală-și familie sunt de colaborare și se desfășoară optim în condițiile existenței unui respect reciproc.
v Parteneriatele de succes sunt multidimensionale și răspund nevoilor comunității.
v Parteneriatele trebuie integrate într-o activitate de planificare, încorporate în planul de dezvoltare a instituției, revizuite periodic și urmărite din punct de vedere al consumului de resurse implicate.
v Parteneriatele de succes sunt orientate spre scopuri bine definite și concentrate pe învățare.
v Angajarea eficientă a părinților se întâmplă în mare parte în cadrul mediului familial
v Trebuie stimulată comunicarea ambivalentă între școală și familie pentru crearea unui mecanism de semnalizare timpurie a oricărei sincope sau blocaj menit să împiedice atingerea obiectivelor comune în ceea ce privește succesul școlar al copiilor.
Construirea unor parteneriate de succes dintre școală și familie necesită timp și angajament. Atitudinile pe care o devoltă cadrele didactice în acest context este critică pentru succesul parteneriatelor școală-familie. Modul în care sunt împățite responabilitățile și oferirea unor mecanisme care să ajute împărțirea echitabilă a responsabilității prezintă de asemenea importanță pentru un parteneriat de succes.
Contextul specific al comunicării dintre părinți și școală afectează natura parteneriatelor și modul lor de dezvoltare. Parteneriatele dintre școală și școală sunt considerate a fi mai ușor de stabilit în școlile mici și în comunitățile restrânse și mai dificile în cazul elevilor mai în vârstă. Pentru situațiile școlilor defavorizate, când de multe ori copii provin din familii aparținând unor grupuri etnice distincte față de majoritatea elevilor, o importanță foarte mare pentru reușita parteneriatului școală – familie o are existența unor facilitatori între instituție și grupul social în cauză. Aceștia pot fi, fie părinți sau alți membrii ai comunității locale cu puternice legături sociale cu comunitatea, fie cadre didactice cu experiență, acceptate de către comunitate pe baza unui profil profesional impecabil.
Cele mai dificile partneriate rămân acelea în care setul de valori al comunității locale este mult diferit de ansamblul normelor sociale generale și familiile din aceste comunități sunt încastrate într-o atitudine fixistă, lipsită de canale de comunicare și disponibilitate pentru dialog. Gradul de implicare al părinților într-o formă de dialog și parteneriat depinde de clasa socială, de nivelul de sărăcie și percepția părinților față de rolul lor în educația propriului copil. În situațiile în care se manifestă reticență pentru dialog și lipsa aproape totală de interes pentru această inițiativă, devine extrem de imortant nivelul de motivație pe care îl au cadrele didactice în direcția implicării într-un parteneriat. Astfel, managementul instituției școlare trebuie să fie pregătit cu o strategie de motivare suplimentară a celor care reușesc să implice famiile copiilor într-un parteneriat viabil cu școala. În esență, mai ales când se discută despre comunități mici, ”închise” din punct de vedere cultural, aportul cadrului didactic devine hotărâtor pentru existența în sine a parteneriatului. Acesta are rolul să identifice căile cele mai facile pentru dialog și să construiască o strategie de abordare eficace a familiilor din cadrul comunității. Motivarea acestor cadre didactice trebuie să fie corespunzătoare și adaptată proriilor nevoi personale și profesionale. Iată de ce un parteneriat de succes școală- familie se bazează în utlimă instanță pe implicarea fără echivoc a managementului instituțiilor școlare pe termen lung.
Abordarea unor teme sensibile precum cea de față, oferă cadrelor didactice posibilitatea ca, fiecare dintre participanți să-și îmbogățească experiența cu idei noi și soluții creative aplicabile concret.