Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, ofera soluții constructive pentru diferite aspecte ale activității didactice moderne. În mod special, sesiunile de mentorat didactic și coaching cognitiv comportamental angrenează participanții într-un dialog creativ care aduce de fiecare dată în prim plan un set de idei viabil, cu o mare aplicabilitate practică. În majoritatea cazurilor, tematicile abordate în cadrul sesiunilor sunt alese să răspundă nevoilor curente ale cadrelor didactice din cadrul școlilor defavorizate care sunt vizate cu precădere de către obiectivele proiectului, însă, în egală măsură sunt abordate și teme mai generale cu un grad de aplicabilitate corespunzător. Pentru luna aprilie, în cadrul Sesiunii de mentorat didactic și coaching cognitiv-comportamental desfășurate în data de 15 aprilie 2019, la sediul Școlii Gimnaziale Sălcuța, s-a pus în discuție tema – MODALITĂȚI DE ABORDARE A COMPORTAMENTELOR DE TIP IMPULSIV ALE ȘCOLARILOR.

În cadrul sesiunii s-a evidențiat faptul că elevii care manifestă comportamente impulsive, asociate de obicei cu afecțiuni specifice cum ar fi cea a deficitului de atenție, reprezintă un factor de risc pentru integrarea școlară a colegilor de clasă și pentru atingerea obiectivelor educaționale specifice unui management al clasei performant.

Primul pas pentru gestionarea cu succes a acestui tip de comportament este reprezentat de efortul conștient și coerent pe care cadrele didactice îl pot face în direcția construirii unei strategii corespunzătoare. Copii cu comportamente impulsive trebuie înțeleși și ajutați să depășească episoadele violente de acest gen, punându-se accentul pe integrarea lor cu succes în cadrul grupurilor de lucru. În esență agresivitatea umană face parte din modalitățile de răspuns dezvoltate față de mediu, ea nu se manifestă întotdeauna distructiv sau autodistructiv, poate avea și rolul de a stimula creativitatea sau competiția și poate asigura individului o mai mare capacitate de adaptare în raport cu situații limită. Copiii în general vor avea manifestări mai puțin nuanțate ale agresivității, aceasta manifestându-se direct și puternic datorită faptului că ei încă nu au definite modele sociale de comportament și nici capacitatea ridicată de autocontrol. În situația manifestării impetuoase a agresivității, cadrele didactice trebuie să facă apel la rezerva de înțelegere și empatie pe care și-au dezvoltat-o responsabil în anii de carieră didactică. Una dintre cele mai bune modalități de gestionare a comportamentelor impulsive, agresive este cea reprezentată de cadrul didactic care se transpune în locul elevului și îi înțelege motivele interioare care au cauzat apariția stării de agresivitate, ajutându-l să se exprime și să dobândească puțin câte puțin autocontrolul. Procesul este unoeri îndelungat și conduce inevitabil la maturizarea copiilor, la formarea responsabilității pentru actele și faptele sale.

Agresivitatea copilului are două tipuri de cauze: unele sunt de natură internă și țin de ceea ce trăiește copilul, iar altele sunt externe, apărute ca reacții de apărare sau răspuns ale copilului la mediul său. Cauzele de natură internă au de a face cu capacitatea copilului de a se apăra, de a se proteja pe sine și pe cei apropiați, de capacitatea de a percepe pericolele și de a răspunde la ele. Pe măsură ce se maturizează, copilul trece prin mai multe etape afective, fiecare cu intensitatea ei în ceea ce privește comportamentul impulsiv sau agresiv.

Printre cauzele de natură internă care conduc la manifestarea agresivității se pot enumera:

a) Ambivalența afectivă

În acest caz este vorba despre stări afective antagonice care produc confuzie și o stare de agitație a copilului. Copii care suferă de ambivalență trebuie ajutați să înțeleagă adevărata natură a stărilor pe care le simt și să poată face distincția clară între acestea pentru a ieși din starea de confuzie. Elevii trebuie stimulați pentru a-și spune ce anume îi frustrează, pentru a-și înțelege dinamica sentimentelor și a nu pierde autocontrolul.

b) Sentimentul de neputință

Aici este vorba de o stare afectivă specială care poate ajunge până la forme ușoare de depresie. Se manifestă un decalaj substațial între ceea ce își dorește copilul, între ceea ce speră și ceea ce poate realiza efectiv cu resursele limitate pe care le are la îndemână și sub auspiciile normelor sociale din jurul său. Soluția viabilă este reprezentată de comportamentul relaxat profund al profesorilor și de startegiile care pun accentul pe descoperirea până în prezent a lucrurilor care îi produc plăcere copilului și pe care le poate executa ușor.

c) Nevoia de a se descărca

De foarte multe ori, copii efectiv absorb o serie întreagă de frustrări, tensiuni și agresiuni din mediul exterior, pe care ulterioar le actualizează și le dau mai departe într-o formă brută. Soluția este reprezentată de angrenarea copiilor în jocuri și activități care să îi ajute să se descarce optim și să înțeleagă că a fost o stare pasageră.

d) Atragerea atenției

Nevoia de afecțiune, cea de a fi recunoscut drept o individualitate în cadrul colectivului îl poate determina pe copil să adopte comportamente violente sau impulsive. Copii vor încerca să se ralieze la modelele disponibile în cadrul grupului (leaderul, tocilarul, sau... războinicul clasei), în cazul în care nu mai găsesc tipologii disponibile pornindu-se competiția pentru asumarea acestora în fața adulților. Pentru a nu rămâne ignorat, de multe ori un elev va dezvolta comportamente negative care cu siguranță îi dau senzația că își atrage toată atenția de care are nevoie. Dacă aceste porniri se permanentizează se ajunge la situații limită, ale unui comportament deviant, violent, soluția constând în aceea ca adulții să se apropie cât mai natural cu putință de copii și să le ofere atenția și afectivitatea de care au disperată nevoie. Ulterior se încearcă explicarea unui model de comportament care să pună accentul pe colaborare, pe munca în echipă.

e) Nevoia unui model de autogestiune, de organizare

De foarte multe ori, copii care deja au dezvoltat un comportament agresiv sau violent vor cotinua să mențină acest comportament suficient de mult timp doar pentru a observa felul în care reacționează adulții la situațiile de stres, încercând să identifice modele viabile care să îi ajute să-și autogestioneze propria stare tensionată. Dacă cadrele didactice vor reacționa negativ și necontrolat, vor da naștere la un cerc vicios care se va alimenta alternativ într-o direcție profund greșită.

Soluția optimă se centrează pe capacitatea profesorului de a fi calm și relaxat și de a transmite un model de activitate care dezamorsează tensiunile elevului. Acesta poate prelua necondiționat modelul pozitiv de activitate, evoluând și găsindu-și un echilibru corespunzător.

f) Frica

Manifestarea fricii și a panicii la copii conduce la o stare de pasivitate sau de agresivitate. Specialiștii sunt de părare că în majoritatea cazurilor manifestările de natură agresivă și pasivitatea sunt un răspuns la starea de frică. Agresivittaea poate apare ca o reacție de apărare de fiecare dată când un copil se simte amenințat, părăsit sau în dificultate în raport cu o cerință dată (în acest caz manifestându-se teama de eșec). Expunerea pentru o perioadă îndelungată la stări de frică sau de anxietate conduce la reacții violente îndreptate fie împotriva agentului agresor, fie asupra lui însuși, cu efecte negative în ambele situații. Soluția gestionării în mediul școlar a situațiilor de frică este reprezentată de empatizarea cadrelor didactice cu copiii și identificarea pe cât posibil a cauzelor concrete care au generat starea de frică.

g) Negocierea poziției în grup

De multe ori atunci când se pune problema integrării unor copii în cadrul unor grupuri noi aceștia pot adopta un comportament agresiv pentru a-și negocia poziția și raporturile cu ceilalți membri ai grupului. Până la un punct manifestările agresive realizate în acest context sunt acceptabile atâta timp cât nu depășesc o anumită intensitate. Spiritul de competiție și originalitatea trebuiesc stimulate la copii, menținându-se bineînțeles o limită care implică respectarea liberului arbitru și a celorlalți. Gestionarea corectă a comportamentelor agresive și impulsive care au drept substrat nevoia de integrare într-un grup presupune cunoașterea de către cadrul didactic a circumstanțelor în care se manifestă aceste comportamente și a nevoilor de integrare a copiilor. Aceștia trebuie sprijiniți în acest proces și lăsați să își manifeste agresivitatea într-un mediu controlat.

Din punct de vedere al cauzelor de natură externă se pot avea în vedere printre cele mai importante: răspunsul la așteptarea negativă; înțelegerea greșită; panica de a nu fi înțeles; deposedarea; nedreptatea; stresul; supraaglomerarea claselor; absența unor reguli clare; agresivitatea prezentată drept model de succes și dramatizarea.

Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă are în vedere îndeplinirea unei serii de obiective calitative cu referire directă la situația existentă în școlile defavorizate din cadrul regiunilor de implementare. Astfel sunt urmărite printre altele creșterea nivelului de incluziune al elevilor, scăderea ratei de abandon școlar precum și îmbunătățirea competențelor profesionale ale cadrelor didactice.

Sesiunile de mentorat didactic și coaching cognitiv comportamental contribuie și ele substanțial la implementarea cu succes a proiectului și la atingerea obiectivelor enumerate. Fiind activități care se derulează constant, sesiunile implică un număr considerabil de participanți la nivelul întregului proiect, ideile avansate și puse în discuție fiind tot atâtea ocazii de a imlementa lucruri noi.