Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, implică realizarea unor activități complexe, corelate cu obiectivele de bază asumate în debutul proiectului. Acestea presupun creșterea calității activității didactice și îmbunătățirea competențelor cadrelor didactice din grupul țintă. Activitățile proiectului sunt gândite să producă efecte pe multiple planuri, conținutul acestora fiind intercorelat. Printre acestea se remarcă campania de informare, conștientizare și motivare adresată cadrelor didactice care se implementează în special prin intermediul sesiunilor de informare și conștientizare.

Sesiunea de informare din data de 13 mai, sesiune desfășurată la sediul INSPECTORATULUI ȘCOLAR JUDEȚEAN DOLJ, Craiova, a avut drept temă de discuție MANAGEMENTUL PROVOCĂRILOR ADHD LA ȘCOLARI.

Problematica elevilor care prezintă tulburarea psihopatologică denumită ADHD este una extrem de complexă, deoarece ridică numeroase semne de întrebare și provoacă de asemenea diverse controverse în ceea ce privește capacitatea de adaptare a acestor copii la mediul școlar normal și posibilitatea integrării lor într-o clasă de elevi normali.

ADHD reprezintă acronimul pentru “ATTENTION DEFICIT HIPERACTIVITY DISORDER” (tulburare hierkinetică cu deficit de atenție).

Se caracterizează prin: deficit de atenție (lipsă de concentare, distractibilitate), hiperactivitate, impulsivitate, nepotrivite cu dezvoltarea. În esență, simptomele pe care le prezintă copii cu ADHD se împart în două categorii: deficitul de atenție, atunci când copilul ignoră detaliile, greşeşte din neglijenţă/neatenţie, nu se poate concentra mult timp când are de îndeplinit o sarcină de lucru, pare să nu asculte persoana care vorbeşte cu el, nu-şi poate organiza sarcinile şi activităţile, nu respectă instrucţiunile, îşi pierde lucrurile şi este uituc în activităţile cotidiene, iese rapid din sarcină și respectiv hiperactivitate, când copilul se agită mereu, aleargă, este tot timpul în mişcare, vorbeşte continuu fără ca întrebările să fie complete, nu-şi poate aştepta rândul, întrerupe sau agresează persoane.

Fără tratament adecvat, ADHD poate să genereze comportament disfuncțional și manifestări emoționale cu impact negativ asupra performanței școlare și relațiilor interpersonale. Statisticile indică circa 85% din copiii cu ADHD care prezintă una sau mai multe condiții coexistente (inclusiv depresie majoră, tulburări de comportament, tulburări de opoziție-sfidător, sindrom Tourette, dificultăți de învățare, autism). Datorită complexității tabloului simptomatic pe care îl prezintă boala, cele mai eficiente modalități de intervenție în ADHD au în vedere o abordare multidisciplinară: medicală, psihologică și educațională.

Pentru gestionarea cu succes a situațiilor elevilor cu ADHD se impune o abordare echilibrată a acestora, cu participarea în egală măsură a tuturor actorilor importanți în instituția școlară, cadrele didactice, familia sau aparținătorii copilului, alte organizații, instituții specializate în aplicarea acestui gen de tratament.

În mod special, colaborarea părintilor cu cadrele didactice este foarte importantă. Sprijinul şi înţelegerea oferită de un cadru didactic bine informat cu privire la ADHD pot fi extrem de benefice pentru copil. De exemplu, părinţii pot discuta cu cadrul didactic următoarele aspecte:

1. acordarea unui timp suplimentar pentru formularea răspunsului la întrebări;

2. vorbirea clară şi furnizarea informaţiilor în volume mici în clasă;

3. dublarea instrucţiunilor şi predării verbale cu materiale desenate, scrise sau prin scrierea pe tablă.

Cadrele didactice necesită conceperea și aplicarea unei strategii în ceea ce privește gestionarea copiilor cu ADHD, fiecare copil fiind unic în ceea ce privește nevoile individuale și manifestările propriu-zise ale afecțiunii. Cu toate acestea, abordarea eficientă presupune în toate cazurile o doză foarte mare de răbdare, creativitate și grijă din partea cadrelor didactice. Una dintre dificultățile majore o constituie însăși faptul că gestionarea copiilor cu astfel de afecțiuni trebuie realizată în contextul desfășurării activității didactice împreună cu copii normali. Din acest punct de vedere, trebuie pe de o parte ca ceilalți elevi să poată înțelege și accepta situația specială a celor afectați de ADHD și, pe de altă parte, elevii care au afecțiunea trebuie încurajați în permanență și tratați nediscriminatoriu, pentru a nu li se accentua eventualele complexe de inferioritate etc. E nevoie de o atitudine pozitivă și de încurajări la adresa elevului. Elevul trebuie susținut și comportamentele pozitive trebuie încurajate și răsplătite.

Foarte importantă este comunicarea specială care trebuie dezvoltată cu acești copii. Astfel, se recomandă crearea unui limbaj ”secret” care să permită cadrului didactic să îi atragă atenția elevului atunci când are un comportament negativ și respectiv să poată interpreta semnalele acestuia pentru a fi evitate situațiile în care este pus în dificultate în fața colegilor.

Printre recomandările mai importante pe care trebuie să le aibă în vedere cadrele didactice care lucrează cu elevii cu afecțiuni ADHD putem aminti:

ü activități de învățare interesante, angajante, semnificative pentru elevi;

ü educație diferențiată, în funcție de sarcinile de învățare, nevoile specifice ale unor elevi sau contextul specific;

ü implicarea activă a imaginației elevilor în ceea ce învață, evitând și eliminând plictiseala;

ü lecțiile sunt bine planificate, iar pauzele sunt organizate ca segmente de timp în care elevii se relaxează, dar sunt și curioși să afle în ce activități vor fi implicați la reluarea activității.

Etapele necesare pentru a gestiona cu succes elevii cu ADHD constau în:

1.     Identificarea nevoilor specifice pe care le prezintă elevul;

2.     Selectarea unor practici educaționale, exerciții și materiale didactice, respectiv strategii de acomodare în clasă, toate acestea adaptate nevoilor specifice identificate la pasul 1;

3.     Schițarea unui plan educațional individual care să poată fi integrat programul comun elaborat pentru ceilalți elevi din clasă.

Un element foarte important în cadrul procesului de gestionare al elevilor cu ADHD este reprezentat de acomodarea în sala de clasă.

Aceasta presupune o serie de elemente precum:

-   locul preferențial (elevul cu ADHD este așezat într-un loc (bancă, în funcție de mobilierul școlar și de aranjarea sa în sala de clasă) apropiat de cadrul didactic sau de elevii care manifestă constant un comportament model;

-   dispunerea față de surse perturbatoare (elevii hiperactivi nu trebuie așezați aproape de surse de distragere a atenției, mai ales în cazul în care ferestrele sunt poziționate spre un trafic intens);

-   modalitatea de aranjare a băncilor (aranjarea băncilor trebuie realizată în mod echilibrat - cadrul didactic trebuie să urmărească modul în care aranjarea băncilor are efect asupra elevului cu ADHD. În unele cazuri a fost semnalat că plasarea elevilor hiperactivi în structuri circulare cu mai mulți elevi poate crește distractibilitatea);

-   utilizarea ariilor de lucru (pentru elevii cu ADHD sau ADD se pot face arii de lucru (pupitre cubiculare) în care sursele vizuale de distragere a atenție să fie eliminate. Aceste arii de lucru speciale pot fi utilizate liber de către orice elev al clasei;

-   utilizarea adecvată a muzicii (unii elevii cu ADHD lucrează mai bine dacă au un fond musical discret, iar pauzele scurte care pot fi luate pentru a se asculta o melodie de către copii pot să fie un important instrument de combatere a plictiselii sau suprasolicitării în clasă).

În egală măsură, pentru un management eficient al cazurilor aferente copiilor cu ADHD, se impune ca, cadrul didactic să își dezvolte un stil foarte echilibrat de dialog, cu ajutorul căruia să dea naștere la nivelul clasei unei atmosfere de lucru armonioase și relaxate.

Cu ajutorul acestei abordări cadrul didactic este suficient de flexibil și capabil să gestioneze în timp real orice situație neprevăzută. Lucrul eficient cu elevii cu ADHD presupune totodată și implementarea unor elemente complexe de comunicare și relaționare care se suprapun peste calitățile intrinseci ale cadrului didactic: controlul tonalității vocii, dezvoltarea unei atitudini pozitive în fiecare zi, comunicarea progreselor și aspectelor pozitive către elevi zilnic, alocarea unui timp suficient pentru dezvoltarea unei legături personale cu elevii, construirea unor căi de comunicare cu familia eleviilor afectați, evitarea situațiilor care jenează sau umilesc elevii cu ADHD etc. Toate acestea trebuiesc realizate în mod constant și presupun un efort continuu din partea cadrelor didatice.

Modelul 3-C (claritate, constanță, calm) permite implementarea unei strategii de lucru active cu elevii cu afecțiuni ADHD. Acest model presupune stabilirea unor obiective realiste și utilizarea de resurse educaționale diverse de către cadrul didactic răspunzător. În completarea diferitelor modalități de abordare expuse se recomandă și utilizarea maximală a punctelor tari pe care le poate avea elevul hiperactiv. Acestea presupun de multe ori manifestarea unei creativități remarcabile care poate fi folosită extrem de bine în folosul elevilor pentru rezolvarea unor situații mai delicate.

Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, are în vedere dezvoltarea unor competențe cheie pentru cadrele didatice moderne, adaptate nevoilor specifice pe care acestea le au în mod curent.

 Sesiunile de informare, conștientizare, motivare sunt evenimente care oferă un cadru adecvat și echilibrat pentru acumularea de informații esențiale cadrelor didactice, propice unui dialog activ și creativ. Sesiunile continuă pe toată perioada de derulare a proiectului fiind o prezență constantă în agenda de evenimente a acestuia.