Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, propune lună de lună o serie întreagă de activități care acoperă o tematică foarte diversificată. În ansamblul acestor activități se remarcă sesiunile de mentorat didactic și coaching cognitiv comportamental care oferă cadrelor didactice participante tot atâtea ocazii de a aprofunda subiecte și concepte extrem de interesante, aflate în strânsă legătură cu practica didactică de zi cu zi. Sesiunile sunt conduse de experții din cadrul proiectului, persoane cu experiență în domeniul didactic și cel specific mentoratului și coaching-ului cognitiv comportamental. Prin intermediul dialogului constructiv care are loc în cadrul fiecărei întâlniri, precum și cu ajutorul materialelor prezentate sau a exercițiilor realizate, participanții beneficiază de un transfer de cunoștințe aprofundat, concentrat pe tema de discuție abordată în mod particular.

 

 

În cadrul Sesiunii de mentorat didactic și coaching cognitiv-comportamental desfășurate în data de 23 septembrie 2019, la sediul Inspectoratului Școlar Județean Dolj, s-a pus în discuție tema – PROIECTELE TIP CERCETARE-ACȚIUNE ȘI DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ CONTINUĂ A CADRELOR DIDACTICE.

 

Cercetarea științitică reprezintă un demers complex care angrenează specialiștii într-un proces bine delimitat ca scop, metodă de lucru și etapizare. Fiecare demers asociat acestui gen de activități se va circumscrie unui cadru mai larg, unui context specific în care are loc cercetarea. Astfel, cadrele didactice din sistemele naționale de educație sunt angrenate în cercetarea științifică în funcție de interesele profesionale, poziția în cadrul structurilor de învățământ și obligațiile profesionale asumate în mod direct. Cadrele didactice din învățământul universitar beneficiează de o paletă mai largă de posibilități în domeniul cercetării, aceasta fiind inclusă în dezvoltarea carierei profesionale ca parte integrantă a activității depuse, completând activitatea didactică curentă. Cadrele didactice – cercetători care funcționează ca atare în cadrul a diferite instituții și organizații cu activitate exclusivă de cercetare vor avea de asemenea preocupări extinse în domeniu datorate naturii activității depuse.

 

La nivelul învățământului preuniversitar preocupările pentru dezvoltarea/angrenarea în cadrul unor activități de cercetare științifică nu sunt la fel de pregnante, acestea fiind determinate în principal de contextul în care se află cadrul didactic în cauză. Persoanele angrenate în proiecte derulate de către instituțiile de învățământ de la nivelul preuniversitar vor răspunde cerințelor specifice, care de multe ori presupun și desfășurarea unor activități de cercetare. Cadrele didactice angrenate în formarea profesională de asemenea au uneori drept obiective temporare realizarea de studii și documentare în domeniu.

 

Din nefericire, cadrele didactice care activează în mod curent în învățământul preuniversitar și care nu sunt angrenate într-una dintre situațiile de mai sus, au preocupări mai reduse în ceea ce privește activitatea de cercetare științifică. Aceasta se datorează în principal modului în care sunt concepute fișele de post și conținutul îndatoririlor curente ale cadrului didactic. Realizarea activității de predare la clasă, a activităților suport, a pregătirii materialelor didactice și a activităților extrașcolare necesită în majoritatea cazurilor tot timpul fizic disponibil.

 

Angrenarea cadrelor didactice în activități de cercetare ar fi benefică din perspectiva:

 

- creșterii calității materialelor didactice;

 

- diversificarea tehnicilor de predare/evaluare;

 

- îmbunătățirea capacității cadrelor didactice de a identifica problemele cu care se confruntă în cadrul activității atât la nivel individual cât și instituțional;

 

- creșterea vizibilității instituționale a școlilor în care acestea predau;

 

- dezvoltarea de colaborări diverse atât pe plan național (alte instituții școlare, institute, cadre didactice universitare etc), cât și internațional;

 

- posibilitatea angrenării a diverși agenți economici în activități de cercetare comune;

 

- posibilitatea identificării timpurie a copiilor cu potențial în domeniul cercetării.

 

Activitatea de cercetare determină o înțelegere, o intuire sau o cunoaștere obținută printr-o investigare sistematică a unui subiect sau a unei teme. La modul general, cercetarea este văzută ca fiind ”un proces activ şi sistematic pentru a descoperi, interpreta sau revizui fapte, evenimente, comportamente sau teorii, sau să facă aplicaţiile practice cu ajutorul unor astfel de fapte, legi sau teorii.” (I. Andone, I. Georgescu, C. Toma, Metodologia cercetării în contabilitate, Editura Tehnopress, Iaşi, 2011, p. 1.)

 

În funcție de domeniul ales putem întâlni cercetarea pură (bazată pe înțelegerea fenomenelor, evenimentelor, tranzacțiilor și proceselor specifice domeniului); cercetarea orientată spre scop/aflarea soluțiilor la probleme, întrebări, cercetarea aplicată (găsirea de soluții necesare domeniilor aplicative) și bineînțeles cercetarea practică.

 

Cunoaşterea ştiinţifică a faptelor, fenomenelor şi proceselor sociale se realizează cu ajutorul conceptelor clar definite, utilizându-se metode şi tehnici de cercetare riguroase, verificându-se ipotezele sau urmărindu-se descrierea obiectivă a vieţii sociale. Acest gen de cunoaștere are un rol important la nivelul tuturor instituțiilor, inclusiv a celor de învățământ preuniversitar, cât şi în societate.

 

Încurajarea cercetării științifice chiar în domeniul educațional ar trebui să reprezinte o prioritate de prim rang pentru decidenții din domeniu, deoarece doar astfel, cadrele didactice angrenate ar putea identifica căi coerente de rezolvare a multitudinii de probleme cu care se confruntă sistemul național de învățământ. Reconfigurarea însăși a modului în care sunt abordate nevoile educaționale ale copiilor la nivelul învățămâmtului preuniversitar poate fi de asemenea definitorie pentru o linie de cercetare științifică aplicată.

 

Conținuturile didactice, metodele folosite, identificarea obiectivelor educaționale trebuie să devină convergente în direcția accesului unui număr cât mai mare de copii la educație de calitate. Aşa cum arată studii recente de psihologie şi sociologie a învăţării doar prin ”însuşirea efectivă a codului şi procedurilor specifice unui domeniu, adică însăși entităţile care structurează modul de gândire specific, învăţarea domeniului poate fi eficientă (profit educaţional maxim cu efort şi consum de resurse minim) şi efectivă (cu finalitate în rezolvarea de probleme din lumea reală)” (Singer Florence Mihaela, Cercetarea ştiinţifică românească în educaţie: încotro? Romanian Research in Education: Where to? ,REVISTA DE POLITICA ŞTIINTEI SI SCIENTOMETRIE – SERIE NOUA Vol. 2, No. 4, Decembrie 2013,p 299).

 

Atunci când sunt puși în situația de a identifica noi modalități de lucru în clasă, de optimizare a managementului clasei etc, majoritatea cadrelor didactice susțin că îi consideră ca sursă de inspirație pe alți colegi de breaslă, din exteriorul instituției în care își desfășoară activitatea. Cu toate acestea un procent apropiat de 48% consideră că a fost oportună utilizarea de date din cercetări, rezultate ale cercetărilor sau studii în activitatea profesională, care ulterior au avut un impact pozitiv din punct de vedere profesional. (Preoteasa Carmen - Cum ajunge la clasă cercetarea din educație, https://scoala9.ro/cum-ajunge-la-clasa-cercetarea-din-educatie/389/).

 

Soluțiile oportune pentru creșterea implicării în cercetarea științifică a cadrelor didactice trebuie să pornească de la obstacolele identificate în legătură cu aceasta: lipsa resurselor financiare care să asigure accesul pe scară largă la informație, lipsa timpului și volumul mare de muncă ocupat de activitățile curente, cultura organizațională deficitară a instituțiilor școlare în care activează, reticența la schimbări întâlnită în general în sistemul de învățământ, mentalitatea unora dintre managerii școlari, etc.

 

Per ansamblu este necesară o schimbare substanțială de atitudine a decidenților din sistemul național de învățământ, corelată cu schimbări similare la nivelul managementului școlar local, care să centreze o parte din resursele instituțiilor școlare pe problematica cercetării. Impulsionarea colaborării cu cadre didactice și insituții din afara țării este de asemenea o posibilă soluție viabilă care poate da rezultate pe termen lung. Astfel de colaborări au existat în mod sporadic, dar majoritatea cadrelor didactice active în învățământul preuniversitar nu au acces în mod real la circuitul internațional de resurse în educație.

 

Din acest punct de vedere proiecte precum cel de față pot ajuta în mod concret cadrele didactice atât în efortul de informare la un nivel cât mai optim privind soluții aplicate diverselor probleme curente, cât și în dobândirea de competențe și abilități care să contribuie în mod direct la realizarea de studii sau implicarea mai acentuată în cercetarea științifică.

 

În cadrul Proiectului POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, activitățile desfășurate presupun abordarea din unghiuri diferite a unei multitudini de probleme și a unei tematici generoase. Multe dintre temele abordate în cadrul evenimentelor, fie că au fost sesiuni de mentorat și coaching sau sesiuni de informare sau seminarii de schimburi de bune practici au acoperit probleme specifice pentru cercetarea știinșifică din domeniul educațional, oferind participanților soluții și/sau informații ridicate ca și nivel calitativ pe care au putut să le aplice concret în activitatea didactică practică curentă.