Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă are o diversitate de activități construite în jurul unui deziderat comun – asigurarea pârghiilor necesare pentru dezvoltarea competențelor și abilităților cadrelor didactice din școlile defavorizate în direcția modernizării activității didactice. Totodată, proiectul își propune să identifice pîrghii, soluții și bune practici la nivelul managementului instituțiilor școlare, care să ofere soluții practice pentru problemele delicate cu care se confruntă instituțiile școlare defavorizate.
În ansamblul activităților proiectului, sesiunile de mentorat didactic și coaching cognitiv comportamental sunt instrumente ideale pentru asigurarea unui flux constant de informații pentru cadrele didactice și transferul de know-how în raport cu teme diversificate abordate lunar.
Sesiunea de mentorat didactic și coaching cognitiv-comportamental desfășurată în intervalul 22-24 aprilie 2020, pe platforma online Blackboard a Universității Spiru Haret a abordat drept temă de discuție – CADRUL DIDACTIC ȘI ELEVII – GESTIONAREA ANXIETĂȚII ȘI MENȚINEREA ECHILIBRULUI FUNCȚIONAL ȘI EMOȚIONAL
Tulburările de anxietate ale elevilor au avut în ultimii ani un trend ascendent, ceea ce face din ce în ce mai important ca profesorii și ceilalți angajați ai școlii să știe să recunoască și să răspundă în mod adecvat acestor situații.
Anxietatea se poate prezenta într-o varietate de moduri, deoarece se bazează pe un răspuns fiziologic la o amenințare reală sau percepută din mediul înconjurător, un răspuns care maximizează capacitatea organismului de a face față sau de a scăpa de pericol - „luptă sau zbor”. Este important de menționat că pentru multe persoane cu tulburări de anxietate, în special pentru cele care nu sunt tratate sau care nu sunt încă într-o rutină de tratament solidă, indiferent dacă amenințarea este reală fizic sau nu acest lucru este irelevant în raport cu răspunsul organismului la anxietate.
Unii copii manifestă anxietate reducându-se la efectul unor situații sau obiecte care declanșează temeri, alții reacționează ca urmare a nevoii copleșitoare de a ieși dintr-o situație inconfortabilă. Acest comportament, care poate fi manevrat, este adesea confundat cu accesele de furie sau opoziție.
Anxietatea și temerile normale sunt diferite față de tulburările de anxietate. Cadrele didactice care doresc să identifice un copil aflat în poziția de a avea nevoie de sprijin în raport cu manifestarea anxietății, pot lua în considerare o serie de elemenre precum:
- Starea de anxietate interferează cu capacitatea copilului de a funcționa și de a face lucruri care ar fi de așteptat pentru stadiul său de dezvoltare sau cu lucrurile de care se bucură
- Comportamentul său este natural adapat vârstei pe care o are?
- Se observă o tendință de a deveni mai rău?
- Copii afectați de anxietate au nevoie de o perioadă îndelungată de timp pentru a se simți mai bine
- Se poate observa o tendință de a-și schimba obiceiurile, de a evita anumite situații, de a deveni arțăgos sau retras
În cazul în care există probleme cu anxietatea copilului, familia ar trebui încurajată să solicite ajutor de la un profesionist în sănătate. Intervenția timpurie pentru anxietate este importantă. Copiii și tinerii care suferă de anxietate pot simți atât simptome fizice, cât și emoționale, inclusiv: bătăi accelerate de inimă, respirație rapidă, tendința de a plînge iritat, transpirație abundentă și dificultăți e respirare, senzația de „Fluturi” în stomac, dureri și disconfort îla nivelul întregului corp.
Pentru unii copii și tineri cu forme atipice de anxietate, este posibil să nu existe conștientizarea vreuneia dintre senzațiile de mai sus. Acești copii și tineri vor apărea ca fiind bine până când vor experimenta un moment de „luptă / zbor” care poate apărea nu doar luptă sau zbor, ci și „înghețare”.
Mulți copii și tineri care suferă deja de afecțiuni din spectrul autismului au, de asemenea, un nivel ridicat de anxietate și au adesea o evoluție atipică. Anxietatea lor se poate prezenta ca sarcină sau chiar evitarea școlii.
Tipurile de tulburări de anxietate frecvente la copii includ:
a) tulburare de anxietate generalizată - îngrijorare excesivă pentru orice și orice
b) anxietate socială - anxietate în situații sociale adesea din teama de a face ceva greșit sau de a fi judecat sau criticat de alții
c) anxietate de separare - anxietate excesivă pentru a fi despărțit de casă sau de o persoană față de care există un atașament emoțional puternic, adică părinte, îngrijitor, frate
d) fobii specifice - frică intensă de obiecte sau situații, adică câini, înălțimi, sânge
e) tulburare de panică - perioade de frică intensă care se întâmplă brusc sau când nu există niciun semn de pericol
O atitudine responsabilă și vigilentă a cadrului didactic presupune ca acesta să îl învețe pe elev să:
Recunoască semnele unei excitații anxioase înnăscute în el sau ea însăși; identifice procesele cognitive legate de sentimentele sale anxioase, să își folosească „planul” de a gestiona anxietatea.
Astfel de teme care pun accentul pe responsabilizarea cadrelor didactice sunt binevenite în condițiile actuale în care pandemia COVID 19, a fost o sursă de anxietate pentru foarte mulți dintre elevi și profesori deopotrivă.