Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă implică un transfer de cunoștințe modulat și adaptat cerințelor practice și teoretice pe care le presupune activitatea didactică din invățământul preuniversitar. Evenimentele din cadrul proiectului propun abordarea unei tematici diversificate care este dezvoltată pe baza feedback-ului primit din partea participanților la edițiile anterioare. Din seria evenimentelor organizate lunar, fac parte și sesiunile de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare ale proiectului care presupun un dialog între experți și cadrele didactice participante atât despre tema curentă pentru evenimentul în cauză cât și despre etapele de derulare ale proiectului, informații de ultimă oră sau întrebări pe care participanții le pot avea pe măsură ce se angrenează în toate celelalte tipuri de activități.

Pentru județul Dolj, sesiunea de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare din luna martie s-a desfășurat în intervalul 16-22 martie 2020, pe platforma online Blackboard a Universității Spiru Haret.

În cadrul sesiunii s-a abordat tema cu titlul ȘCOLARUL ÎNTRE INDIVIDUALISM ȘI MODELELE SOCIALE.

Tema este de actualitate deorece propune un dialog axat pe dilemele pe care le poate avea un copil de vârstă școlară în raport cu raportarea sa la diverse modele sociale sau adaptarea într-un anumit mediu.

Identificarea modelelor pentru copii de vîrstă școlară este integrată în problematica mai largă a formării și dezvoltării motivației în ceea ce privește achizițiile care conduc la succesul școlar. Motivația poate fi definită de pe mai multe poziții, fiind în esență un proces care ghidează și menține comportamente. Din perspectiva procesului educațional este necesară delimitarea celor două dimensiuni ale motivației, și anume – dimensiunea intrinsecă (determinata de dorintele, interesele si preferintele strict personale) și dimensiunea extrinsecă (determinata, prin impunere, din exterior). În cazul motivației predominant extrinseci școlarul va performa un anumit comportament având drept motiv principal obținerea unei recompense sau evitarea unei pedepse. Acest tip de motivație, conduce la comportamente care nu rezista in timp, in momentul in care dispare presiunea externa, copii vor abandona activitățile

Astfel, este firesc ca motivatia oferita elevilor sa fie echilibrată pe cele doua dimensiuni evidențiate mai sus. Școala trebuie sa poată oferi activitati interesante si atractive pentru elevi, numai astfel elevul (devenit absolvent) va continua sa învete si atunci când nu va mai fi obligat.

In construirea motivatiei intrinseci, se va pune accent in educarea tinerilor pe crearea si promovarea unor modele pentru acestia.

Modelele (si non-modelele) de succes pot fi un factor motivational de tip intrinsec deosebit de important pentru evolutia individului. Importanta inerenta a modelului de succes poate sa fie plasata nu numai la nivel constient, ci si la cel al subconstientului, al comportamentului imitativ: “reteta de succes” este preluata în mod natural de individ, dar fara a-si pierde forta motivationala.

O motivatie puternica si încrederea în propriile puteri reprezinta cel mai important factor pentru realizarea unor performante scolare superioare. Astfel, se ia in considerare o noua orientare a scolii in dezvoltarea eficienta a motivatiei copiilor, model prin care scoala nu ofera doar instruire ci ii ajuta pe elevi sa dezvolte atitudinile si abilitatile necesare învatarii independente, atât în scoala cât si în afara ei.

Cercetarile realizate de diversi specialisti au evidentiat ca, la modul general copii sunt atrasi de actori, vedete TV si in general de persoanele publice. personajul valorizat pozitiv din punct de vedere afectiv este considerat model comportamental si valorile pe care le exprima sunt adoptate de copil în propria scala valorica. In procesul valoric de crearea a motivației, modelul social promovat reprezinta în esenta structura axiologica si praxiologica pe care se construiesc codurile morale si de conduita dezirabile la care se vor raporta elevii în viitoarea cariera, pe piata fortei de munca si in societate. Modelul ales de catre copil este foarte important in procesul de formare a personalitatii acestuia – copilul preia si imita comportamentul modelului, il transfera asupra propriului comportament. Într-o maniera similara este foarte important si non-modelul. Acesta ajuta copilul sa isi clarifice scara de valori la care adera. De asemenea copii se vor indeparta de profilul non-modelului, daca acesta este acultural si ignorant, atunci sunt sanse ca sa fie stimulata motivatia legata de cunoastere si invatare. Instituția școlii trebuie sa fie capabila sa ofere modele de succes care sa ii ajute pe elevi sa-si canalizeze energia catre invatare si cunoastere.

In Romania se manifesta o serie de tendinte ingrijoratoare in ceea ce priveste modelele identificate de catre tineri. Acestea au in vedere scaderea motivatiei invatarii, cautarea de către elevi a modelelor in afara spatiului scolii, in spatii marginale social si periculoase, alegerea de catre elevi a unor modele controversate din spatiul public, dar care beneficieaza de notorietate conferita de mass-media. In procesul de formare al personalitatii modelele de succes si nonmodelele contribuie in mare masură la formarea personalitatii copiilor. Astfel, un model poate angrena motivatia copilului la un nivel superior dându-i un imbold suplimentar. În aceeași măsură un non-model poate reprezenta imaginea de evitat, exponentul unor comportamente care nu sunt validate nici de societate nici de scara de valori a copilului.

Fiecare model ia nastere in cadrul unei culturi specifice care adera la valori comune. Din acest punct de vedere modelul va avea o serie de caracteristici:

- respecta un model cultural inteligibil pentru copil care il ajuta sa-si integreze conduita pe plan social

- comportamentul si conduita sociala a modelului pot fi observate

- modelul detine un anumit status si un anumit rol – se conformeaza unu set de reguli și așteptări,

Potentialul formativ pe care il are modelul ales este dat de trasaturile culturale perpetuate, acestea concretizandu-se in modele de comportament, roluri si status-uri sociale. Toate acestea pot fi imitate si reproduse ce către copii. Modele de succes alese nu reprezinta raspunsul complet in ceea ce priveste modalitatea de formare a motivatiei tinerilor, dar sunt unele dintre elementele cele mai importante, elemente care pot anticipa evolutia alegerilor si comportamentelor pentru generatii intregi.

Daca aceste modele cu care se identifica copii sunt analizate si cunoscute ca atare, se pot evidentia seturi de valori care sunt la randul lor relevante pentru construirea unor srategii educationale viabile care, pe de o parte sa creeze o oferta educationala compatibila cu modelele sociale curente si sa faca in asa fel incat instituțiile scolare sa contribuie la promovarea unor modele sociale aflate in concordanta cu strategiile de dezvoltare sociala.

Daca institutia de invatamant face eforturi si isi adapteaza oferta din punctul de vedere al promovarii unor modele sociale atractive pentru tineri, aceasta va spori implicit si gradul de incredere al copiilor in capacitatea instituției de a le oferi suport real ori de cate ori au nevoie.

Mediul in care se dezvolta copilul impune o anumita influenta a acestuia, care se manifesta atat la nivel mental cat si fizic si emotional. Daca solicitarile din partea mediului nu sunt adecvate în sensul creeării unor noi sarcini si a unor noi cerințe  si pentru stimularea si impulsionarea copilului, atunci gândirea coplilului nu-şi dezvoltă integral posibilităţile de care dispune, implicit nu-şi atinge formele superioare sau dacă le atinge, o face cu întârziere.

Pornind de la aceste considerente, este necesara ca familia sa se implice in a trasa sarcini adecvate adaptate varstei si particularităţilor psihologice ale copilului. Acest deziderat nu se poate realiza fara o implicare reala a părintilor in a-si cunoaște copii si in a dezvolta relatii durabile cu ei. Din punct de vedere al instituției școlare, aceasta poate implementa diverse programe menite sa optimizeze comunicarea cu părinții și să asigure receptarea părinților de către copii pe post de modele pozitive. Una dintre cele mai bune modalități de a stimula și motiva copii este reprezentată de această reușită – a fi acceptați părinții în mod natural drept modele pozitive pentru copii. Instituția școlară trebuie să plece de la premisa că, în majoritatea cazurilor se întâlnesc o serie de caracteristici precum:

v Abilităţile parentale reflectă nivelul individual de încredere în propriile forţe, cunoştinţe şi abilităţi.

v Proiectele şi serviciile planificate în colaborare strânsă cu părinţii şi bazate pe propriile lor nevoi vor fi mai acceptabile şi vor putea deveni practici uzuale.

v Toţi părinţii au nevoie de sprijin şi ajutor în anumite perioade, dar cel mai adesea nevoile lor sunt diferite la stadii diferite şi de aceea identificarea şi rezolvarea problemelor educaţionale necesită căi diferite.

v Creşterea copiilor este văzută în orice context ca o necesitate fundamentală ce presupune sprijin financiar, îngrijire în instituţii potrivite şi căldura căminului familial.

O dată ce copii sunt instituționalizați în mediul școlar este necesar un efort de adaptare la cerințele acestuia. Daca copii au reusit sa ii asimileze pe părnți cu modele sociale pozitive demne de urmat, atunci lucurile sunt mult simplificate, deoarece canalele de comunicare părinte- copil au un potențial maxim, un părinte responsabil transmițând un model de comportament care integreaza usor scoala in preocuparile copilului.

În cazul copiilor defavorizati, problema presupune mai multe nuanțe.  Pot apare situații în care copii din aceste medii să aibă conduite dezadaptative, în care dornici de succes trebuie să se îndepărteze de conduitele sociale moștenite din cadrul mediului pentru a fi validați social. Atunci cînd copii nu renunță la aceste conduite, se poate întâmpla să renunțe în schimb la nivelul de aspirații și expectații pentru a se simți mai în siguranță emoțional.

De asemenea, există situații când copii proveniți din medii defavorizate se simt depășiți de cerințe și adoptă o conduită de retragere sau de evaziune, transfomrându-se în aşa-numiţii „rataţi superiori”. În cazul lor se poate vorbi de un grad înalt de frustrare, manifestată alteori prin comportamente deviante, agresive, de revoltă şi contestare a ordinii sociale existente.

În general mediul social va fi un predictor al nivelului de aspiraţii, astfel că indivizii din medii defavorizate vor prezenta de obicei și un nivel de aspirații redus.

Acest nivel depinde nu doar de dorinţele, motivaţiile sau aşteptările personale, ci şi de aspiraţiile familiei, grupului social de apartenenţă. Familia poate acţiona ca un factor negative care va orientta individul către îndeplinirea altor obiective decât acelea care pot fi valorizate maximal în cadrul societăţii. În cazuri extreme, familia, grupul de prieteni realizează socializarea negativă a individului.

Din nefericire, mişcarea indivizilor de la o poziţie socială la alta, în sens ascendent sau descendent nu se corelează strict cu nivelul de educaţie şi cultură, ceea ce înseamnă că eforturile pentru democratizarea învăţământului nu conduc automat la creşterea şanselor de succes social ale categoriilor defavorizate.

Pentru a se putea minimalize acest fenomen, ar trebui ca societatea în ansamblul ei oferă, la ora actuală, un set coerent de valori şi norme, capabil să ghideze şi să controleze acţiunile şi comportamentele sociale.

Proiectul QualForm vine in intampinarea nevoilor participanților prin oferirea unor tematici complexe adaptate realităților obiective din cadrul activității didactice curente. Așa cum a fost cazul și cu tema de mai sus, clarificarea unor noțiuni și/sau subiecte de mare interes pentru cadrele didactice este principalul demers al acestor evenimente, fiecare nouă sesiune aducând un plus de cunoaștere.