Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă a ajuns în ultima sa lună de implementare. Pe parcursul derulării sale proiectul a construit pas cu pas un cadru de dialog activ, modele de bune practici, modalități de transfer al know-how-ului, abordări creative privind o multitudine de probleme cu care se confruntă cadrele didactice din învățământul preuniversitar în prezent.
S-a pus accentul în permanență pe identificare de soluții care să fie optime pentru școlile defavorizate, pentru problematica specială a acestora, cu referire directă la cerințele și particularitățile lor.
Sesiunile de mentorat didactic și coaching cognitiv vin să întregească tot acest efort cu o abordare specifică mentoratului, care pune accentul pe identificarea nevoilor cadrelor didactice și a modalităților de comunicare pe nivele diferite, adecvate capacității de comunicare a acestora, în funcție de vechimea în muncă, experiența profesională sau chiar aria de interes didactic.
Pentru luna iulie 2020, tema sesiunii de mentorat didactic și coaching cognitiv comportamental care a avut loc în cadrul platforma online Blackboard, (13-17 IULIE) Universitatea Spiru Haret,, s-a referit la : ÎNVĂȚAREA - O PROVOCARE A PROFESORULUI CONTEMPORAN. MODALITĂȚI OPTIME DE COMUNICARE ÎN CLASA SECOLULUI XX.
Creativitatea este dipozitia de a crea care există în stare potenţială la orice individ şi la toate vârstele şi dezvoltarea acesteia este considerată cea mai înaltă etapă ce trebuie parcursă, pe lângă acumularea de informaţii, în formarea gândirii analitice şi de sinteză a elevului. Acest termen a fost introdus de G Allport, în 1938 , în urma înţelegerii faptului că substratul psihic al creaţiei este ireductibil la aptitudini şi presupune o dispoziţie generală a personalităţii spre mai nou.
Creativitatea este strict dependentă de mediul socio- cultural şi necesită condiţii favorabile pentru a se exprimă. Gândirea necesară în actul creaţiei presupune combinarea unor idei şi concept ajungadu-se la un rezultat satisfăcător. Actul creaţiei nu se bazează pe nişte reguli stricte care să fie aplicate obiectelor sale, ci permite libertatea expresiei. Originalitatea produsul creativităţii se manifestă în diferite grade de noutate. Un şcolar care izbuteşte să soluţioneze prin propriul efort, o problemă grea de matematică, dovedeşte o arecare creativitate. creativitatea se are cinci niveluri: creativitatea expresivă- atunci când are loc o liberă şi spotana exprimare, creativitatea productivă- când persoana şi-a însuşit priceperi deprinderi, care perimit să produce lucruri utile, creativitatea inventivă- ce face posibile invenţiile, creativitatea inovatoare- care duce la modificariile principiilor care stau la baza unui domeniu şi creativitatea emergentă- ce se manifestă la omul de geniu care revoluţionează un domeniu ştiinţific.
Din punct de vedere psihopedagocic, ne interesează creativitatea ca structură psihică pe care şcoala e cheamata să o dezvolte, să o formeze. Structuta ei are multe faţete, numeroşi factori concură la constituirea unei potenţe creatoare.
Creativitatea este influenţată de factorii de natură intelectuală, precum imaginaţia, memoria şi nivelul gândirii, inteligenţa să, de factorii caracteriali- predispoziţiile şi capacităţile intelectuale nefiind suficiente pentru ca cineva să devină creator sau inventator, existenţa unei motitavii, unei dorinţe, unei aspiraţii cratoare fiind maximală, se cere deasemenea se cere şi o voinţă fermă şi factorii sociali- artistul fiind influenţat de mediu. Există mai multe metode de dezvoltare a creativităţii, precum meoda brainstormingului, metodă 6-3-5, metoda Phillips 6-6, discuţia Panel, dar dezoltarea acesteia în şcoală prersupune o altă metodă ce se referă la abordare elevilor de către profesor.
În învăţământ, există mijloace nespecifice, fără o relaţie cu anume obiect de invatamand şi relaţii specifice în raport cu o anume materie, în funcţie de conţinutul ei. Mijloacele nespecifice, , există trei categorii de probe: de tip “ imaginativ- inventiv” - când li se cere copiilor să elaboreze o compunere având în centru un subiect extrem de simplu, o frunză, un nasture, apoi exerciţiile de tip problematic- elevii sunt solicitaţi să formuleze cât mai multe întrebări în legătură cu obiecte cunoscute şi probele de tip combinat- în care elevii trebuie să realizeze mici compuneri pe baza unor tablouri ce înfăţişează diferite scene. Folosirea acestor metode nespecifice sunt importante deoarece creează ceea ce se numeşte o atitudine creativă şi mai alea aptitudinea de a căuta şi a găsi probleme, aspecte cu ţol hotărâtor în asimilarea temeinică a oricărei ştiinţe. Cu toate aceste metode, un prim accent ar trebui pus atunci când se formulează obiectivele instructiv- educative, în planurile şi programele de învăţământ. Cultivarea imaginaţiei să nu apară pe undeva pe la urmă, printre scopuri secundare, ea conform lui ), trebuie să figureze alături de educarea gândirii.
Programele de învăţământ trebuie să prevadă şi lecţii speciale în vederea cultivării ingeniozităţii. Deosebit de importantă este atitudinea profesorului în relaţia cu elevii pentru că, de exemplu, o poziţie autoritară creează blocaje afective, copiii nemaindraznind să pună întrebări , temându-se de eşec. Profesorul trebuie să fie apropiat de elevi, îngăduitor şi să încurajeze imaginaţia, sugestiile mai deosebite, pentru ca şcolarii să îşi poată manifestă în voie curiozitatea. De asemenea, profesorul trebuie să depisteze şcolarii cu potenţialităţi creative superioare şi să le asigure posibilităţi speciale de dezvoltare a capacităţilor lor.
Se recomandă acceptarea şi încurajarea gândirii divergente a elevilor, încurajarea efortului elevilor de a folosi o cale neobişnuită de rezolvare a problemelor, chiar dacă aceasta nu duce în mod obligatoriu la succes, de a avea încredere în propria capacitate de evaluare a situaţiilo. Este nevoie de asemenea, să se accentueze faptul că fiecare elev este capabil de creativitate într-o formă sau alta, elevii nonconformişti să primească asigurarea, că vor primi și ei ca și restul clasei, privilegii şi recompense.
Activitatea în afara clasei precum şi cea extraşcolară oferă numeroase prilejuri pentru cultivarea imaginaţiei, creativităţii. Totul porneşte de la faptul că în cercurile de elevi se desfăşoară o activitate liberă unde se pot exersa diferite metode de stimulare a imaginaţiei. Dirigintele poate organiza întâlniri cu oamenii de ştiinţă sau de artă care pot vorbi despre munca lor , despre dificultăţi şi satisfacţii, trezindu-se în acest fel interesul viu pentru problemele care îi preocupă pe elevi. Vizitarea muzeelor, excursiile largersc orizontul , câmpul fanteziei copiilor şi sunt surse inepuizabile de întrebări.
Tema abordata in cadrul sesiunii de mentorat din luna iulie a fost primită cu mare interes de către participanți, fiind cadrul potrivit pentru un dialog susținut pe marginea creativității elevilor și a modului în care aceasta poate motiva suplimentar cadrele didactice. În special, în cazul elevilor provenind din școli defavorizate, tema a fost considerată binevenită, deoarece, mediul în care se dezvoltă de obicei acești copii este vitregit în majoritatea cazurilor de condițiile propice pentru manifestarea și dezvoltarea creativității, fiind necesare eforturi suplimentare din partea cadrelor didactice pentru a suplini aceste deficiențe cu dăruirea și profesionalismul lor, în așa fel ca și acești copii să aibă șansa la o dezvoltare normală a potențialului lor creativ.