Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, reprezintă un demers amplu care are drept obiective stimularea dezvoltării profesionale pentru cadrele didactice din cadrul școlilor defavorizate aferente regiunilor de implementare Dolj, respectiv Gorj.
Prin activitățile desfășurate, proiectul propune soluții practice pentru o diversitate de teme specifice problemelor și cerințelor speciale pe care activitatea didactică din școlile defavorizate le implică.
Sesiunile de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea resurselor umane se constituie de rândul lor ca fiind o componentă importantă pentru atingerea obiectivelor proiectului, fiind gândite sub forma unei campanii de informare derulată pe tot parcursul acestuia.
În data de 22 octombrie 2018, la sediul Școlii Gimnaziale Cerăt, localitatea Cerăt va avea loc o nouă sesiune care are drept temă - STIMA DE SINE – INFLUENȚE ASUPRA EDUCABILITĂȚII COPILULUI LA DIFERITE VÂRSTE
Problematica stimei de sine și a stimulării corespunzătoare a acesteia în cadrul educațional reprezintă un domeniu complex și în permanență actual pentru orice cadru didactic responsabil. În ultimă instanță, legătura puternică dintre nivelul stimei de sine și performanțele școlare ale elevilor obligă la o abordare unitară și detaliată a problemei, deorece în acest context, elevii cu performanțe scăzute reprezintă o provocare pentru sistemul de învăţământ în ceea ce priveşte modalitatea prin care pot fi ajutați să dobândească rezultate bune la învățătură şi să se adapteze la cadrul educaţional.
Elevii care au performanțe scăzute sunt considerați de către specialiști ca fiind acei elevi care nu sunt capabili să-și valorifice potențialul propriu pe care îl dețin nativ. De regulă această tipologie de elevi au abilități normale, dar se confruntă cu diverse tipuri de dificultăți, asemănătoare până la un punct cu cele pe care le au elevii diferiți din punct de vedere cultural. Abilitatea de studiu este normală și nu există o explicație coerentă pentru situația în care nu se bucură de realizări pe măsura abilităților avute. Acești elevi se confruntă cu un declin progresiv al rezultatelor școlare, ceea ce le poate afecta în mod direct imaginea de sine și stima de sine.
Imaginea de sine va fi reprezentată de modul în care un individ se percepe pe sine, de felul în care conștientizează punctele sale forte și slăbiciunile sale, precum și de modul în care este influenţat de experienţele sale din trecut, şi felul în care se raportează, prin comparație, la semenii săi.
Abordarea de natură socială a imaginii de sine pornește de la premisa că personalitatea reprezintă o parte a acesteia, iar imaginea de sine se compune din identitatea personală şi identitatea socială bazată pe apartenența la un grup. În mod similar cu identitatea socială, identitatea personală se formează prin comparaţie cu ceilalți. Conform acestei teorii, omul tinde să își menţină o imagine de sine pozitivă pentru a avea un confort mintal și a face față mai bine diverselor tipuri de cerințe.
Stima de sine reprezintă opinia pe care un individ o are despre el însuşi. Aceasta include percepţiile pe care le avem despre noi înşine în diverse domenii ale vieţii, în special în ceea ce privește interacţiunile noastre cu ceilalţi (Boulby, 1982).
Pe parcursul vieţii unei persoane, respectul său de sine se dezvoltă în funcţie de vârsta individului. Astfel că în timpul pre-adolescenței, se va dezvolta un sentiment sporit al conştiinței sociale datorat pe de o parte creşterii semnificative a numărului celorlalte persoane importante din viața copiilor, precum şi prin internalizarea valorilor şi a normelor specifice societăţii.
Ulterior în timpul adolescenței, conştiinţa socială este crucială, individul punând un accent mai mare pe calitățile sale interioare sau psihice, în contextul unor fenomene precum depresia, irascibilitatea şi hiper-sensibilitatea; în această etapă a vieţii, stima de sine continuă să se dezvolte. Astfel în contextul educațional, obiectivele pe care și le fixează elevii pot fi investite cu semnificații aparte, obiectivele referitoare la reușita la învățătură fiind astfel legate de țelurile sociale ale elevilor, generate de relațiile lor interpersonale, care includ și acceptarea lor de către semeni şi dobândirea respectului de grup.
Printre modalitățile de lucru cu elevii în direcția optimizării stimei de sine se remarcă cele legate de domeniul de aplicare al kinesiologiei. Kinesiologia aplicată recurge la tehnici simple, dar intensive care asigură controlul asupra conexiunii dintre minte și trup pentru a asigura o performanţă îmbunătăţită.
Kinesiologia va avea la bază procesele de recreare a unor tipare de mișcare, gândire şi comportament menite să neutralizeze efectele nocive ale stresului și reconectarea minții cu trupul. Sunt propuse un sistem de exerciții și tehnici de mișcare care au drept obiectiv depășirea unor obstacole interne și utilizarea optimă a potențialului individual pe care îl deține fiecare dintre noi. Elevii care vor fi angrenați în programe specifice kinesiologiei vor putea progresa la învățătură pornind de la evitarea blocajelor în învățare și eliminarea completă a acestora cu ajutorul unor exerciții și activități prin care se conectează cele două emisfere cerebrale. Cu ajutorul acestpr programe pot fi îmbunătățite diverse aptitudini de studiu, citit, scris, coordonarea, contacul ochi-mână,și nu în ultimul rând imaginea de sine.
Esenţa programului de intervenţie este aceea de a ajuta elevii să reducă stresul într-o situaţie dată, în scopul de a îmbunătăți relația dintre minte și corp. Prin atenţia acordată corpului şi minţii, prin exerciţii de mişcare și prin gândire pozitivă, individul învaţă despre sine şi are capacitatea de a se schimba.
Programele de acest gen au șanse reale să producă schimbări în ceeea ce privește stima de sine a elevilor deoarece stimulează îmbunătățirea imaginii de sine, pe diferite paliere - fizic, psihic și emoțional.
Specialiștii care au aplicat acest gen de programe au putut observa o serie de efecte precum:
- Activitatea fizică e de natură să contribuie la dezvoltarea cognitivă și comportamentală a elevilor sau a persoanelor implicate în programele kisiologice
- Învăţarea prin mişcare sau cu mişcare poate produce o schimbare în tiparele de comportament
- Premisa este aceea că fiecare individ poate suferi o schimbare, dacă acesta are un mediator care l-ar putea ghida în această direcţie
- Schimbări în stima de sine, rezultatele şcolare și tiparele de comportament; o schimbare în dorinţa de a reuşi în principal prin gândirea pozitivă,
- Parametrul comportamentului în clasă îmbunătățit (mai puține comentarii nepermise în clasă, sosirea la timp în clasă)
- Comportamentul personal mai bun (dezvoltarea auto-controlului, schimbarea gândirii de la negativă la pozitivă, reflexia înainte de acţiune)
Rezolvarea problemelor pe care le incumbă o stimă de sine scăzută a copiilor este esențială, ignorarea acestora fiind o problemă, în special dacă se menține pentru o mare perioadă de timp. Pentru copiii cu stimă de sine scăzută provocările de zi cu zi sunt surse majore de anxietate şi frustrare. Cei care au o părere proastă despre ei înşişi vor întâmpina dificultăţi în rezolvarea problemelor inerente vieţii. Dacă cedează auto-criticilor de genul “nu sunt bun” sau “nu sunt în stare să fac nimic cum trebuie”, copiii pot deveni pasivi, retraşi sau deprimaţi. Confruntaţi cu o nouă provocare, răspunsul lor imediat va fi, cel mai probabil, “nu pot”. Din perspectiva implicațiilor afective, stima de sine poate însemna, de asemenea, să te simţi capabil şi iubit. Un copil care este fericit cu o realizare personală, dar care nu se simte iubit, poate dezvolta, în cele din urmă, o stimă de sine scăzută. De asemenea, un copil care se simte iubit, dar nu este sigur în ceea ce priveşte abilităţile sale, poate avea o stimă de sine scăzută. Stima de sine sănătoasă se construieşte atunci când este menţinut un echilibru bun între cele două. Specialiștii afirmă că stima de sine se construiește de foarte timpuriu în evoluția personalității unui copil, de aceea, cultivarea unui nivel corespunzător al acesteia reprezintă o cerință extrem de importantă pentru educatori în cadrul procesului de dezvoltare armonioasă a copiilor. Pe măsură ce copiii încearcă, eşuează, încearcă din nou, iar eşuează, până când într-un final reuşesc, li se dezvoltă ideile cu privire la capacităţile proprii. În acelaşi timp, îşi creează o părere de sine în funcţie de interacţiunea cu alte persoane. Acesta este motivul pentru care implicarea părinţilor și a cadrelor didactice este esenţială în a-i ajuta pe copii să îşi formeze o părere sănătoasă despre sine.
În cazul copiilor care provin din medii defavorizate, problematica stimei de sine este acutizată nu numai din perspectiva problemelor reale cu care aceștia se confruntă cât și datorită, de multe ori terenului psihic impropriu din punct de vedere afectivo-intelectual pe care îl dezvoltă acești copii.
De aceea este recomandabil ca fiecare cadru didactic, fiecare persoană care intră în contact cu aceștia să contribuie direct la dezvoltarea de către copii a unei imagini de sine pozitive și a unei personalități echilibrate. Copii care vor dezvolta o stimă de sine sănătoasă se vor bucura de interacțiunile cu ceilalți din jur și se vor simți confortabil în diverse situații sociale și activități de grup, implicit în mediul educațional vor raporta succese școlare mai dese și substanțiale.
Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă oferă posibilitatea cadrelor didactice participante să-și îmbunătățească competențele profesionale și nivelul de cunoștințe prin accesul la informații de ultimă oră din domeniu și la un dialog constructiv care pune în valoare schimbul de idei dintre participanți- profesori și experți deopotrivă.