Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, pune accentul deopotrivă atât pe formare teoretică cât și practică a cadrelor didactice aflate în cadrul grupului țintă. Pe linia activităților specifice pentru formarea practică se poate înscrie și organizarea și desfășurarea seminariilor de schimb de bune practici, care au loc lunar, în ambele județe de implementare ale proiectului.

Seminarul de bune practici aferent lunii iunie s-a desfășurat în intervalul 15-19 iunie 2020 pe platforma online Blackboard a Universității Spiru Haret. Tema abordată în cadrul seminarului a avut în vedere problematica referitoare la: EXERSAREA FORMELOR DE RELAȚIONARE ÎN CADRUL PARTENERIATELOR ȘCOLARE. VIOLENȚA ÎN MEDIUL ȘCOLAR

Parteneriatele școlare pot funcționa într-o multitudine de forme și conținuturi legate de implementarea propriu-zisă.

În zonele urbane sau rurale sărace, și acolo unde în general există școli defavorizate, instituțiile școlare ar trebui să aibă în vedere extinderea misiunii educaționale tradițională a școlii pentru a include servicii de sănătate și servicii sociale pentru copii și familiile acestora. Parteneriatele sunt menite să încerce să îmbunătățească bunăstarea generală și perspectivele de viață ale elevilor, să consolideze familiile și, uneori, chiar să contribuie la transformarea comunității.

Pentru a face acest lucru, managementul școlar încearcă să îmbunătățească domeniul de aplicare și organizarea serviciilor școlare. O privire atentă asupra acestor parteneriate indică o varietate de modele, strategii și scopuri care necesită angajamente și resurse diferite.

Realizarea unei tipologii a parteneriatelor școală-comunitate poate reprezenta un instrument necesar și util în ghidarea reformei educaționale sistemice, a cercetării și a evaluării. Identificarea diverselor „tipuri” de parteneriate poate permite practicienilor, factorilor de decizie și cercetătorilor să determine mai sistematic condițiile necesare pentru a sprijini un parteneriat anume, precum și obstacolele care trebuie depășite pentru a atinge obiective deseori ambițioase. O tipologie clară și cuprinzătoare poate lumina posibilitățile și constrângerile diferitelor abordări care sunt ușor de pierdut din vedere dacă parteneriatele nu sunt diferențiate în funcție de scop, cerințe de implementare, cursul acțiunii sau alte dimensiuni analitice cheie.

Ar trebui aceste parteneriate să fie considerate strategii de reformă, programe de colaborare sau chiar instituții noi?  

Natura parteneriatelor variază mult în diferite forme și la diferite momente în timp. Doi termeni care au legătură cu parteneriatul sunt implicarea și participarea. Majoritatea analiștilor consideră implicarea și participarea ca fiind forme relativ slabe de activitate. Parteneriatul implică un angajament mai activ și mai angajat. Partenerii împărtășesc responsabilitatea pentru o activitate comună, în timp ce participanții pot coopera doar în cadrul a diverse activități.

Pentru a putea realiza o tipologie a parteneriatelor trebuie de asemenea definit și un alt termen – cel de comunitate.

O comunitate va avea cel puțin unele dintre următoarele caracteristici:

-     rețea de interese și preocupări comune;

-     bază simbolică sau fizică;

-     extinderea dincolo de noțiune de gospodărie restrânsă;

-     mai multe elemente care o distinge de alte grupuri similare.

Cu toate acestea, unii autori avertizează împotriva generalizărilor grosiere. Comunitățile se pot extinde sau se pot contracta în funcție de necesitate și situație. Deși multiple și, eventual, suprapuse, comunitățile se reunesc uneori pentru a realiza în comun obiective, pot avea idei diferite despre modalitățile de abordare ,care dintre obiective pot fi atinse cel mai bine.  Cu toate acestea, este este posibilă identificarea mai multor tipuri de comunități care sunt deosebit de proeminente în domeniul educației. Astfel, cele mai importante tipuri pot fi considerate: comunități geografice, care îmbrățișează indivizii locuind în zone relativ mici, cum ar fi sate, cartiere sau suburbii; grupuri etnice și rasiale, în special cele care sunt minorități și care au structuri de sprijin de auto-ajutor; grupuri religioase de diverse feluri; comunități bazate pe preocupări comune ale familiei, inclusive asociațiile de părinți dezvoltate pe baza preocupărilor comune ale adulților pentru bunăstarea copiilor lor; și comunități bazate pe filantropie comună .

Școlile, în afară de rolul lor educațional, pot fi ele însele considerate a fi având o funcție de construire a comunității care este importantă pentru dezvoltarea socială. Școala este o adevărată comunitate în sine și un centru  indispensabil pentru dialog  social și cultural al comunității mai largi, școlile din toate societățile pot fi punctele focale pentru activitatea și dezvoltarea comunității. Pentru a ajuta la atingerea obiectivelor de construire a comunității și coeziunea socială, managementul școlar  se poate confrunta cu circumstanțe și provocări diferite; Parteneriatele sunt instrumente importante pentru atingerea acestor obiective, în special când includ nu numai părinții, ci și reprezentanți ai organizațiilor religioase, organisme comerciale, ONG-uri, și alte grupuri.

Școlile și comunitățile pot colabora pentru a crea experiențe academice îmbogățite pentru copii, unde elevii ies în propriile comunități pentru activități de învățare sau membrii comunității vin în școli pentru a îmbunătăți un subiect de studiu. În alt exemplu, școlile acționează ca centre comunitare în multe zone servind ca loc pentru evenimente, pentru oportunități de educație pentru adulți sau unde școala este deschisă publicului și comunitățile se pot conecta, de asemenea, între ele pentru a-și îndeplini obiectivele economice, cum ar fi dezvoltarea antreprenorială sau servicii municipale partajate. În aceste moduri, conexiunile școală-comunitate pot fi formate în scopuri educaționale, în utilizarea resurselor școlii sau având în vedere beneficii economice. În plus, școlile pot fi implicate cu o varietate de servicii sociale pentru a satisface cel mai bine nevoile copiilor, cu toate acestea, parteneriatele create prin coordonarea serviciilor pentru copii pot îmbunătăți vitalitatea comunității.

Problematica parteneriatelor este complexă și de actualitate, în special din perspectiva soluțiilor practice aflate la dispoziția cadrelor didactice pentru optimizarea parteneriatelor în funcție de tipul acestora.

Abordarea unor problematici care suscită interesul participanților, din punct de vedere al soluțiilor practice implicate este obiectivul principal pentru seminariile de schimb de bune practice.