Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, are în vedere cumularea unor resurse logistice și umane complexe, precum și implementarea unor activități diverse – toate angrenate în direcția asigurării creșterii calității activității didactice din regiunea de implementare.

Acest deziderat ambițios este abordat de pe poziția implementării unei gândiri unitare care să conveargă către căteva puncte esențiale: dezvoltarea de noi competențe și abilități pentru cadrele didactice, implementarea de modele de management școlar și de bune practici în domeniu, reducerea abandonului școlar și identificarea de modalități practice de monitorizare și control al acestuia.

Printre activitățile care fac parte în mod constant din cele implementate la nivelul proiectului se remarcă și sesiunile de informare, conștientizare și motivare a cadrelor didactice, desfălurate cu o frecvență lunară în cadrul proiectului sub forma unei campanii de informare, motivare și conștientizare.

Rolul sesiunilor, evident din însăși titlul acestora este de a fi în primul rând cel al unor pârghii coerente prin care participanții sunt informați și conștientizați nu numai în legătură cu obiectivele și problematica proiectului dar și cu o serie întreagă de teme de mare interes, aferente problemelor curente cu care se confruntă cadrele didactice active în cadrul procesului de învățământ.

Fiecare sesiune are în vedere desfășurarea unui schimb de informații de calitate între participanți, aceștia fiind puși în temă cu obiectivele și conținutul proiectului QualForm pe de o parte și cu principalele elemente în legătură cu tema abordată individual. Pe parcursul derulării sesiunilor participanții nu se rezumă doar la audierea materialelor prezentate ci pot avea un dialog interactiv atât cu experții cât și cu ceilalți colegi.

Sesiunea de informare din data de 17 martie, desfășurată la sediul ȘCOLII GIMNAZIALE ȚÂNȚĂRENI, Comuna Țânțăreni, a avut drept temă de discuție STANDARDELE DE PERFORMANȚĂ ÎN DEZVOLTAREA CARIEREI: PRIORITĂȚI ȘI OPORTUNITĂȚI.

Cariera didactică reprezintă un demers extrem de complex care angrenează o multitudine de resurse ale persoanelor implicate în acest domeniu. De aceea și efortul de a măsura performanța asociată acesteia este un demers la fel de complex, care necesită resurse și metodologii specifice. Pe parcursul dezvoltării unei cariere didactice, profesorii își asumă în funcție de context și poziția în cadrul instituțiilor școlare o serie întreagă de roluri. De fapt, complexitatea problemelor pe care le ridică şcoala ca organizaţie lărgeşte setul de roluri ale profesorului (manager, practician, resurse umane, terapeut, consilier, expert informaţional). Principalele roluri ale profesorului, indiferent de contextul social în care îşi desfăşoară activitatea sunt cel de conducător al întregii activităţi didactice, evaluator, educator şi manager. Cerințele moderne legate de activitatea profesorilor presupun dobândirea unor competenţe complementare prin care se extinde categoria de activităţi desfăşurate de profesor: predarea asistată de calculator, predarea în limbi străine, consilierea educaţională şi orientarea în carieră, educaţia adulţilor şi altele”. Din perspectiva pedagogiei interactive creşte, se intensifică rolul profesorului de a realiza interacţiunea cu elevii, atât în activităţile de predare-învăţare, cât şi în derularea activităţilor extracurriculare, parteneriatelor cu diferiţi actori comunitari ca: mediator, facilitator, actor, regizor. 

Calitatea pregătirii personalului didactic materializată, în esenţă, în performanţele elevilor, constituie o problemă prioritară a învăţământului contemporan. Este unanim acceptată ideea că pivotul unui învăţământ de calitate îl constituie nivelul de competenţă şi gradul de implicare a personalului didactic.

Direcţiile macrosistemice ale inovării învăţământului se impun a fi concretizate, asigurând trecerea de la un sistem de standarde calitative la reglări de detalii, lăsând câmp de manifestare creativităţii în gândire şi acţiune cadrelor didactice.

Se vehiculează tot mai des concepţia potrivit căreia eficacitatea carierei didactice poate fi determinată, în principal, în contextul elaborării competenţelor de bază şi a standardelor de competenţă. Motivarea prin dezvoltare profesională este un concept nou care trebuie implementat şi utilizat în managementul educaţional românesc, fiind în corelaţie cu noile cerinţe reglementate prin metodologia de formare continuă a personalului din învăţământul preuniversitar. Prezenţa şi desfăşurarea a două activităţi de bază, pedagogico-educaţională şi managerial - administrativă sunt distincte şi interdependente. Şcoala ca organizaţie marchează un salt faţă de şcoala ca instituţie, tocmai prin echilibrarea celor două activităţi care se desfăşoară în şcoală şi prin deschiderea ei spre comunitate. Școala ca organizaţie care învaţă este caracterizată în primul rând prin: deschiderea spre nou, urmată de capacitatea sa de adaptare la mediu ,implicarea într-un program de dezvoltare profesională şi existenţa unui sistem de feed-back eficient. Şcoala, mai mult decât orice organizaţie este o organizaţie deschisă spre nou, tipul de învăţare pe care-l promovează este un proces continuu.În cadrul acestui proces, cadrele didactice trebuie să aibă o orientare fermă către dezvoltarea carierei, către performanță, elemente dezirabile în contextul învățării pe tot parcursul vieții. În condiţiile dezvoltării curriculum-ului şi, în general, a programelor de reformă, marea majoritate a cadrelor didactice consideră în prezent motivaţia pentru formare continuă ca o necesitate şi o condiţie în dezvoltarea carierei.

Dezvoltarea unui sistem de motivare și evaluare a performaței cadrelor didactice este o necesitate pentru orice sistem de învățământ modern. Standardul profesiei didactice este un instrument de apreciere a rezultatelor a cărei necesitate este reclamată din ce în ce mai des. Începând cu precădere din anii 90, preocupările la nivel mondial pentru definirea și elaborarea unor standarde profesionale dedicate activității didactice au dobândit o importanță din ce în ce mai mare în state precum Marea Britanie, Australia, Canada, Elveţia sau Belgia.

Specialiștii pledează pentru o abordare echilibrată care pe de o parte oferă suficientă stabilitate și o formă strictă de evaluare dar care nu devine excesiv de standardizată, standardul fiind privit drept un ansamblu viu, dinamic, de competenţe care se perfecţionează mereu. Cu toate că, standardul prin însăși definiția sa are în vedere o performanță exprimată anterior, acesta trebuie proiectat în direcția prefigurării liniei evolutive viitoare referitoare la profesie. În cazul profesiei didactice, standardul va face referire la rezultatele viitoare ale actualelor generații de elevi, după ce aceștia vor ajunge la maturitate.

Standardul de performanță în învățământ va permite atît evaluarea situațiilor în care un cadru didactic își îmbunătățește nivelul de pregătire și perfecționare cât și riscurile unei exercitări greşite a carierei, daunele sociale pe care le presupune o evoluţie greşită în şcoli a personalului didactic. Pentru a-şi exercita profesia, profesorul trebuie să deţină competenţele ştiinţifice, dar şi pe cele psihopedagogice şi metodice. Această condiţie este esenţială. În momentul finalizării studiilor superioare, în majoritatea cazurilor, tinerii profesori deţin instrumente intelectuale cu care trebuie să lucreze, dar nu deţin experienţa necesară de lucru cu aceste instrumente. Un standard trebuie să prefigureze acest aspect.

Un alt aspect important al performanței în cariera didactică este reprezentat de gradul în care cadrul didactic poate încorpora flexibilitatea în pregătirea și evoluția sa profesională. Astfel flexibilitatea trebuie înţeleasă şi aplicată în sensul dezvoltării capacităţii profesorilor de a combina şi adapta competenţele la situaţii noi. Standardele de performanță viabile trebuie să asigure o serie de roluri sau funcții profesionale ale cadrelor didactice. Dintre acestea se disting: rolurile profesionale - sursa esenţială a derivării competenţelor pedagogice standard, noul profesionalism şi nevoia reexaminării şi redefinirii rolurilor profesionale; relaţia funcţii - roluri - competenţe – conţinuturi. În procesul de elaborare al standardelor din învâțâmânt trebuie de asemenea să se țină cont de particularităţile ciclurilor şcolare şi natura disciplinelor de învăţământ. Astfel se poate discuta de o formare a cadrelor didactice pentru învăţământul primar şi pentru învăţământul secundar, cu exigenţe curriculare diferenţiat; de achiziționarea de competențe pedagogice specifice în funcţie de particularităţile şi obiectivele predării disciplinelor psihologice şi pedagogice. Standardele de performanță asociate carierei didactice vor avea în vedere și aspectul etapizării dezvoltării carierei, fiind definibile astfel standarde în raport cu formarea iniţială şi cu formarea continuă. Eficiența și eficacitatea profesională a cadrelor didactice reprezintă un alt domeniu în care standardizarea profesiei didactice trebuie să-și spună cuvântul, astfel discutându-se aici de: modelul cadrului didactic ”ideal”, opțiunile în carieră îndreptate către un anumit model.

Nu în ultimul rând, stabilirea unor standarde de performanță va avea în vedere și evoluţia ştiinţelor educaţie, dezvoltarea cercetării științifice din domeniu. Pe acest palier se discută despre stabilirea bazelor științifice pentru curiculumul standard, gradul de validitate al standardelor identificate, examinarea critică a evidențelor și integrarea tuturor cercetărilor de profil în construirea curriculumului naţional pentru formarea cadrelor didactice.

În ultimă instanță, standardele de performanță pentru profesia didactică pot fi definite drept „aşteptări şi cerinţe explicit formulate, referitoare la cunoştinţele, abilităţile şi mentalităţile pe care trebuie să le probeze un profesor în activitatea sa cu elevii, pentru a se considera că îşi îndeplineşte îndatoririle profesionale la un nivel acceptat de societate“, (Gliga, 2002).

În 2002, Consiliul Naţional pentru Pregătirea Profesorilor a definit o serie de principii care pot sta la baza elaborării unor standarde viabile pentru cariera didactică. Aceste fac referire la:

-         Cadrul didactic este un bun cunoscător al domeniului şi al didacticii disciplinei pe care o predă

-         Cadrul didactic cunoaşte elevul şi îl asistă în propria dezvoltare

-         Cadrul didactic este membru activ al comunităţii

-         Cadrul didactic are o atitudine reflexivă

-         Cadrul didactic este promotor al unui sistem de valori în concordanţă cu idealul educaţional

În contextul implementării standardelor de performanță se va discuta de asemenea despre o serie de competențe de bază necesare cadrelor didactice. Aceste competențe fac referire la următoarele elemente în viziunea agreată de către Ministerul Educației: competențe metodologice, de comunicare şi relaţionare, de evaluare a elevilor, psihosociale, tehnice şi tehnologice, și competențe de management al carierei. Competențele de mai sus se referă concret la competențe privind facilitarea unor procese inovatoare de învăţare şi predare centrate pe elev; competențe referitore la evaluarea şi monitorizarea rezultatelor performanţei de predare şi învăţare; competențe referitoare la planificarea şi aplicarea curriculum-ului, orarelor, materialelor de formare şi a metodelor didactice; competențe privind formarea de parteneriate în interiorul şi în afara comunităţilor şcolare și nu în ultimul rând competențe referitoare la implicarea în procesul de dezvoltare profesională şi individuală.

Competențele de bază vor fi detaliate la nivelul unor competențe specifice și a unor categorii aparte de activități corespunzătoare competențelor specifice identificate.

În mod concret, promovarea unui sistem de Standarde Profesionale Naţionale pentru Predare ar conduce la dezvoltarea unui corp profesoral înalt calitativ, care să se bucure de recunoaştere şi avansare profesională în cadrul rolului lor de profesori de şcoală.

Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă este implementat printre altele și din perspectiva considerentului legat de identificarea unor bune practici referitoare la creșterea calității activității didactice, a diminuării ratelor de abandon școlar, în special în cazul școlilor defavorizate.

Dezvoltarea și implementarea mai multor inițiative de acest gen, chiar și sub forma proiectelor de tip POCU, este importantă și relevantă pentru îmbunătățirea Sistemului național de învățământ.