Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, propune lună de lună o serie întreagă de activități care acoperă o tematică foarte diversificată. În ansamblul acestor activități se remarcă sesiunile de mentorat didactic și coaching cognitiv comportamental care oferă cadrelor didactice participante tot atâtea ocazii de a aprofunda subiecte și concepte extrem de interesante, aflate în strânsă legătură cu practica didactică de zi cu zi. Sesiunile sunt conduse de experții din cadrul proiectului, persoane cu experiență în domeniul didactic și cel specific mentoratului și coaching-ului cognitiv comportamental. Prin intermediul dialogului constructiv care are loc în cadrul fiecărei întâlniri, precum și cu ajutorul materialelor prezentate sau a exercițiilor realizate, participanții beneficiază de un transfer de cunoștințe aprofundat, concentrat pe tema de discuție abordată în mod particular.
În cadrul Sesiunii de mentorat didactic și coaching cognitiv-comportamental desfășurate în data de 15 iulie 2019, la sediul Inspectoratului Școlar Județean Dolj, s-a pus în discuție tema – ROLUL POTENȚIALULUI CREATIV AL ELEVILOR ÎN ATINGEREA PERFORMANȚEI ȘCOLARE.
Cadrele didactice cu vocație percep activitatea desfășurată cu elevii prin prisma implicării totale a acestora, a legăturii sufletești profunde care se naște natural între dascăl și învățăcel. Pentru ele, succesul școlar al copiilor este urmarea firească a acestui dialog zilnic, a modului natural și firesc în care copii au înțeles să realizeze efortul de a acumula cunoștințe noi, de a cunoaște și de a se cunoaște pe ei înșiși. În cazurile fericite în care un copil cu potențial are șansa să se întâlnească cu un cadru didactic cu vocație se poate observa cu ușurință că dincolo de rezultatele măsurabile matematic sau statistic, copilul în cauză își dezvoltă cu precădere potențialul creativ, capacitatea de a se adapta la situații noi și de a face conexiuni neașteptate uneori între concepte, idei și situații diferite.
Dezvoltarea creativității elevilor nu reprezintă apanajul exclusiv al profesorilor excepționali. Ea trebuie să devină unul dintre elementele de bază pentru activitatea didactică desfășurată de orice cadru didactic și, de asemenea, o preocupare reală și pentru managementul instituțiilor școlare sau responsabilii ministeriali.
Profesorul poate deveni factorul esențial în stimularea creativității elevilor dacă abordează la clasă un management bazat pe anumite repere:
- Pornește în demersul didactic de la o viziune pozitivă asupra naturii umane;
- Consideră că este perfect normal ca cineva să se simtă implicat într-o decizie la formularea căreia a luat parte;
- Crede în capacitatea de autorealizare a elevilor și îi încurajează în acest sens;
- Apreciază individualitatea, personalitatea fiecăruia;
- Încurajează, promovează și recompensează creativitatea;
- Este angajat într-un proces de schimbare permanentă și are competențe necesare pentru a gestiona schimbarea;
- Pune accentul mai mult pe motivația internă decât pe cea externă;
- Pune accentul pe proces și nu pe produs, pe ceea ce se întâmplă cu structurile psihice implicate în învățare și nu pe produsele obiectuale (lucrările plastice în sine).
Creativitatea devine educabilă în condițiile abordării unui management modern în care cadrul didactic este preocupat pentru crearea unui climat corespunzător, propunându-și să utilizeze metode active, să realizeze corelații interdisciplinare, să promoveze manifestarea liberă a copiilor în învățare, dar în primul rând să cunoască şi să stimuleze potențialul creator al fiecărui copil, recurgând la creativitatea în grup, cel mai eficient procedeu susținut de specialiști.
Principalele direcții în care se manifestă preocuparea profesorilor pentru stimularea și dezvoltarea creativității copiilor se pot sintetiza astfel:
- Investigarea și depistarea cât mai rapidă a potențialului creativ al elevilor;
- Impulsionarea și încurajarea manifestării creativității;
- Organizarea activității la clasă cu accentul pus pe activități care să stimuleze creativitatea.
Profesorii trebuie să identifice posibilitățile de adaptare a programei școlare obligatorii la activități care să stimuleze creativitatea copiilor. Cu cât se va solicita mai mult efortul creativ al copiilor în procesul didactic, cu atât va creşte spiritul de independență al acestora și astfel șansa dezvoltării personalității creatoare a preșcolarului. În general se poate porni de la premisa că omul are un potențial creativ și este de datoria educației să îl descopere și să îl dezvolte. A forma gândirea creatoare a unui copil nu înseamnă neapărat a-l face artist, ci numai a-i da posibilitatea să-și dezvolte originalitatea gândirii.
Este necesară stimularea creativității, a imaginației și a gândirii flexibile pentru o structurare temeinică, sistematică a informației, a aptitudinilor, a capacităților; se impune necesitatea de a forma capacitatea elevilor de a transfera logic, de la o arie curriculară la alta conținuturile și de a le structura, eventual de a le ierarhiza, în funcție de trebuințe, de necesități și de contextele situaționale. Stimularea și satisfacerea trebuinței de cunoaștere a elevului determină dezvoltarea potențialul creativ, amplificarea flexibilității, fluidității, originalității plastice și verbale.
Personalitățile creative au drept caracteristici tipice o serie de elemente precum: curajul convingerilor, curiozitatea, intuiția, dorința de a cerceta, independența judecăților de valoare, preocupare pentru sarcinile curente, idealismul, curajul de a-și asuma riscuri. O importantă dimensiune a personalității creative este atitudinea creativă. Dintre ipostazele în care putem întâlni atitudinea creativă se pot enumera (Amabile, Tereza, (1996) - Creativitatea ca mod de viaţă, Ed. Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti):
ü încrederea în forţele proprii;
ü capacitatea de a fi uimit;
ü abilitatea de a te concentra;
ü capacitatea de a accepta conflictele;
ü perseverența;
ü atitudinea anti rutinieră;
ü simțul valorii;
ü curajul de a merge dincolo de certitudini.
Pentru a favoriza creativitatea elevilor, profesorii trebuie să identifice caracteristicile personalității creative, să recunoască producția creativă, să înțeleagă procesele cognitive folosite de către elevii creativi și, în cele din urmă, să întrețină și să dezvolte un mediu care promovează interesele copilului (Hill, R., 1992, Finding Creativity for Children).
Din nefericire studiile au arătat că, de cele mai multe ori, personalitățile elevilor creativi sunt în contradicție cu caracteristicile elevului preferate de majoritatea profesorilor. Comportamente ale elevilor creativi, cum ar fi jucăuși, emoționali, deschiși, critici față de ceilalți și încăpățânați, sunt descurajate și sunt apreciate ca fiind perturbatoare pentru organizația școlară.
Profesorii au multe concepții greșite cu privire la ceea ce constituie cu adevărat creativitatea. Aceștia, de multe ori nu sunt capabili să judece dimensiunile creativității, fiind evidentă o lipsă generală de înțelegere a naturii creativității și a caracteristicilor studenților creativi (de Souza Fleith Denise, 2000, Teacher and student perceptions of creativity in the classroom environment. Roeper Review, 22(3) 148-153.).
Chiar și atunci când profesorii descriu creativitatea cu atribute pozitive, concepțiile lor despre creativitate sunt pline de inconsecvențe. Profesorii descriu elevii creativi ca fiind veseli, superficiali, emoționali, prietenoși și spontani. Alte studii certifică faptul că profesorii descriu creativitatea drept „imaginație” și „unicitate”, dar cel mai adesea asociază creativitatea cu „abilitatea artistică”. (Tan, A. 2000, A review on the study of creativity in Singapore. Journal of Creative Behavior, 34 (4), 259-84.). Percepțiile profesorilor pornesc de la ideea că creativitatea este „rară” sau că aceasta nu presupune nimic altceva decât „gândire divergentă”.
Profesorii se simt prost pregătiți să încurajeze creativitatea atunci când nu știu să definească creativitatea, să recunoască creativitatea, să aprecieze comportamentele creative sau în momentul în care sunt supraîncărcați cu cerințele de predare a programelor al căror conținut este orientat spre testarea mizelor mari.
Astfel, una dintre cele mai importante probleme la ora actuală, comună pentru un număr mare de cadre didactice este aceea că însăși cadrele didactice - persoanele care ar trebui să se preocupe de dezvoltarea creativității elevilor, nu au pregătirea necesară să o facă și mai mult decât atât, ele însele nu dispun de un potențial creativ substanțial.
Astfel, devine evident faptul că, la nivelul fiecărei instituții școlare respectabile trebuie luate măsuri pentru a se asigura o pregătire și resurse adecvate pentru profesorii de la toate nivelurile de pregătire în vederea creșterii capacității acestora de a identifica și dezvolta talentele creative ale elevilor.
În cadrul Proiectului POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, activitățile desfășurate vizează și dezvoltarea de competențe și abilități practice ale cadrelor didactice. Capacitatea de a dezvolta propria creativitate este stimulată pentru profesorii din grupul țintă prin intermediul modulelor de cursuri profesionale organizate, în timp ce, recunoașterea acestei necesități este promovată prin evenimente de genul sesiunilor de mentorat și coaching sau a celor de informare, conștientizare și motivare.