Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă  reprezintă o platformă de comunicare eficientă îndreptată către satisfacerea nevoilor de dezvoltare a competențelor necesare pentru creșterea calității activității didactice prestate. Sesiunile de mentorat didactic și coaching sunt construite sub forma  dialogului echidistant, centrat pe o tematică aleasă de către experții proiectului.

Pentru luna IUNIE 2020, tema sesiunii de mentorat didactic și coaching cognitiv comportamental care a avut loc în cadrul platforma online Blackboard, (15-19 iunie) Universitatea Spiru Haret,, s-a referit la : AȘTEPTĂRILE ȘI CONFIRMAREA LOR ÎN RELAȚIA CADRU DIDACTIC-ELEV. ROLUL PROFESORULUI ÎN OBȚINEREA SUCCESULUI ELEVULUI

Problematica referitoare la calitatea relației dintre profesori și elevi, și modul în care dinamica acesteia se reflectă în nivelul de performanță școlară este de mare actualitate și reprezintă una dintre temele extrem de utile pentru cadrele didactice inclusiv și de la noi din țară. În cazul elevilor care provin din medii dezavantajate, construirea unei relații funcționale este foarte importantă, având în vedere faptul că, de multe ori, acestora le lipsește foarte mult sau în totalitate suportul emoțional adecvat pentru a face performanță. Pentru acești copii, uneori cadrele didactice se substituie membrilor familiei care ar fi trebui să le ofere spontan acest suport și se transformă în vectori redutabili pentru succesul școlar al copiilor.

Relațiile copiilor cu profesorii lor constituie un context social important pentru viața lor școlară.  Claritatea, managementul conflictului și alte dimensiuni ale calității relației profesor-elev prezic diverse rezultate academice și pot oferi în același timp o serie de indicii utile pentru ajustare a comportamentului social, cum ar fi agresivitatea, elemente de comportament antisocial și acceptarea echității Astfel, mizele sunt ridicate în ceea ce privește identificarea și înțelegerea a ceea ce influențează calitatea acestor relații.

Se știe că profesorii pot contribui activ la creșterea calității relaționării cu elevii prin stiluri de interacțiune sensibile, care susțin autonomia copiilor. Astfel de orientări care susțin autonomia au arătat o serie de efecte pozitive în managementul clasei și în relațiile interpersonale. Rolul central al sprijinului autonomiei în relațiile profesor-elev precum și în alte tipuri de relații (elevi-elevi, elevi-părinți) sunt recunoscute de multă vreme și, într-adevăr, practica didactică actuală sugerează că susținerea autonomiei (sau a lipsei acesteia) este o caracteristică fundamentală a tuturor relațiilor interpersonale.

Cu toate acestea, copiii înșiși contribuie la dezvoltarea relațiilor lor cu adulții, una dintre modalități fiind cea care pleacă de la niște procese subtile de cunoaștere și integrare a realității sociale. Mai exact, copiii aduc în interacțiunile lor cu alții un set de așteptări anterioare care afectează rezultatele relațiilor, precum înțelegerea raportului care se stabilește între adult și copil și respectiv disponibilitatea emoțională a copiilor care dă naștere apetenței pentru diferite activități. Prin ce căi pot fi asociate speranțele cu calitatea relației? Așteptările copiilor - alcătuite poate din experiență de provenită din relațiile trecute, cunoștințe prealabile provenite de la partenerii relației individuale sau informații predictive furnizate de alții (receptate – ”auzite”) - ar putea produce efecte pe termen lung într-o anumită direcție sau alta. Copiii își pot percepe profesorii și relația profesor-elev în moduri aflate în concordanță cu credințele lor anterioare, indiferent dacă aceste percepții sunt corecte sau nu; credințele copiilor îi determină să se comporte în moduri care atrag efectiv un comportament constant în așteptare de la profesorii lor, creând chiar relațiile pe care le așteptaseră.

Dacă aceste efecte sunt prezente în sălile de clasă, acest lucru sugerează că relația critică dintre profesor și elev ar putea fi supusă efectelor incidentale ale așteptărilor anterioare ale copiilor și ar putea exista posibilitatea ca expectanțele lor să se constituie într-o adevărată modalitate de intervenție pentru îmbunătățirea calității relației profesor-elev.

Sprijinirea autonomiei copiilor înseamnă a le oferi oportunități de dezvoltare adecvate pentru ei de a lua alegeri, demonstrându-le că opiniile și perspectivele lor sunt apreciate, încurajându-i să desfășoare activități sau să rezolve probleme în felul lor și oferindu-le o abordare rezonabilă pentru a se ocupa de propriul lor comportament cu un minim de controale impuse. Antiteza autonomiei este controlul. Controlul copiilor înseamnă a-i presa în direcția unor rezultate specifice, preluarea sarcinilor de care sunt capabili, conducerea acestora în așa fel încât să nu fie recunoscuți drept oameni întregi cu voință și valoare.

O serie întreagă de cercetări au demonstrat faptul că așteptările profesorilor pot influența în mare măsură performanțele elevilor. La fel ca locul de muncă, sala de clasă este o rețea socială puternică, iar sentimentele elevilor cu privire atât la profesorii lor, cât și la colegii de clasă au implicații importante pentru cât de mult sunt dispuși să se implice pentru a reuși să învețe. Ca și în cazul angajaților adulți, aptitudinile elevilor sunt mai puțin importante decât atitudinile lor față de munca școlară în prezicerea realizării lor academice.

Așteptările pot crea realitate. În mod circular, elevii și percepțiile și așteptările profesorilor reflectă și determină obiectivele pe care vor să le atingă. Ei influențează strategiile pe care le folosesc pentru îndeplinirea acestor obiective; abilitățile, energia și alte resurse pe care le folosesc pentru a aplica aceste strategii; și recompensele pe care le așteaptă să le primească sau nu pentru a face acest efort. Și după cum arată cercetările, comportamentele profesorilor care reflectă aceste așteptări sunt legate de măsura în care au loc succesele școlare ale elevilor.

Dezvoltarea capacităților de instruire ale profesorilor este foarte importantă pentru că, cu cât profesorii predau mai eficient, cu atât mai mulți elevi ajung să interacționeze cu ei, iar predicțiile inițiale ale profesorilor devin mai corecte în raport cu cine va performa sau nu bine. Așteptările pozitive ale fiecăreia dintre părți îl influențează pe celălalt într-o manieră de consolidare reciprocă a opiniilor și părerilor.

Când profesorii tratează toți elevii ca fiind performeri de nivel înalt - oferindu-le un conținut academic riguros, similar ca și calitate, laude similare și feedback similar și făcând cerințe similare pentru efortul și materialele produse efectiv - elevii performează și obțin rezultate foarte bune.

Experiența practicii didactice a dus la dezvoltarea unui număr de 7 principii care, o dată aplicate dau posibilitatea cadrelor didactice să crească nivelul succesului școlar pentru un număr cât mai mare de elevi, pornind chiar de la realitatea acestor procese sociale descrise anterior.

Astfel se poate discuta despre:

v Acceptați că diferențele umane nu sunt numai normale, ci și de dorit.

v Dezvoltați o setare mentală (o abordare) orientată către creștere

v Înțelegeți culturile, interesele, nevoile și perspectivele elevilor.

v Creați o bază de oportunități riguroase de învățare

v Înțelegeți că elevii au capacități diferite de a interacționa cu curriculumul școlar

v Creați rutine și proceduri flexibile în cadrul clasei care să răspundă nevoilor elevilor

v Fii un practician analitic

Tematica abordată în cadrul sesiunilor de mentorat și coaching are o dinamică dată de provocările continue identificate de către experții proiectului cu referire directă la posibilitatea dezvoltării de noi competențe și aptitudini utile cadrelor didactice. Și tema tratată în cadrul sesiunii de mentorat din luna iunie a ridicat o serie de probleme complexe și de actualitate care implică cunoștințe de ultimă oră în domeniu și motivează cadrele didactice pe linia dezvoltării personale și profesionale.