Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă are în vedere realizarea unor obiective concrete care derivă din însăși rațiunea de a fi a proiectului: creșterea calității activității didactice, reducerea abandonului școlar.

Sesiunile de informare, conștientizare și motivare reprezintă evenimente care contribuie în mod direct la atingerea acestor obiective.

Pentru județul Dolj, sesiunea de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare din luna iunie s-a desfășurat în intervalul 15-19 iunie 2020, pe platforma online Blackboard a Universității Spiru Haret.

În cadrul sesiunii s-a abordat tema cu titlul TEMPERAMENTUL ȘCOLARILOR – INFLUENȚE ASUPRA ÎNVĂȚĂRII

Tematica abordată reprezintă o problematică extrem de interesantă și actuală – orice modalitate de a optimiza procesul de predare reprezintă un punct nevralgic pentru creșterea calității activității didactice.

Mitul comun legat de stilurile de învățare afirmă faptul că o abordare eficientă a predării și învățării este că elevii își vor îmbunătăți învățarea dacă au parte de activități de predare emulate pe stilul lor de învățare particular.

Există o serie de tipuri diferite de stiluri de învățare, de exemplu stiluri auditive, vizuale, tactile sau kinestezice. Există dovezi foarte limitate pentru orice set coerent de „stiluri” de învățare care pot fi utilizate în mod fiabil pentru a identifica diferențele veritabile în ceea ce privește nevoile de învățare ale tinerilor, iar dovezile sugerează că nu este utilă alocarea elevilor în grupuri sau categorii pe baza unui anumit presupus stil de învățare.

Studierea și identificarea stilurilor de învățare datează din anii ’70 cu peste 70 de modele luate în calcul. Există trei motive principale pentru care ideea predării prin stiluri de învățare a fost întâmpinată cu mare entuziasm:

-         datorită faptului că are legătură cu anumite zone ale creierului, care sunt mapate pentru activități specifice;

-         modul de comercializare al diverselor industrii care au legătură directă și indirectă cu procesele de învățare

-         publicarea de studii care arată un impact mare al stilurilor de învățare asupra rezultatelor elevilor.

Ideea legată de faptul că stilurile de învățare sunt diferite și angrenează  în mod diferit resursele fiecărei persoane, are validitate deoarece există diferite regiuni ale creierului care sunt implicate într-o măsură mai mare în anumite funcții. De exemplu, dezvoltarea limbajului și formarea muzicală. Așadar, se presupune că „elevii ar trebui să primească informații sub formă vizuală, auditivă sau kinestezică în funcție de care parte din creierul lor funcționează mai bine”. Cu toate acestea, creierul este interconectat prin corpul callosum – partea care leagă cele două emisfere cerebrale stânga și dreapta - iar studiul unor afecțiuni neurobiologice rare arată că creierul este capabil să folosească materia neuronală disponibilă. Adică, în unele cazuri în care spre exemplu, o jumătate a creierului este înlăturată, creierul va folosi în continuare neuronii  disponibili pentru a efectua un proces de învățare.

Comercializarea unei adevărate ”industrii” în jurul stilurilor de învățare a contribuit la răspândirea opiniei potrivit căreia eficiența profesorilor care își schimbă stilul de predare pentru a ”se potrivi” stilului de învățare preferat al studentului pentru a îmbunătăți rezultatele sale școlare este maximă.

Un alt motiv al proliferării mitului asupra stilurilor de învățare este publicarea unor meta-analize care au arătat un impact mare asupra învățării în cazul elevilor care au beneficiat de cursuri ținute de către profesori care au folosit stiluri de predare adaptate unor stiluri de învățare specifice. Multe din aceste studii, de obicei s-au dovedit ulterior bazate pe o metodologie defectuoasă (de exemplu, un număr scăzut de subiecți și/sau utilizarea accidentală a unui scor corelațional ca mărime a efectului).

Pericolul utilizării excesive a acestui mit, este acela că etichetarea elevilor ca aparținând exclusiv unui anumit tip comportamental în ceea ce privește învățarea îi poate încuraja pe elevi să dezvolte o mentalitate fixă. O mentalitate de tip fix, ​​poate fi gândită ca una în care credința unui student despre ceea ce poate obține este controlată de caracteristicile sale moștenite (de exemplu, predispoziții și inteligență), mai degrabă decât credința că efortul și munca sârguincioasă poate face diferența.

Este foarte puțin probabil ca elevii să aibă în mod net un singur stil de învățare, astfel încât restricționarea elevilor la activități potrivite preferințelor raportate le poate deteriora progresul. Acest lucru este valabil mai ales pentru elevii din clasele primare ale căror preferințe și abordări ale învățării sunt încă foarte flexibile.

Dacă profesorii vor prelua acest mit în totalitate, aceștia vor oferi un anumit tip de feedback elevilor – feedback care le poate inhiba învățarea - de exemplu, „nu ați obținut acest lucru pentru că sunteți un elev de tip  kinestezic”. În acest mod, elevul poate fi limitat de credința că, ceea ce poate să realizeze este limitat la capacitățile sale înnăscute/biologice.

Feedback-ul oferit de către profesori are un impact semnificativ asupra învățării, contribuind fie la sugestionarea pozitivă a elevilor fie la diminuarea capacității acestora de a livra performanțe. Astfel, un profesor care crede că există stiluri de învățare dominante și că propria sa manieră de predare trebuie să se adapteze acestora, își va inhiba propria capacitate de a oferi feedback care să încurajeze o gândire creativă, deschisă la experimentarea în permanență a unor noi metode de învățare și, astfel, să inhibe învățarea elevilor. Impactul feedback-ului pentru a încuraja o mentalitate de creștere este dovedit a fi deosebit de important pentru elevii din medii defavorizate.

Unul dintre elementele cheie care a fot mediatizat în legătură cu atractivitatea predării orientată către  stiluri diferite este legat de posibilitatea de a se facilita învățarea. Rămâne totuși un mit faptul că simplificarea predării crește capacitatea de învățare. Deși este important ca în procesul de învățare să se obțină o focalizare cât mai intensă, capabilă să ducă la modificarea circuitelor neuronale și realizarea de conexiuni noi, o anume doză de ”dificultăți dezirabile” și ”confuzie” este necesară pentru a-i ajuta pe elevi să își mute centrul de greutate alocat procesului de învățare din memoria pe termen scurt în cea pe termen lung.

Datele din cercetări arată faptul că mai degrabă decât o așa zisă personalizare a predării în funcție de stilul de învățare al elevului este mai eficientă în raport cu rezultatele învățării oferirea de către feedback specific și la timp de către cadrele didactice elevilor. În ultimă instanță, exacerbarea nejustificată a ”predării pornind de la stilurile de învățare din clasă” poate duce, pe lângă consumarea timpului și a energiei, la promovarea unor stereotipuri dăunătoare despre indivizi, limitarea creativității. Probabil că cea mai bună soluție rămâne o abordare ponderată care să plece în principal de la cele mai bune practici bazate pe dovezi, și să țină cont într-o anumită măsură de structura dominantă din punct de vedere emoțional sau temperamental a grupului social aferent unei clase sau alta de elevi.

Tematica care vizează aspecte importante pentru activitatea didactică desfășurată în cadrul școlilor defavorizate reprezintă conținutul sesiunilor de informare și conștientizare din cadrul proiectului. Această tematică, este actualizată continuu de către experții din cadrul proiectului, fiind abordate lunar teme diferite, de mare interes și impact pentru participanți.