Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, are în vedere dezvoltarea profesională și personală a cadrelor didactice din cadrul regiunilor de implementare. Activitatea didactică desfășurată de aceștia în școlile defavorizate presupune o serie de particularități care necesită o abordare specifică, adaptată nevoilor speciale ale elevilor.

În cadrul proiectului sunt organizate periodic o serie de evenimente care au în vedere desfășurarea unor sesiuni de mentorat didactic și coaching cognitiv-comportamental. Fiecare sesiune se adresează unei tematici diferite oferind o paletă largă de informații utile cadrelor didactice atât în ceea ce privește activitatea didactică cât și cea de management educațional.

 

În data de 25 noiembrie 2018, la sediul Colegiului Auto ”Traian Vuia”, localitatea Târgu Jiu, se va realiza o nouă sesiune de mentorat și coaching care a va avea drept temă – MANAGEMENTUL CARIEREI DIDACTICE ȘI AL DEZVOLTĂRII PERSONALE. INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ȘI SOCIALĂ

Inteligența emoțională reprezintă conform unora dintre specialisti abilitatea de a identifica, de a utiliza, de a înţelege şi de a gestiona emoţiile, cu scopul de a comunica eficient, de a empatiza cu cei din jurul nostru, de a depăşi provocările şi nu în ultimul rând, de a preveni şi de a atenua conflictele.

Inca din anii ”80 psihologul Howard Gardner a avansat teoria Teoria inteligențelor multiple. Potrivit acestuia, inteligenţa posedă şapte dimensiuni diferite, şi anume: spațială, kinestetică, muzicală, lingvistică, logico-matematică, interpersonală şi intră personală. El a argumentat faptul că inteligența intra-personală şi interpersonală joacă un rol important pentru succesul în viață la fel ca acele abilități cognitive, care sunt evaluate în testele IQ standard. Peste un deceniu, alți doi psihologi au definit inteligenta emoțională ca fiind o formă de inteligenţă socială care implică abilitatea de a monitoriza propriile sentimente şi emoţii, precum şi ale celorlalţi şi folosirea acestei informaţii pentru a influenţa propriile gânduri şi acţiuni.

Inteligența emoțională va avea o serie de componente esențiale precum:

Ø Auto-conştientizarea şi auto-controlul. Primul obiectiv de instruire în inteligenţa emoţională este acela de a creşte conştientizarea oamenilor asupra impactului neintenţionat legat de comportamentul lor. Auto-conştientizarea şi auto-controlul implică cunoaşterea calităţilor pozitive şi acelor calităţi care necesită schimbare. Auto-controlul necesită angajament. Auto-controlul este disciplina care implică cunoaşterea momentului şi modalităţii de a acţiona şi apoi acţiunea în sine.

Ø Empatia. Empatia stă la baza construirii unei relaţii. Oamenilor cu adevărat empatici le pasă de ceilalţi şi pun mare preţ pe înţelegerea sentimentelor şi gândurilor acestora. Empatia necesită disciplină. Este arta de fi în permanenţă în contact cu oamenii. Astfel, empatia necesită pe lângă abilităţile de ascultare şi abilităţi de comunicare

Ø Inteligenţa socială. Inteligenţa socială reprezintă construirea de relaţii pentru a face lucrurile să se întâmple. Dincolo de abilităţile necesare în construirea unei relaţii puternice şi colaborative, inteligenţa socială este reprezentată de încrederea reciprocă, ea permite indivizilor să lucreze chiar şi în condiţii de conflict, fără a distruge abilitatea de a lucra împreună.

Ø Influenţa personală. Face referire la abilitatea de a face lucrurile să meargă cu şi prin intermediul altor persoane. Încrederea în sine contribuie la abilitatea oamenilor de a-i influenţa pe ceilalţi. Aceştia preiau iniţiativă pentru a-şi atinge scopul şi pentru a aduce o atitudine de optimism şi flexibilitate în relaţiile cu ceilalţi, îndemnându-i în a avea o colaborare eficientă şi plăcută.

Ø Stăpânirea scopului și a viziunii. Stăpânirea scopului şi a viziunii este o modalitatea de a transforma un loc de muncă în ceva care să exprime propriile valori şi propria viziune ca om.

Din perspectiva conținutului proceselor specifice inteligenței emoționale se poate discuta despre:

-         Conștiinţa de Sine (cunoasterea emotiilor proprii si a modalitatilor in care acestea afecteaza comportamentul și gândirea proprie. Cunoasterea propriilor puncte tari si slabe si dezvoltarea increderii in sine

-         Managementul Sinelui (cultivarea unei capacitati de a mentine propriile angajamente si adaptare la noi circumstante, controlul sentimentelor impulsive si gestionarea comportamentelor derivate din aceasta.

-         Conștientizarea Socială, (capacitatea de conectare la limbajul non-verbal al celorlalti, intelegerea  emoţiilor, nevoilor și preocupărilor celorlalte persoane, integrare in munca de echipă,

-         Managementul Relaţiilor (abilitati necesare pentru constuirea si mentinerea relatiilor, capacitate de comunicare, puterea de a inspira si influenta, abilitatea de a gestiona conflicte).

Pentru copii, dezvoltarea inteligenței emoționale este esențială din perspectiva unui  traseu școlar optim. Copiii se ridică la cel mai înalt nivel academic atunci când emoţional se simt în siguranţă, încurajaţi şi apreciaţi, într-o atmosferă educaţională bazată pe optimism şi empatie. Incă din primii ani de şcoală, copiii învaţă abc-ul emoţiilor.

Ei sunt încurajaţi să coopereze, să găsească soluţii împreună, să conştientizeze apartenenţa la un grup. Capacitatea de a-şi percepe propriile emoţii, de a le decodifica şi de a depăşi o stare de spirit negativă are o influenţă crucială asupra sănătăţii mentale a elevului, echilibrul psihic influenţând în mod decisiv rezultatele sale academice.

Elevii cu o inteligenţă emoţională redusă sunt predispuşi stresului şi problemelor emoţionale, în timpul anilor de studiu. Aceştia ar avea un plus de beneficiu în urma formării abilităţilor de adaptare emoţională, care i-ar ajuta să facă faţă provocărilor de orice fel. Inteligenţa emoţională ar putea acţiona ca un catalizator al oglindirii abilităţilor cognitive în performanţa şcolară. Elevii cu o inteligenţă emoţională ridicată au o frecvenţă mai bună la cursuri şi se implică activ, faţă de colegii lor cu un coeficient scăzut, aceştia din urmă fiind predispuşi abandonului şcolar. Coeficientul ridicat de inteligenţă emoţională îi ajută pe cei dintâi să facă faţă cerinţelor complexe şi stresului care altfel i-ar debusola.

Dezvoltarea inteligenţei emoţionale a devenit un obiectiv obligatoriu în domeniul învăţământului şi cei mai mulţi profesori consideră formarea acestor abilităţi o prioritate în dezvoltarea elevilor lor. Este importantă alegerea unui program care include, în mod explicit, formarea abilităţilor de a percepe corect, de a înţelege şi de a stăpâni emoţiile. Cel mai important lucru este exersarea abilităţilor emoţionale, astfel încât să devină o a doua natură în comportamentul elevilor. Anii de şcoală sunt o adevărată „fereastră a oportunităţilor” din punct de vedere neurologic, cea mai bună şansă de a oferi copiilor experienţe de viaţă adecvate, care să-i ajute mai apoi în carieră şi în viaţa personală.

Printre metodele și exercițiile care conduc la dezvoltarea inteligenței emoționale, se pot aminti:

a) „Circle Time” sau adunarea de dimineaţă, care le prilejuieşte elevilor împărtăşirea neliniştilor,

b) Copiii anunţă, de la sosire, un număr sau o culoare care corespunde stării lor de spirit din ziua aceea.

c) Lecţii cu un conţinut explicit de formare a abilităţilor sociale, emoţionale şi de comportament, folosind jocul de rol şi alte tehnici didactice.

d) Antrenarea elevilor pentru medierea conflictelor, începând cu acelea de pe terenul de joacă.

e) Aplicarea unor chestionare care încurajează reflecţia asupra problemelor emoţionale şi autocunoaşterea, prin întrebări de genul: „Cât de optimist eşti?”

f) Învăţarea unor tehnici de autocontrol care să permită copilului să-şi regăsească echilibrul în mijlocul unei situaţii conflictuale, să evite escaladarea conflictului.

Elevii sunt obişnuiţi cu următoarele imperative: „Opreşte-te! Păstreazăţi calmul. Inspiră adânc de cinci ori. Fii mândru de tine că te descurci bine în această situaţie”.

Pentru cadrele didactice, a dezvolta inteligența emoțională a propriilor elevi reprezintă o provocare, în special în cazul elevilor aflați în situații defavorizate. In cele ce urmează se prezintă o serie de recomandări menite să contribuie la dezvoltarea inteligenței emoționale a elevilor:

-         Integrarea unor activităţi pentru dezvoltarea abilităţilor sociale şi emoţionale în programul zilnic şcolar.

-         Discuții între cadrele didactice cu privire la consecinţele pozitive ale implementării unor programe de stimulare a inteligenței emoționale.

-         Motivarea elevilor prin intermediul unui comportament propriu al cadrului didactic, inteligent social şi emoţional.

-         Participarea la forumuri, conferinţe, întâlniri cu specialişti, discuţii pe Internet pe tema dezvoltării sociale şi emoţionale.

-         Promovarea în clasă a unor activităţi pentru dezvoltarea abilităţilor sociale şi emoţionale, folosind mijloacele TIC: jocuri pe computer şi video.

-         Creșterea receptivității pentru momentele care se întâmplă în clasă în mod natural: momentele când observaţi schimbarea stărilor şi a dispoziţiilor, conflictele, actele de grijă faţă de ceilalţi,respectul, atenţia.

-         Valorizarea inteligenţei socială şi emoţională a elevilor proprii ca fiind mult mai importante decât dezvoltarea lor cognitivă.

-         Încurajarea exprimării elevilor în legătură cu impresiile despre abilităţile emoţionale şi sociale dezvoltate în clasa! De exemplu: un afişaj/panou despre vocabularul emoţiilor, un afişaj/panou cu complimente adresate de elevi între ei sau probleme despre care ei doresc să vorbească şi răspunsuri la acestea.

-         Verificarea împreună cu alte cadre didactice din şcoală a strategiile folosite la clasă în lucrul cu elevii pentru susţinerea competenţelor sociale şi emoţionale.

-         Motivarea elevilor în direcția realizării unui jurnal în care să reflecte asupra emoţiilor lor atât pozitive, dar mai ales negative.

-         Informarea constantă din domeniu despre resursele existente (centre pentru educaţie emoţională şi socială, cărţi, reviste de specialitate, pagini WEB, pliante, cursuri de formare) pe tema dezvoltării sociale şi emoţionale.

-         Oferirea unui ajutor efectiv elevilor în evaluarea emoţiilor şi sentimentelor: clasificarea cuvintelor care denumesc emoţii, identificarea de cuvinte pentru emoţii; exprimarea emoţiilor împreună cu copiii.

-         Acordarea pentru elev a oportunității de a a alege: lăudarea deciziilor luate, formularea unor întrebări referitoare la cum pot fi ajutați etc.

-         Respectarea sentimentelor copiilor, realizarea unui dialog pe marginea a ceea ce simt, utilizarea unor sentimente care creează un mediu pozitiv de învăţare.

-         Validarea sentimentelor: acceptarea sentimentelor copiilor, arătaţi înţelegere, empatie, grijă şi respect, atenţie, oricare ar fi problema şi nu uitaţi că întotdeauna prima dată este de dorit să validaţii sentimentele.

 Împuterniciţi-i (engl. „empowerment“): întreabaţi-i cum se simt şi ce ar fi necesar pentru a se simţi mai bine, învăţaţi-i să rezolve singuri problemele folosind empatia, compasiunea şi respectul mutual pentru sentimentele altora.

 Evitaţi etichetările şi judecăţile critice: evitaţi etichetarea subiectelor ca fiind bune/rele, drăguţe/grosolane etc., evitaţi „ar trebui“.

 Identificaţi zilnic acele exerciţii prin care aţi putea să lucraţi şi asupra emoţiilor elevilor.

 Ca activităţi de “dezgheţ” folosiţi modalităţi de a diagnostica starea emoţională a elevilor la început de zi.

 Asocierea dintre  situaţiile de învăţare și emoţii şi sentimente. Alocarea timp pentru a vorbi despre ele.

 Structuraţi eseurile ca răspunsuri la întrebări de genul: “Cum ar arăta emoţiile tale dacă ar fi sunete, obiecte, fenomene ale naturii, culori, persoane celebre, evenimente, flori, animale, gusturi etc.”

 Discutaţi cu elevii despre responsabilitatea emoţiilor, reacţiile emoţionale, consecinţele emoţiilor

Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă gestionează o serie întreagă de demersuri care au în vedere pregătirea teoretică și practică a cadrelor didactice – cursuri de formare profesională, activități practice în cadrul instituțiilor de învățământ selectate în grupul țintă.