Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, se află în plină desfășurare, cu o agendă încărcată de multiple activități care se completează reciproc din perspectiva plusvalorii oferite participanților din cadrul grupului țintă. Activitățile derulate în cadrul proiectului cuprind atât activități constante care au o frecvență lunară, cât și activități modulare realizate în funcție de constituirea grupelor de lucru (cum este cazul cursurilor de formare profesională). Seminariile de schimb de bune practici pentru asigurarea calității în educație, dezvoltare profesională și pentru facilitarea dialogului școala – familie – comunitate își propun abordarea unor situații și probleme cu un mare grad de obiectivitate și concretețe cu care se pot confrunta în mod curent cadrele didactice în cadrul activității lor.

Pe linia evenimentelor interesante din rândul seminariilor de bune practici se remarcă și seminarul organizat pe data de 19 ianuarie 2020 în cadrul ȘCOLII GIMNAZIALE ”VOIEVOD LITOVOI” din Târgu Jiu. Tema abordată în cadrul seminarului a avut în vedere problematica referitoare la: RISCURI OPERAȚIONALE ÎN ATINGEREA OBIECTIVELOR ORGANIZAȚIEI. ÎNVĂȚĂMÂNTUL OBLIGATORIU ÎN UNIUNIEA EUROPEANĂ.

Dialogul inițiat în cadrul sesiunii pe marginea problematicii legate de riscurile care pot apare în cadrul procesului de management al instituțiilor școlare, în efortul acestora de a-și atinge obiectivele strategice a fost interesant și util atât din perspectiva cadrelor de conducere cât și a cadrelor didactice  - salariați ai unei instituții de învățământ deoarece orice proces managerial presupune în ultimă instanță optimizarea performanțelor angajaților și eliminarea pe cât posibil a tuturor factorilor care pot genera riscuri – una din sursele importante de risc fiind însăși resursa umană, privită din multiple unghiuri (al gradului de motivare, al capacității de integrare în mediul specific de muncă al instituției, al comunicării cu colegii și managerii etc).

Procesul de management cunoaște în cazul unei instituții școlare o serie de particularități legate de specificul activității de educație, de specificul raporturilor de muncă stabilite între angajați, de modalitățile concrete prin care se conduce instituția, de cerințele legale și juridice care se impun pentru derularea activității etc.

Din această perspectivă, problema gestionării cu succes a riscurilor care se pot manifesta necesită la rândul său o abordare diferențiată. În ultimii zece ani, noțiunea de management al riscului la nivelul unei organizații s-a extins cu mult peste asigurarea și acoperirea riscurilor de natură financiară, incluzând în prezent o varietate de alte tipuri de risc - în special riscul operațional, riscul reputațional și, cel mai recent, riscul strategic.

Abordarea situațiilor/factorilor de risc se poate realiza în două moduri, și anume: abordarea individuală a fiecărui factor de risc, pe rând, într-un mod descentralizat și pe tipuri de risc sau compartimente afectate din cadrul organizației sau abordarea globală a tuturor factorilor de risc, văzute împreună într-un cadru coordonat și strategic. În general, opinia specialiștilor înclină spre abordarea mai eficientă a riscurilor care se pot manifesta în activitatea organizațiilor, sub forma celui de al II-lea mod de abordare. Argumentele aduse în acest sens pornesc de la premisa că, gestionarea curentă a tuturor riscurilor printr-un efort sistematic și continuu oferă managerilor resursele și fluxul de informații necesare pentru a optimiza compromisul care se poate realiza între risc și randamentul urmărit de către organizație.

Managementul educațional are în vedere realizarea tuturor obiectivelor strategice și operaționale ale instituției școlare, precum și îndeplinirea misiunii acesteia, văzută ca o expresie a valorilor organizaționale și a viziunii dezvoltate. În cazul managementului educațional accentul este pus pe conducerea și coordonarea oamenilor, pe dirijarea potențialului acestora în direcția atingerii obiectivelor educaționale stabilite. Aceste obiective se vor afla în concordanță cu aspirațiile școlii ca instituție de cultură și ale comunității locale ca direct beneficiar al serviciilor sociale prestate de către aceasta. Încurajarea unui management descentralizat al unităților de învățământ a dus la dezvoltarea unei viziuni a instituțiilor școlare care creează legătura dintre funcțiile și obiectivele educaționale. Mediul educațional în care va activa instituția își pune de asemenea amprenta asupra obiectivelor pe care aceasta și le fixează. Procesul de descentralizare în educație a presupus (Raicu, Raicu, 2017):

• redistribuirea responsabilităţilor, a autorităţii decizionale şi a răspunderii publice pentru funcţii educaţionale specifice, de la nivel central către nivelul local;
• participarea factorilor non-administrativi, a reprezentanţilor societăţii civile, la procesul de luare a deciziilor (părinţi, ONG, mediul de afaceri, asociaţii profesionale, parteneri sociali etc.);
• transferul competenţelor decizionale de la nivelurile centrale către cele locale şi/sau organizaţionale, pentru a apropia decizia de beneficiarii serviciului public de educaţie.

În ciuda beneficiilor aduse de către această abordare la nivel guvernamental, descentralizarea presupune un transfer de responsabilitate dar și un transfer al managementului riscurilor deopotrivă. Astfel se au în vedere riscuri legate de  preocuparea managementului școlii de a oferi servicii educaţionale la un nivel superior unui prag minim al calităţii, prag stabilit de autorităţile centrale; preocuparea pentru asigurarea unui echilibru între gradul de finanţare a şcolii şi eficienţa ei la nivelul comunității locale; asumarea costurilor descentralizării ; respectarea principiului diversităţii, potrivit căruia descentralizarea se înfăptuieşte într-o varietate de forme şi în grade diferite, în funcţie de particularităţile comunităţilor locale.

De asemenea se au în vedere posibile riscuri legate de execuția bugetară curentă a școlii, optimizarea politicilor de personal și riscuri datorate creșterii ponderii curriculumului aflat la decizia şcolii.

Asa cum am prezentat mai sus, riscurile la care este expusa o organizatie se pot cuantifica sub forma: riscurilor operaționale, reputaționale și strategice. La acestea, în cazul instituțiilor de învățământ se mai pot adăuga: riscurile de natură financiară, riscurile de conformitate (în raport cu legile și reglementările în vigoare).

Riscurile operaționale se referă la modul de gestionare al proceselor derulate pentru atingerea obiectivelor. Activitățile de zi cu zi determină un progres incremental în raport cu obiectivele definite. Fiecare activitate este supusă și unor riscuri specifice, la care instituția trebuie să fie pregătită să le facă față corespunzător.

Riscurile reputaționale (de imagine) reprezintă o categorie de riscuri importante la care este supusă o instituție școlară. Câteodată imaginea publică pentru o școală poate fi cel mai important capital și totodată cel mai puțin apărat. Acest capital de imagine este gestionat de către managementul instituției și apărat de către deciziile acestuia și acțiunile realizate pentru a asigura succesul instituției.

Riscurile strategice se referă la obiectivele organizației și măsura în care acestea sunt atinse sau nu. Aceste riscuri sunt luate în considerare atunci când sunt trasate strategii de genul ”funcționează sau nu”. Instituțiile școlare sunt determinate să adopte planuri strategice care să le permită atingerea unor obiective strategice, planuri care să ia în calcul și riscurile aferente neîndeplinirii sau îndeplinirii parțiale a acestor obiective.

Ca o solutie pentru implementarea unui management al riscurilor mai bine structurat, se recomandă aplicarea extinsă a principiilor managementului cunoașterii (bazat pe cunoaştere, sau al cunoştinţelor). Acest tip de management este interesat de generarea şi distribuirea informaţiilor, organizate pe domenii de interes. Prin intermediul dezvoltării interacţiunilor umane în cadrul instituţiei de învăţământ, și al lărgirii sferei de cunoştinţe a tuturor angajaţilor; cu ajutorul dezvoltării activităţilor în cadrul catedrelor şi comisiilor de specialitate, astfel încât acestea să dezvolte metode şi tehnici privind managementul educaţional; organizării unei baze de date proprii la nivelul instituţiei şcolare, sistematizării informaţiilor, prin selectarea pe domenii şi redarea în formă sintetică pentru a putea fi uşor consultate de manageri se pot minimalize multe din riscurile operaționale și de imagine.

Ca o regulă generală, managementul instituțiilor școlare trebuie să abordeze orice categorie de risc cu instrumente specific și într-un context care ține cont de mediul educațional propriu.

De asemenea efortul ascociat gestionării riscurilor nu se realizează fracționat în timp și spațiu, ci are o continuitate data de însăși natura riscurilor. Riscurile apar în permanență într-o formă sau alta sau de la un nivel sau altul. Este importantă pentru instituția de învățământ menținerea capacității de analiză și anticipare a modului în care se vor manifesta riscurile pentru a se putea pregăti și implementa răspunsuri adecvate.

Abordarea unor problematici de acest gen în cadrul seminariilor de schimb de bune practici din cadrul proiectului POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională, reprezintă un demers important atât în economia proiectului cât și din punct de vedere al intereselor și nevoilor reale de formare ale membrilor grupului țintă.