Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, asigură într-o manieră originală pregătirea complexă a cadrelor didactice din regiunile de implementare Gorj, respectiv Dolj, sub forma organizării a multiple evenimente de genul sesiunilor de informare și conștientizare sau a celor de mentorat și coaching, precum și a cursurilor de formare profesională, dublate de activități de practică.
Sesiunile de mentorat didactic și coaching cognitiv comportamental se remarcă printr-o tematică foarte diversificată, generoasă din punct de vedere conceptual și adaptată în permanență cerințelor actuale din punct de vedere al nevoilor de formare și dezvoltare profesională ale cadrelor didactice.
În cadrul Sesiunii de mentorat didactic și coaching cognitiv-comportamental desfășurate în data de 18 februarie 2019, la sediul Inspectoratului Școlar Județean Dolj, s-a pus în discuție tema – ROLUL POVEȘTILOR ÎN STIMULAREA CREȘTERII COPILULUI LA DIFERITE VÂRSTE
În cadrul sesiunii s-a evidențiat faptul că poveștile au un potențial cu totul aparte din perspectiva instrumentarului didactic utilizat atăt la clasă cțt și în conjuncție cu alte metode în cadrul activităților extracurriculare. De asemenea un punct important al întîlnirii l-a constituit analiza unora dintre cele mai cunoscute povești precum Capra cu trei iezi sau Hansel și Grettel etc din perspectiva substratului social conținut, analiza scoțînd în evidență faptul cum, autorii au codificat elemente legate de moravurile vremii în firul narativ al poveștii.
Poveştile reprezintă un instrument didactic din ce în ce mai folosit în ultima vreme, datorită unei materii de o mare diversitate şi care nu se epuizează niciodată. Registrul poveştilor este foarte vast, modulabil, adaptabil la toate vârstele şi serveşte ca punct de plecare pentru numeroase activităţi, mai ales în orele de limbă română, de educaţie plastică sau de limbi străine. Amintim doar că acestea permit :
- îmbogăţirea imaginaţiei. În poveştile cu zâne totul este permis, nu există îngrădiri : există obiecte magice şi zâne, există case din turtă dulce şi ciocolată, copii care înfruntă singuri vrăjitoare adevărate, prinţese care dorm o sută de ani şi sunt trezite de prinţi frumoşi, sirene care se îndrăgostesc şi se transformă în fiinţe umane, pitici simpatici, caleşti de cleştar sau tinereţe fără bătrâneţe. Imposibilul devine posibil, iar fabulosul devine accesibil.
- dezvoltarea psiho-afectivă. Poveştile dezvoltă inteligenţa, personalitatea, îi permit cititorului să vadă clar emoţiile, să fie mai conştient de dificultăţile vieţii, sugerându-i, în acelaşi timp, soluţii la probleme, răspunsuri la întrebările sale. Acesta învaţă că şi el are anumite puteri, că poate să înţeleagă ce se petrece cu el şi că este capabil să răspundă la întrebările pe care şi le pune, că diferenţa nu este neapărat un handicap, sau că aparenţa exterioară nu este foarte importantă.Universul acesta destul de lizibil îl ajută să-şi construiască reperele, mai ales că poveştile sunt constituite pe scenariul învingătorului. Pentru Bettelheim, fabulosul din poveşti, departe de a împiedica dezvoltarea unei cunoaşteri raţionale a lumii, îi aduce siguranţa psihică necesară în momentul în care are nevoie de ea. Vrăjitoarele, căpcăunii, dragonii şi alte personaje înspăimântătoare nu sunt decât proiecţia angoaselor umanităţii.
- socializarea. Practica poveştilor în clasă îi învaţă pe elevi arta relaţionării : să respecte cuvântul celuilalt şi să trăiască împreună cu alţii, să se descurce şi să se comporte frumos pentru că vor fi recompensaţi, la fel ca eroul din poveste.
Rolul complex al poveștilor este potențat și de persoana/persoanele care ”povestesc” își asumă rolul de povestitor activ. În general, povestea va avea un efect mai pronunțat cu cât ”povestitorul” va fi o persoană de încredere pentru copil, capabilă să îi inducă o stare de comfort și siguranță. Poveştile oferă ipoteze de simbolizare care pot fi folosite în moduri diferite de fiecare copil. Dorinţa de a asculta aceeaşi poveste încă şi încă o dată poate să reflecte persistenţa stării emoţionale fundamentale a copilului ce îl determină să aleagă o anume poveste. Pe de altă parte mai poate arăta cum că el parcurge constant şi cu mare atenţie şi re-lucrează propriile fantasme. Dacă acest lucru este adevărat, atunci povestea nu este niciodată aceeaşi: la fiecare ascultare este percepută în mod diferit. Poveștile trebuie utilizate în mod diferit în cadrul mediului familial și respectiv ca instrument didactic. În clasă povestea este ascultată împreună cu ceilalți copii, se conectează și la alte activități sub forma jocurilor sau a jocului de rol etc, ceea ce îi conferă altă valoare pentru copil. În dezvoltarea armonioasă a relației dintre părinte și copil, povestea are o importanță deosebită din perspectivă terapeutică. Ea poate constitui o modalitate naturală și foarte eficace de a crea un limbaj comun, de a transmite trăiri și emoții împărtășite de către părinte copilului. Ritualul povestirii creează copilului o serie de ancore, un climat psihologic foarte benefic în care comfortul unei comunicări naturale contribuie la optimizarea stărilor de angoasă ale copiilor mai dificili sau cu dificultăți de exprimare.
Din perspectivă educațională, se poate observa o diferențiere în ceea ce privește utilizarea poveștilor în funcție de vîrsta copiilor. Astfel, dacă în şcoală povestirea este metoda prin care învăţătorul sau profesorul transmite unele cunoştinţe care nu pot fi dobândite de copii prin experienţa personală, povestirile folosite în grădiniţa de copii sunt forme de activitate organizată, care ocupă un loc important, cu rol formativ în ansamblul mijloacelor de realizare a sarcinilor instructiv educative.
Rolul şi importanţa povestirilor adultului in instruirea şi educarea copiilor sunt bine cunoscute;poveştile asigură dezvoltarea intelectuală, precizând şi întregind cunoştinţele. Ele contribuie la formarea vorbirii copiilor, fiind model de vorbire închegată, expresivă şi corectă, stimulându-i totodată şi pe ei să povestească; influenţează dezvoltarea morală prin sentimentele ce le trăiesc alături de eroii basmelor şi prin frumuseţile naturii descrise; formează deprinderi intelectuale de a asculta şi înţelege când li se vorbeşte; dezvoltă voinţa, stimulându-i spre acţiuni şi jocuri noi prin imitarea personajelor, contribuind şi la închegarea colectivului de copii.
Specialiștii fac distincția în analizarea poveștilor între poveștile de tip educativ și respectiv poveștile de tip terapeutic. Povestea terapeutică este o metodă prin care putem transmite copiilor anumite modele comportamentale și valori morale și putem înlătura unele comportamente nedorite. Povestea în sine nu îi spune copilului ce să facă, cum să acționeze, nici nu îl critică sau etichetează, ci îl ajută să se identifice cu personajele și să trăiască alături de ele atât frământările cauzate de problema ivită, cât și satisfacția și bucuria dată de găsirea soluției. Astfel, cu ajutorul poveștilor terapeutice putem ameliora și chiar trata probleme, precum: fricile exagerate, timiditatea, anxietatea de separare, accesele de furie, dar și probleme legate de respectarea unor rutine și responsabilități: pregătirea pentru somn, luarea meselor, îmbrăcatul, spălatul mâinilor, mersul la grădiniță, efectuarea unor teme etc. Nu orice poveste este terapeutică. Pentru a îndeplini acest criteriu, povestea trebuie în primul rând să ajute. O poveste terapeutică este cea care se potrivește „ca o mănușă” pe problemă copilului care ascultă. Este o poveste în care se trăiește intens până în punctul în care se descoperă „cheia” în rezolvarea problemei. O poveste terapeutică este cea care ne arată că nu suntem singurii care avem dificultăți, frici, neliniști, întrebări sau nemulțumiri.
În procesul de adaptare a instrumentelor educaționale și de lucru cu elevii, utilizarea tehnologiilor informaționale moderne reprezintă un atuu în plus pentru stimularea copiilor. Învăţarea asistată de calculator reprezintă o cale de instruire eficientă. Experienţele cognitive şi de exprimare care îi introduc pe copii în lumea oferită de programele multimedia trebuie să fie în concordanţă cu mediul educaţional din care provin ei. Prin aceste activităţi, oferim copiilor şanse egale la educaţie, indiferent de mediul în care cresc şi se dezvoltă.
Prin utilizarea calculatorului, procesul de predare-învăţare-evaluare capătă noi dimensiuni şi caracteristici, permite transmiterea de noi cunoştinţe şi sugerează semnificaţiile acestora. Strategiile de predare-învăţare folosite pot sprijini şi stimula procesele învăţării active. Cunoaşterea este un drum ce se deschide pe măsură ce înaintăm. Procesul de învăţare devine mai interesant şi mai plăcut prin intermediul calculatorului. Imaginile viu colorate, însoţite de texte sugestive, permit dezvoltarea limbajului şi a vocabularului celor mici. Bagajul de cunoştinţe generale creşte, pornind de la noţiuni simple, cum ar fi culorile şi ajungând până la cunoaşterea de poezii, cântece, precum şi a unor proverbe şi zicători. Noţiunile elementare, cum ar fi animale domestice şi sălbatice, anotimpuri, etc., încep să aibă înţeles de la vârste fragede, dându-le astfel posibilitatea să le înveţe mult mai uşor.
Utilizarea diverselor softuri educaționale are în vedere potențarea efectelor pe care poveștile le pot avea în anumite situații de învățare. Avantajele utilizării acestor instrumente informatice rezidă în usurința utilizarii lor pentru mase mai mairi de copii și în versatiliatea lor, putînd fi adaptate la contexte diferite de învățare.
Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă reprezintă un demers complex, ale cărui obiective se centrează pe crearea și dezvoltarea de noi competențe profesionale pentru cadrele didactice angrenate în cadrul școlilor defavorizate, fiind vizată în final creșterea calității activității didactice a acestora.
Sesiunile de mentorat și coaching cognitiv-comportamental au rolul de a contribui din plin la îndeplinirea obiectivelor proiectului, prin crearea unui cadru ideal de transmitere a informațiilor și de promovare a dialogului între participanți.