Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă reprezintă un demers complex și se poate spune, după 1 an și 8 luni de la implementare, unul de succes având în vedere rezultatele de până acum. Scopul proiectului răspunde unor necesități stringente de la nivelul sistemului nostru național de învățământ care țin atât de formarea cadrelor didactice, cât și de comunicarea sau relaționarea factorilor decizionali din școli cu personalul de execuție.
Activitățile din cadrul proiectului sunt diversificate și corespund obiectivelor proiectului în ansamblul său. Sesiunile de informare conștientizare, sensibilizare și motivare reprezintă evenimente care coagulează interesul celor participanți, fiind ocazii optime de schimb de informații, socializare și testare a opiniilor cadrelor didactice participante.
Sesiunea de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare din luna noiembrie s-a desfășurat în cazul județului Dolj în data de 16 decembrie 2019, la sediul Inspectoratului Școlar Județean Dolj, Craiova. În cadrul sesiunii s-a abordat tema cu titlul FENOMENUL VIOLENȚEI LA COPIII ȘCOLARIZAȚI DIN SISTEMUL NAȚIONAL DE ÎNVĂȚĂMÂNT, temă care se înscrie în rândul tematicilor comune și actuale pentru orice școală din categoria celor defavorizate, instituții de învâțâmânt care se confruntă din nefericire mult mai frecvent cu fenomenul abandonului școlar decât cele normale.
Problematica violenței în rândul școlarilor face referire la unul dintre cele mai grave și complexe fenomene sociale întâlnite în cadrul instituțiilor școlare din lumea întreagă. Pe măsură ce violența ca fenomen social a luat amploare în cadrul culturilor vestice, repercusiunile la nivel educațional au devenit din ce în ce mai pregnante. Generații întregi au luat contact cu valori și modele sociale care într-o formă sau alta au promovat cel puțin mascat violența, iar rezultatele nu au întârziat să apară.
Violența ca manifestare a unei ființe umane este un act care arată impulsivitate, nestăpânire și agresiune și care se produce sau acționează cu putere și cu intensitate mare. Violența are la bază de cele mai multe ori un sistem personal sau social dezorganizat și care constă în pierderea integrității psihice, fizice sau materiale. Dacă acum cca 30 de ani se vorbea mai mult de violența profesorilor asupra elevilor, democratizarea educației a determinat în timp o deplasare a violenței dinspre elevi spre profesori.
În școlile europene cele mai întâlnite forme de violență sunt cele fizice și verbale. Creșterea violenței la nivelul copiilor din școli se datorează familiei, școlii și industriei mass-media (mai ales datorită surselor online) și industriei diverstismentului. Formele cele mai întâlnite de violență îndreptată către profesori în ultimii ani sunt:
- atitudini corporale și utilizarea unui limbaj trivial și vulgar
- agresivitatea fizică
- atitudine sfidătoare dublată de o vestimentație provocatoare
- etalarea opulenței materiale
- amenințări, reproșuri și comentarii impertinente
- părăsirea clasei în timpul actitivităților didactice
- contestarea autorității și competenței profesionale
De asemenea, formele de violență manifestate în relațiile dintre elevi sau agravat, îmbrăcând forme dintre cele mai diverse: utilizarea unor expresii vulgare violența emoțională și vulgaritatea de limbaj; violența fizică din partea colegilor cu mai multă forță sau mai mari; violența stradală, escrocherii, santaj din partea unor tineri fara ocupație sau a găștilor de cartier. La toate acestea s-au adăugat escaladarea unor comportamente sexuale deviante, încurajarea pornografiei în rândul minorilor precum și consumul de substanțe interzise sau anabolizanți. Îtr-un cuvânt agresivitatea fizică și verbală dintre elevi devenind mult mai complexă decât în trecut.
Ceea ce a determinat creșterea violenței la elevi are cauze multiple și complexe și pe lângă cauzele de ordin genetic și cele care țin de specificul vârstei (modificările hormonale etc) apar tot mai mult cauze care evocă imaginea unei societăți care a scăpat de sub control evoluția normală a viitorului ei. Astfel că, au apărut cauze determinate de criza unei societăți în tranziție: înmulțirea nepermis de mare a diverselor tipuri de localuri care promovează forme de ”distracție” - discoteci, baruri etc, comunicarea din ce în ce mai defectuoasă dintre copii și părinți (provocată fie de distanțele mari care intervin în cazul migrării părinților, fie de către diferențele majore de mentalitate); mulți părinți sunt incapabili să își exercite în condiții rezonabile funcția educativă (fie datorită preocupărilor exagerate legate de profesie sau obligații financiare, fie datorită lipsei proprii de educație și a dezinteresului în acest sens); accesul facil al copiilor la informații viciate sau nepotrivite cu vârsta și contexul educațional prin intermediul internetului, filmelor, emisiunilor TV care promovează prin emisiunile și filmele difuzate agresivitatea, violența și sexualitatea și care promovează foarte puțin sau deloc modelele pozitive și demne de urmat. etc, consumul din ce în ce mai mare de droguri (inclusiv de substanțe etnobotanice). Un factor extrem de important în proliferarea violenței în comportamentul copiilor este legat de situația economică și socio-morală din multe familii de la noi din țară. Dificultățile financiare, tensiunile existente între părinți, comportamentele agresive ale adulților, lipsa de valori morale promovate de către părinți, consumul iresponsabil de alcool al părinților, familiile monoparentale sau atipice, fără cadrul legal aferent unei familii normale – reprezintă de asemenea piese ale unui puzzle dezolant care caracterizează societatea românească în prezent din perspectiva acestui flagel – violența în familie și în relațiile dintre copii.
Lipsa unor repere morale și valorice reale, chiar în cazul familiilor care dispun de resurse financiare mai mult decât suficiente, coroborată cu dezinteresul părinților și al copiilor acestora deopotrivă, pentru educație și școală au condus de asemenea la o situație dramatică, în care modelul familiei tradiționale riscă să dispară de tot, conceptul de democrație fiind pervertit și înțeles în mod greșit în cadrul relațiilor inter-umane. O problemă reală și care generează o multitudine de efecte din perspectiva proliferării violenței școlarilor este reprezentată de lipsa de comunicare dintre părinți, respectiv dintre părinți și copii. Adulții nu își mai asumă un rol responabil de educator, nu inițiează și nu dezvoltă o comunicare firească, bazată pe valori morale reciproc acceptate și nu mai transmit copiilor respectul pentru înaintași și modelele acestora.
În completarea acestor cauze care provin din mediul familial sau care țin de însăși personalitatea copilului se manifestă deopotrivă o serie de cauze care provin din mediul școlar și care se referă la probleme de natură pedagogică. Astfel se poate observa existența unui volum prea mare de informații și a unei viteze excesive de transfer a acestora pe multiple canale, ceea ce provoacă un adevărat bombardament senzorial și mental pentru copii. Agresivitatea educatorilor, lipsa de tact a acestora, manifestarea însăși a violenței de limbaj, atitudine sau chiar gestică a cadrelor didactice, lipsa echității în aprecierea muncii elevilor sunt doar câteva dintre elementele care conturează un tablou sumbru al relaționării cadre didactice – elevi din prezent. O problemă extrem de importantă în acest context este cea a lipsei de pregătire predagogică, a tactului și empatiei atât de necesare în munca cu copii pentru un număr foarte mare de persoane angrenate în sistemul de învățământ. Manifestarea lipsei de autoritate a unor cadre didactice, dublată de incapacitatea de a aborda corect și de a încuraja atât munca individuală cât și cea de echipă, lipsa interesului în ceea ce privește supravegherea atentă a copiilor, motivarea acestora pentru educație precum și indulgența sau superficialitatea manifestate în tratarea unor probleme grave de comportament al elevilor sunt tot atâția factori care au condus la proliferarea agresivității și a violenței în rândul elevilor.
Problemele de acest gen sunt încurajate și de faptul că, din ce în ce mai puțini părinți devin parteneri reali, consecvenți și implicați ai cadrelor didactice și ai instituțiilor școlare în efortul de educare al copiilor. Fie datorită carențelor culturale sau a unei abordări superificiale, mulți părinți în prezent nu reușesc să găsească calea către un dialog activ și echidistant cu cadrele didactice, nu se implică în conturarea unei strategii comune care să permită diminuarea violenței și a apetenței pentru ea.
În contextul acestei analize se mai pot aminti și cauzele care țin de managementul școlilor, de lipsa logisticii sau a spațiilor potrivite pentru desfășurarea unor activități recreative și educative la care să participe pe lângă elevi și părinții acestora sau reprezentanți ai comunității locale.
Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, va continua să ofere cadrul necesar pentru dezbateri și transfer de know-how care a fost extrem de benefic până în prezent pentru toți participanții și experții deopotrivă