Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, urmărește îndeplinirea unor obiective majore care vizează cu precădere creșterea calității activității didactice în cadrul școlilor defavorizate care fac parte din grupul țintă al proiectului.

 

O componentă importantă a calității activității didactice este reprezentată de adaptarea acesteia la noile resurse informaționale și informatice deopotrivă. Integrarea resurselor specifice tehnologiei informației în cadrul activității didactice este un deziderat firesc pentru orice instituție școlară la ora actuală. În acest sens, pentru luna iulie, în data de 25 august 2019, la sediul Școlii Gimnaziale Scoarța din localitatea Târgu Jiu, se va realiza o nouă sesiune de mentorat și coaching care va avea drept temă – STRATEGII PREVENTIVE ÎN EVITAREA EȘECULUI ȘCOLAR. MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚILOR DIDACTICE DIN PERSPECTIVA PREVENIRII ACTELOR DE CORUPȚIE.

 Problema eșecului școlar devine din ce în ce mai frecventă, suscitând interesul tuturor actorilor implicați – cadre didactice, elevi, părinți sau aparținători, managementul instituțiilor școlare, minister de resort etc.

 

Eşecul şcolar va reprezinta discrepanța dintre exigențele școlare, posibilitățile și rezultatele elevului. Se vor lua în calcul două tipologii ale eșecului școlar: un eşec şcolar de tip cognitiv, care se reflectă la nerealizare de către elevii în cauză a obiectivelor pedagogice sau educative, și un eşec şcolar de tip necognitiv, care se referă la inadaptarea elevului la exigenţele ambianţei şcolare.

 

Fenomenul eșecului școlar presupune de fapt o evoluție sub forma unui proces cu mai multe etape: astfel, după o etapă de debut urmează, de obicei, o etapă de acumulări, care poate culmina, în anumite împrejurări, cu o etapă de stabilizare (de cronicizare) a eşecului.

 

Printre manifestările care însoţesc eşecul şcolar se întâlnesc de multe ori devieri comportamentale şi chiar abandonul şcolar dacă fenomenul nu este observat la timp şi nu se intervine prompt. De accea este necesar ca factorii responsabili (şi aici avem în vedere pe profesori, dar şi pe părinţi) să sesizeze primele schimbări care survin în atitudinea elevilor faţă de activitatea şcolară şi să reacţioneze adecvat. De multe ori, constatăm că unii copii nu se acomodează la mediul şcolar, nu relaţionează uşor cu colegii, nu-şi pot îndeplini activităţile la clasă, nu sunt motivaţi pentru activitatea şcolară.

 

Printre cauzele care pot genera insuccesul şcolar  identificăm  factori care  ţin de elev (dezvoltarea fizico-psihică, intelectuală), mediul familial şi cultural, mediul şcolar, contextul social, factori de ordin socio-cultural sau religios, factori de ordin economic, factori de ordin psihologic, factori de ordin pedagogic.

 

Profesorul poate să intervină eficient pentru a determina succesul şcolar al elevului plecând de la cunoaşterea posibilităţilor de implicare în activitatea şcolară  ale acestuia. Ştiind că fiecare fiinţă umană este unică, varietatea diferenţelor individuale pentru copiii de aceeaşi vârstă este normală şi ca urmare pot apărea stadii diferite ale maturizării psihice, un interes deosebit prezentându-l unele întârzieri în dezvoltarea intelectuală.

 

În general, succesul şcolar este considerat o măsură a inteligenţei, dar  s-a constatat că aceasta  nu este o premisă unică pentru succesul şcolar. Reuşita şcolară trebuie să fie susţinută de motivaţie, care poate fi motivaţie extrinsecă (învăţarea pentru o notă  bună, aprecieri din partea profesorului sau colegilor, laude sau cadouri din partea părinţilor), dar mai ales motivaţie intrinsecă (declanşată de însuşi interesul pentru procesul de cunoaştere – curiozitatea, plăcerea de a înţelege, de a descoperi).

 

În motivarea actelor de conduită, nivelul de aspiraţie are un rol important, deoarece eforturile pe care elevul le face pentru îndeplinirea unei sarcini sunt funcţie de acest nivel. Între nivelul de aspiraţie şi rezultatele obţinute există o condiţionare reciprocă: un nivel mai înalt mobilizează resursele şi eforturile elevului pentru obţinerea de rezultate mai bune, în timp ce un nivel de aspiraţie scăzut nu antrenează elevul în oţinerea performanţei; succesul face să crească nivelul de aspiraţie, în timp ce eşecul îl coboară. Nivelul de aspiraţie trebuie să fie în concordanţă cu posibilităţile elevului deoarece un nivel prea înalt în raport cu posibilităţile reale este dăunător pentru că angajarea în activităţi care nu pot fi îndeplinite duce la insuccese şi decepţii. Un nivel scăzut al aspiraţiei duce la nevalorificarea capacităţilor elevului şi acesta nu poate progresa.

 

Evitarea eşecului şcolar presupune deci o instruire bazată pe motivaţie intrinsecă şi satisfacţia învăţării, pentru că numai un comportament de învăţare care se încheie cu o stare de satisfacţie tinde să se repete, în caz contrar dacă starea de insatisfacţie persistă, se instituie o conduită opusă, de respingere a învăţării.

 

Printre factorii care ţin de mediul familial se remarcă  nivelul de instruire, aspiraţiile, condiţiile social-economice ale familiei etc. Dacă elevul provine dintr-o familie cu nivel scăzut de instruire şi aspiraţie în care există conflicte, fără preocupare pentru activitatea şcolară a copilului, atunci acesta va fi mai puţin motivat să înveţe, va avea un nivel scăzut de încredere în sine, va prezenta instabilitate emoţională, tulburări afective, ceea ce  reduce performanţa şcolară. Familia, ca şi clasa de elevi, trebuie să asigure un mediu în care copilul  se simte în siguranţă, încurajat, stimulat şi apreciat, “învăţarea trebuie să se desfăşoare în condiţii de confort psihic”.

 

Nu în ultimul rând, activitatea de învăţare a elevului și realizările sale depind de profesor şi de personalitatea acestuia.

 

Mediul școlar ca și factor favorizant, are un important impact educaţional. Acesta îndeplineşte o serie de roluri de socializare, integrare, control social, profesionalizare etc. şi totodată este puternic influenţat de ansamblul vieţii sociale, începând cu valorizarea şi prestigiul social al şcolii, şi terminând, poate, cu resursele disponibile. Analiza complexă a acestui fenomen a demonstrat că există mai multe motive prin care mediul şcolar contribuie la abandonul şcolar:

 

- cunoaşterea insuficientă a elevilor, datorită numărului mare dintr-o clasă sau datorită dezinteresului manifestat de către profesori;

 

- nerespectarea particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor; profesorii prin pregătirea lor la nivel psiho-pedagogic trebuie să cunoască personalitatea elevului pentru a adapta metodele de predare-învăţare la fiecare elev în parte;

 

- lipsa de preocupare a unor cadre didactice pentru stimularea interesului faţă de învăţătură; în special în mediul rural, profesorii nu îşi manifestă interesul pentru procesul învăţării datorită faptului că salariile nu sunt pe măsura aşteptărilor; majoritatea cadrelor didactice din mediul rural sunt suplinitori;

 

- insuficienta pregătire profesională şi psiho-pedagogică a unor cadre didactice;

 

- lipsa de profesionalism, manifestată fie prin severitatea profesorului (poate induce starea de teamă, anxietate a elevului), fie prin permisivitate reprezintă un factor ce poate influenţa abandonul şcolar;

 

- lipsa dotărilor materiale în instituţiile de învăţământ, lipsa şcolilor la sate determină mulţi elevi să parcurgă zilnic un drum lung până la o şcoală apropiată sau mai bine dotată;

 

- lipsa profesorilor calificaţi, în special în mediul rural.

 

Contextul social este de asemenea un factor determinant al eșecului școlar. În acest context putem vorbi de lipsa investiţiilor statului în domeniul educaţiei. O importantă influenţă negativă asupra percepţiei educaţiei o reprezintă massmedia, prin promovarea din ce în ce mai largă a celor neşcolarizaţi care au reuşit în viaţă prin noroc şi înzestrările de la natură. Pentru copii, aceştia reprezintă modele demne de urmat deoarece şcoala nu oferă aceleaşi perspective. Adeseori, cei care provin din mediul rural sunt stigmatizaţi în legătură cu mediul lor de provenienţă. La nivel naţional sunt elaborate programe care să susţină educaţia în mediul rural, însă puţine sunt puse în aplicare.

 

Nu în ultimul rând factorii de ordin socio-cultural sau religios reprezintă o altă cauza importantă pentru posibilitatea apariției și dezvoltării eșecului școlar. În această categorie se includ indicatorii case se referă la putere şi status social, cum ar fi de exemplu: apartenenţa etnică, apartenenţa la clasa socială, apartenenţa rasială, sexul (încă mai există concepţia conform căreia fetele nu au nevoie de o educaţie aprofundată, ele trebuind să se limiteze la rolul de casnică), apartenenţa la comunităţi de tip rural/urban etc. Toate aceste variabile au fost tratate ca variabile demografice, dar o dată cu preocupările de democratizare a educaţiei şcolare s-a demonstrat că diferite grupuri dezavantajate social sunt discriminate atât în cadrul sistemului școlar, cât şi pe piaţa muncii sau pe ”piața căsătoriilor”.

 

Pentru prevenirea şi înlăturarea eşecului şcolar trebuie să se aibă în vedere următoarele măsuri:

 

- sporirea rolului învăţământului preşcolar;

 

- stabilirea unor relaţii strânse de parteneriat între şcoală şi familie, deoarece pentru mulţi elevi factorii eşecului şcolar se situează în familie şi nu în cadrul contextului şcolar;

 

- sprijinirea şcolii, care trebuie să asigure resurse materiale şi umane corespunzătoare unui învăţământ de calitate;

 

- cadrul didactic reprezintă piesa de bază în acţiunea de asigurare a reuşitei şcolare;

 

- proiectarea unor acţiuni de orientare şcolar-profesională adecvate, care să se desfăşoare pe tot parcursul şcolarităţii, dar mai ales la sfârşit de cicluri şi la trecerea în viaţa activă.

 

Posibilităţile de prevenire şi înlăturare a eşecului şcolar sunt dependente, în mare măsură, de atitudinile de expectanţă ale profesorilor şi ale părinților în raport cu elevii. Este cunoscut, astfel, faptul că expectanţele scăzute ale profesorilor şi părinţilor, derivate din neîncrederea manifestată în posibilităţile elevului, determină nu numai o subsolicitare a capacităţilor acestuia, care va intra astfel într-o situaţie de criză informaţională, dar prezintă şi pericolul formării la elevul în cauză a unui sentiment al neputinţei, a unui sentiment de inferioritate, care-l va face să coboare tot mai mult expectanţele în raport cu sine. Astfel spus, aşteptările scăzute ale unui părinte sau profesor în raport cu un elev vor avea ca efect mobilizarea a foarte puţine resurse din partea elevului respectiv, mărind astfel posibilitatea eşecului şi fixând, totodată, sentimentul insuficienţei personale. Dar şi suprasolicitarea, derivată din expectanţe exagerate în raport cu un elev, este la fel de periculoasă.

 

Fenomenul suprasolicitării este periculos, deoarece generează, mai devreme sau mai târziu, stări subiective penibile, specifice oboselii cornice. Pentru astfel de situaţii sunt necesare măsuri de igienă a muncii intelectuale şi de protecţie afectivă generală a elevului.

 

În consecinţă, măsurile preventive şi ameliorative urmează să vizeze simultan restructurări atât în cadrul solicitărilor externe, exercitate de şcoală şi familie, cât şi modificări în trăsăturile individuale, de personalitate, ale elevului.

 

Problematici precum cea care va fi abordată în cadrul sesiunii de mentorat și coaching din luna august, reprezintă exemple vii prin care se atestă caracterul complex și inovator al proiectului QualForm. Aceste activități au rolul să stimuleze gândirea cadrelor didactice participante și să ofere soluții constructive pentru multe probleme cu care acestea se confruntă în mod curent.

 

Experții din cadrul proiectului pornesc de la premiza că doar un dialog de calitate, coordonat și direcționat corespunzător pe tematica abordată poate înlesni dezvoltarea de competențe și un transfer de cunoștințe corespunzător atât cantitativ cât și calitativ.