Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă beneficează de un suport informațional corespunzător și de o logistică perfect adaptată obiectivelor propuse. Una dintre activitățile esențiale pentru buna derulare a proiectului este reprezentată de organizarea sesiunilor de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea resurselor umane calificate în școli defavorizate. În cadrul acestor sesiuni se pune accentul pe crearea și impulsionarea unui dialog cu un ridicat grad de interactivitate între experții din partea proiectului și participanți, precum și între participanți în sine.

Informațiile vehiculate sunt atât cele referitoare la stadiul de implementare al proiectului, obiectivele și activitațile de formare ale acestuia cât și, în special informații structurate corespunzător în funcție de tematica propusă și pregătită de către experți. De cele mai multe ori, temele abordate cu ocazia fiecărei noi sesiuni se află în deplină concordanță cu interesele și nevoile de informare reale ale cadrelor didactice, în special a celor care activează în cadrul școlilor defavorizate.

Sesiunea de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare din luna noiembrie s-a desfășurat în cazul județului Dolj în data de 18 noiembrie 2019, la sediul Școlii Gimnaziale Coșoveni, localitatea Coșoveni. În cadrul sesiunii s-a abordat tema cu titlul EFECTUL ABANDONULUI ASUPRA VÂRSTEI ȘCOLARITĂȚII, temă care se înscrie în rândul tematicilor comune și actuale pentru orice școală din categoria celor defavorizate, instituții de învâțâmânt care se confruntă din nefericire mult mai frecvent cu fenomenul abandonului școlar decât cele normale.

Abandonul școlar poate fi definit drept o conduită de părăsire definitivă a studiilor, ce constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început.

Abandonul va cunoaște forme mai ”ușoare” în cazul în care are loc foarte aproape de inceputul formelor de scolarizare (clasele primare mici), fiind posibila reintegrarea ceva mai usoara a acestor cazuri si ”recuperarea” timpului pierdut, precum și forme mai grave atunci când survine spre finalul formelor terminale de învâțâmânt ceea ce presupune nu numai consumul unor resurse sporite din punct de vedere economic și social dar și crearea unor situații ”fără întoarcere” pentru tinerii aflați în această situație, recuperarea timpului nealocat școlii fiind mai greu de realizat.

Fenomenul abandonului școlar presupune o abordare multiplă specifică mai multor domenii simultan: sociologie, psihologie, antropologie, economie, drept, stiintele educației, etc. Pentru combaterea cu succes a acestui fenomen, factorii decizionali de la nivel central, ministerial trebuie sa conlucreze cat mai optim cu putință cu cadrele didactice direct implicate in activitati cu copii care prezinta un risc ridicat de abandon, cu managementul scolar care se confrunta in mod frecvent la nivelul instituțiilor școlare mamagerizate cu astfel de cazuri. Identificare corecta, completă și coerenta a tuturor posibilelor cauze sau factori care pot conduce la aparitia abandonului in toate formele sale, si la orice nivel de scolarizare este un proces esential.

Intr-o abaordare sintetica, factorii care pot conduce la aparitia abandonului scolar pot fi considerati urmatorii:

1. Situatia economico-sociala precara a famiilor din zonele defavorizate (lipsa de resurse materiale a parintilor, necesitatea ca tinerii si copii sa se integreze foarte devreme intr-un cerc vicios legat de munca la domiciliu etc, lipsa de comunicare si motivare a membrilor acestor familii, lipsa interesului pentru scoala a parintilor, gradul inalt de dezamagire personala a acestora, lipsa de cultură a comunității local, etc)
2. Mediul socio-cultural al elevilor (atitudinea familiei in raport cu scoala, scara de valori promovata de catre parinti, fenomenul migratiei fortei de munca etc)
3. Climatul familial (gradul de dezorganizare al vietii de familie, structura eterogena a familiei, existenta familiilor monoparentale, existenta conflictelor frecvente si atitudinilor imorale ale parintilor, lipsa de coerenta a metodelor educative folosite de catre parinti, lipsa de autoritate a parintilor, atitudinea rece sau tiranica care poate destabiliza emotional copii etc)
4. Diverși factori socio-economici conjuncturali (crizele economice, politice, sociale sau morale, existenta unui sistem social confuz, fara valori morale bine conturate, etc)
5. Factori de natura educațională care afectează negativ copii (erori comise de către cadrele didactice sub forma atitudinilor gresite sau a relationarii superficiale, lipsa competentelor didactice corespunzatoare, lipsa autoritatii morale a educatorilor, organizarea proastă sau deficitară a însasi procesului de invatamant in care sunt angrenati copii la un moment dat etc)
6. Cercul de cunostinte, amici, prieteni existent la un moment dat, impropriu pentru o atitudine corecta fata de scoala (efectele extrem de negative a unor modele sociale din anturajul propriu, de joasa calitate pentru copii, comportamentele deviante ”împrumutate”, manifestarea necontrolata a teribilismului etc)
7. Problemele emotionale ale copiilor (frustrari, devianțe și lipsa capacitatii de exprimare emotionale specifica pubertatii si adolescentei, incapacitatea de a obține un echilibru psihosomatic normal intre cerintele scolare si propria capacitate de invatare etc)

Numeroase studii efectuate pe plan international atrag atentia asupra faptului că fenomenul abandonului scolar nu are o singura categorie de factori determinanti, desi in unele contexte, prevalenta unora dintre acestia este majora. De fapt specialistii atrag atentia asupra faptului ca esentiale pentru aparitia fenomenului raman situatiile de dezorganizarea a familiei elevului, relationarea dificila sau chiar inexistenta a acestuia cu parintii sau apartinatorii legali, lipsa modelelor morale si educationale din randul adultilor aflati in vecinatatea elevului. Pe planul imediat umător se afla problemele cauzate de deficientele sistemelor de invatamant pornind cu lipsa de pregătire specifică cadrelor didactice pentru a gestiona situațiile mai speciale, inadecvarea sarcinilor si activitatilor la nivelul de prestare al elevilor, lipsa motivatiei si a implicarii puternic empatice a cadrelor didactice pentru motivarea suplimentara a copiilor cu probleme. Toate aceste categorii de factori sunt potențate de inexistența unui nivel corespunzător al stimei de sine a elevului și a încrederii în forțele proprii.

Programele care sunt dedicate reducerii sau eliminării fenomenului de abandon școlar au în vedere o serie de obiective trasate în linii mari astfel:

• Identificarea cât mai de timpuriu a situațiilor care pot conduce la abandonul școlar efectiv (cu cât o posibila situație conflictuală care conduce la abandon este identificată mai repede cu atât există șanse reale să se găsească soluții de rezolvare )
• Evaluarea periodică a tuturor elevilor activi în ceea ce privește indicatori care să arate gradul de risc de abandon școlar
• Stabilirea unui protocol de comunicare specială cu membrii familiilor elevilor care manifestă fenomenul de abandon școlar, implicarea activă a membrilor familiei în procesul de reabilitare şcolară şi socială a elevului
• Identificarea si aplicarea de măsuri care sa creasca periodic gradul de implicare a comunităţii locale  în  soluţionarea  situaţiilor  de abandon şcolar sau a situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.

Prevenția situațiilor de abandon școlar se poate realiza cu succes avându-se în vedere o serie de măsuri precum:

• Inițiative de ordin psiho-pedagogic şi psiho-sociologic, (implicarea activă a cadrelor didactice special pregătite în acest sens prin cultivarea unor relatii interpersonale de calitate cu elevii, crearea unui mediu extrem de pozitiv și sigur în cadrul instituției școlare pentru elevii cu probleme, consilierea psihologica de specialitate realizata de catre psihologi scolari cu experienta atat a copiilor cat si a parintilor impreuna cu copii)
• Inițiative de ordin socio-profesional (identificarea modalităților practice de integrare a elevilor cu probleme în munca de echipă, consilierea profesionala personalizată referitoare la potentialul de munca si oportunitatile de cariera cu cel mai mare potential pentru tinerii in cauza)
• Inițiative de ordin psihiatric (depistarea cât mai precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale, emoționale, tendinte agresive;
• Inițiative de ordin juridic, social și legal (măsuri de reglementare juridica mai buna a situatiei copiilor aflati in abandon scolar, a relației acestora cu familia, propaganda acordată importanței fenomenului în rândul decidenților)

Ca o concluzie, fenomenul abandonului școlar reprezintă o problemă reală și extrem de dureroasă pentru multe școli defavorizate din România, soluțiile fiind greu de identificat sub forma unui ”panaceu universal”, cu atat mai mult cu cât fiecare copil este unic și prezintă situații familiale și conjuncturale cu totul particulare. Cu toate acestea, multe dintre opiniile celor care au studiat în profunzime problema converg catre ideea ca este necesară o pregatire speciala si o implicare diferita a cadrelor didactice care pot și trebuie sa lucreze cu copii si pentru copii în incercarea de a reduce sau chiar stopa acest flagel socio-economic. De multe ori, un cadru didactic puternic implicat emoțional, extrem de bine motivat pozitiv și cu abilitati didactice și umane deosebite poate săvârși adevărate ”minuni” din punct de vedere al posibilității schimbării opticii copiilor asupra deciziei de a abandona școala. Copii au, în marea majoritate a cazurilor (exceptând cazurile patologice sau barierele de ordin social impuse de către părinți) nevoie de empatie și înțelegere, de apropiere și căldură sufletească care să le inspire încetul cu încetul încrederea în ei înșiși și faptul că pot depăși aceste momente neplăcute din viața lor. Stimularea potențialului creativ și a stimei de sine a copiilor duce inevitabil la o atitudine opusă cele specifice abandonului, retragerii și lipsei de motivare.

Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, are drept unul dintre obiectivele sale de bază reducerea fenomenului de abandon școlar în cadrul instituțiilor aflate în grupul țintă. Astfel, toate activitățile proiectului – organizarea cursurilor de formare profesională, a sesiunilor de informare, mentorat didactic și coaching etc vizează în ultimă instanță modificarea opticii cadrelor didactice asupra acestui fenomen, înzestrarea acestora cu competențe și abilități specifice care să le permită noi abordări a cazurilor concrete de abandon cu care se confruntă, crearea unei solidarități de idei și opinii cu managementul școlar al instituțiilor în cadrul cărora activează, deoarece proiectul se adresează în egală măsură și directorilor și conducerii școlilor din grupul țintă. În ultimă instanță motivarea suplimentară a factorului uman va reprezenta cheia soluționării oricăror probleme cu care se confruntă sistemul de învățământ pe termen lung.