Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, promovează abordarea de pe principii de calitate a activității didactice și își dorește să impulsioneze activitatea desfășurată în cadrul școlilor defavorizate din cadrul grupului țintă.
Toate activitățile proiectului sunt construite pe baza acestui deziderat, implicând la un nivel superior cadrele didactice participante printr-o abordare complementară și diversificată.
Seminariile de schimb de bune practici în asigurarea calității educației incluzive și în facilitarea dialogului școală-familie-comunitate au loc lunar ca și celelalte activități de informare și consiliere, prezentându-se sub forma unor sesiuni de dialog deschise transferului de know-how și de bune practici în domeniul educațional. Prin tematica abordată, experții care conduc seminariile încearcă să răspundă cât mai bine tuturor problemelor curente pe care le ridică activitatea didactică cotidiană.
Un nou astfel de seminar a avut loc în data de 14 iulie 2019, la sediul Inspectoratului Școlar Județean Gorj din localitatea Tîrgu Jiu, ocazie cu care s-a pus în discuție tema – AUTOEVALUAREA POTENȚIALULUI PROFESIONAL AL CADRULUI DIDACTIC. FACE LEGEA DREPTATE?
Natura procesului de evaluare a cadrelor didactice s-a schimbat în ultimii ani pe fundalul transformărilor socio-economice care au avut loc, precum și datorită abordării diferite de la nivel ministerial. Accentul pus pe activitățile colaborative, pe evaluarea sumativă și colaborativă a modificat simțitor modul în care se evaluează cadrele didactice.
Autoevaluarea cadrelor didactice reprezintă procesul emiterii de judecăți de valoare asupra eficienței și gradului de cunoștințe, performanță, asupra credințelor, produselor sau efectelor în așa fel încât acestea să poată fi îmbunătățite sau rafinate.
Acest gen de autoevaluare reprezintă un proces de evaluare de tip formativ comun pe care fiecare cadru didactic îl implementează în vederea dezvoltării sale profesionale și pentru a măsura efectivitatea predării în mod curent.
În general, abordarea bazată pe competențe duce la schimbări inovatoare în conținutul formării profesionale prin detalierea programelor de învățământ și minimizarea numărului de subiecți, definirea competențelor profesionale de bază ale viitorilor specialiști.
Dezvoltarea profesională este definită ca învățare sistematică, continuă și auto-dirijată. Folosește reflecția, planificarea, acțiunea și evaluarea, în timp ce reflecția necesită autoevaluarea cunoștințelor, abilităților și competenței.
Evaluarea este procesul de obținere a informațiilor referitoare la deciziile educaționale în ceea ce privește elevii, pentru a oferi feedback elevilor despre progres, punctele forte și punctele slabe, pentru a judeca eficiența instructivă și adecvarea curriculară și pentru a informa factorii decizionali instituționali.
Diferitele tehnici de evaluare includ observația formală și informală, analiza calitativă a performanței și produsele elevilor, teste pe hârtie, interogare orală și analiza datelor referitoare la elevi. Competențele de evaluare sunt cunoștințele și abilitățile critice pentru rolul profesorului de educator. În mod clar, există multe competențe dincolo de competențele de evaluare pe care trebuie să le dețină profesorii. Atunci când stabilesc standarde pentru competența cadrelor didactice în evaluarea elevilor, responsabili educaționali pleacă de la premisa că evaluarea elevilor este o parte esențială a predării și că o predare bună nu se poate realiza fără o evaluare bună a elevilor.
Desigur, dezvoltarea competențelor este imposibilă fără instrumente de lucru adecvate acestui scop. Metodele de evaluare curente au evoluat de la evaluări subiective și teste cu alegere multiplă la utilizarea simulărilor. Majoritatea abordărilor filosofice din domeniu sugerează necesitatea unui sistem care să țină seama de progresul de dezvoltare al cursanților și să evalueze performanța și capacitatea chiar și într-o etapă relativ timpurie a formării profesorilor. Multe formate testate și validate anterior, întrebări cu opțiuni multiple, sunt utilizate în mod curent împreună cu formate mai noi (evaluări colegiale, exerciții de lucru în echipă etc).
Structura autoevaluării profesionale este împărțită practic în activitate operațională (niveluri profesionale și pedagogice de cunoștințe și abilități, precum și competență) și aspecte personale (imaginea ideală de sine). Mai mult, autoevaluarea profesională poate avea, de asemenea, o autoevaluare atât a rezultatului concret al muncii cât și a potențialului. Prima formă se referă la evaluarea realizărilor și reflectă satisfacția sau nemulțumirea, în timp ce a doua demonstrează abilități profesionale, efortul personal de a avea abilitățile necesare.
Practicile de autoevaluare sunt utilizate pe scară largă la efectuarea certificării / atestării personalului pedagogic pentru a se asigura că toate cerințele de calificare sunt îndeplinite cu strictețe. O serie de principii sunt utilizate la analizarea competențelor, inclusiv principiile instituționalizate (principiul combinării experților și autoevaluării).
Având mai multe fraze, autoevaluarea este aplicată împreună cu evaluarea experților folosind aceiași factori, ceea ce permite unui profesor să înțeleagă clar cerințele de atestare a soluționării tuturor problemelor pedagogice. Profesorii trebuie să completeze câmpuri cu date în cadrul diferitelor instrumente de testare pentru analize suplimentare. Toate tabelele care ordonează informația sunt dezvoltate pentru a oferi răspunsuri simple pe competențe.
Se pot lua în considerare următoarele competențe pentru autoevaluarea eficientă: gradul de competență referitor la calitățile personale (cultura generală, autoorganizare), competența în stabilirea obiectivelor în activitățile pedagogice, competența legată de motivare și organizare etc.
British Council a dezvoltat un proiect începând cu 1998 care are drept scop evaluarea activităților profesionale ale profesorilor de limba engleză. Drept urmare, a fost dezvoltat un model în care competența profesională a fost considerată o unitate complexă care poate fi evaluată cu instrumente de măsurare adecvate. Modelul este destinat în principal pentru definirea competențelor profesorilor de engleză din învățământul secundar. Principalele principii și criterii de expertiză și autoevaluare includ consistența, complexitatea, obiectivitatea relativă, transparența și parteneriatul participanților, activarea resurselor școlare interioare.
Dezvoltarea profesională devine acum factorul determinant esențial pentru rezultatele eficiente ale predării și învățării în școli și în special în domeniul abilităților de evaluare în clasă, deoarece majoritatea profesorilor din clasă nu sunt competenți în procedurile de evaluare în clasă pentru ca aceștia să poată lua decizii corecte cu privire la rezultatele învățării elevilor sau realizări.
Evaluarea învățării elevilor în clasă este întotdeauna orientată spre îmbunătățirea dobândirii de către elevi a cunoștințelor necesare și, de asemenea, pentru îmbunătățirea practicilor de instruire în clasă. Evaluarea în clasă este una dintre cele mai importante, dar dificile sarcini pe care profesorii trebuie să le efectueze eficient pentru a evalua în mod adecvat rezultatele învățării elevilor.
În ceea ce privește nivelurile de pregătire a evaluării profesorilor, Plake (1993) a aflat că peste 70% dintre profesorii care au răspuns la un sondaj național privind evaluarea la clasă au fost expuși la teste și conținut de măsurare (fie printr-un curs, fie printr-o instruire în timpul serviciului), cursurile/formarea anterioară au obținut o notă semnificativ mai mare la un test referitor la performanța în evaluare decât cei care nu au făcut-o, dar a existat o mică diferență semnificativă între cadrele didactice din clasă care s-au instruit în abilități de evaluare decât profesorii care nu au avut pregătire în abilitățile de evaluare (Plake, B. S. (1993). "Teacher assessment literacy: Teachers' competencies in the educational assessment of students" . Mid-Western Educational Researcher, Vol.6, No.1,pp.21-27.)
În concluzie, pregătirea profesorilor pentru a-și autoevalua activitatea la clasă trebuie să reprezinte o prioritate pentru orice instituție de învățământ credibilă. Competențele necesare în acest sens pot fi dezvoltate prin preocuparea constantă a cadrelor didactice pentru dezvoltare profesională și personală
Seminariile de schimb de bune practici din cadrul Proiectului POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă oferă o serie întreagă de facilități în asigurarea unui transfer real de cunoștințe dintre cele mai variate, participanții putându-se conecta în mod spontan la experiența profesională și personală a colegilor și a expertului, schimbul de idei fiind foarte benefic pentru înțelegerea unor concepte noi sau completarea unor cunoștințe deja deținute.