Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, presupune derularea în continuare a unor activități și evenimente specifice menite să asigure îndeplinirea în condiții optime a obiectivelor asumate.

Astfel de activități sunt reprezentate și de către seminariile de schimb de bune practici în asigurarea calității educației incluzive și în facilitarea dialogului școală-familie-comunitate, seminarii care facilitează pentru participanți un flux relevant de idei și informații referitoare la fiecare temă abordată.

În cadrul unui astfel de seminar, derulat în data de 26 august 2018, la sediul Școlii Gimnaziale ”VOIEVOD LITOVOI” din Tîrgu Jiu, s-a pus în discuție tema - BUNE PRACTICI PENTRU NOUL AN ȘCOLAR.

 

O dată cu debutul noului an școlar, în majoritatea instituțiilor de învățământ se impune realizarea unor bilanțuri a activității și evaluarea cât mai exactă a necesităților și/sau problemelor care apar.

Una dintre cele mai importante activități este însăși organizarea și reorganizarea activității didactice în sine, care cu ocazia noului an școlar se poate realiza, de la caz la caz după criterii noi.

Procesul de învățământ reprezintă un proces organizat, o activitate deliberat întreprinsă in vederea realizării unor finalități bine precizate. Este un sistem a cărui buna funcționare depinde de interacțiunea multiplelor sale componente (conținuturi, obiective, metode, mijloace de învățământ, resurse umane, relații pedagogice s.a).

Pentru a se asigura interacțiunea optima a tuturor componentelor sale se impune o forma de organizare adecvata a acestuia, prin intermediul căreia urmează sa se asigure unitatea, corelarea si articularea armonioasa a activității de predare si învățare.

Randamentul și eficiența procesului de învățământ depind de modul in care "interacționează si se derulează diversele sale componente într-un cadru organizatoric dat”.

Rezulta ca forma de organizare a procesului de învățământ nu trebuie înțeleasă ca un cadru exterior al acestuia, ci ca o componenta importanta, aflata in strânsă corelare cu celelalte componente si, in primul rând, cu conținutul învățământului.

Forma de organizare a procesului de învățământ reprezintă ea însăși o situație complexa care include aspecte numeroase si variate cu privire la:

•gruparea elevilor, modul de constituire a colectivităților școlare (criterii de constituire, dimensiunea grupurilor, timpul pentru care sunt constituite);

• organizarea conținutului instruirii, divizarea materiei in raport de principalele domenii ale cunoașterii;

• structura programului de desfășurare a procesului, mai ales in ceea ce privește modul de îmbinare a activităților comune cu activitățile in grupuri restrânse si cu activitățile individuale ale elevilor;

•tipurile de relații ce se stabilesc in procesul de învățământ intre educator si elevi, intre elevi si disciplinele de învățământ;

• modul in care se realizează trecerea elevilor dintr-o clasa in alta.

Organizarea procesului de învățământ pe clase si lecții prezinta câteva note definitorii:

 procesul de instrucție si educație se realizează, de regula, cu colective de elevi, ceea ce reprezintă trecerea de le învățământul individual la învățământul colectiv;

 elevii sunt grupați pe clase după anumite criterii, cum sunt: vârsta, nivelul de dezvoltare intelectuala, grad de pregătire. Componenta clasei rămâne, de regula, stabila cel puțin pe durata unui an școlar;

 trecerea elevilor dintr-o clasa in clasa următoare se realizează anual pe baza rezultatelor obținute de aceștia;

 conținutul învățământului este organizat pe discipline de învățământ, studiul acestora fiind eșalonat pe ani de studiu si realizat într-un număr de ore, aspecte reglementate prin planul de învățământ;

 conținutul fiecărei discipline este stabilit printr-o programa elaborată pentru fiecare an de studiu si este structurat pe capitole, subcapitole, teme, subteme;

 programul activităților de predare - învățare este organizat pe an școlar, care are o durata determinata; anul școlar este împărțit in sub perioade care pot fi semestre, trimestre, pătrare. Ziua școlară se desfășoară după un orar stabil;

 procesul instructiv - educativ se realizează prin lecții si alte tipuri de activități de regula, cu toţi elevii unei clase.

De asemenea, sistemul de învățământ pe clase si lecții prezinta numeroase avantaje, dintre care reținem:

-asigura o instrucție organizata, sistematica unui număr mare de copii, sub conducerea unor persoane special pregătite in acest sens;

- facilitează valorificarea cunoștințelor acumulate in directia for-marii personalității integral si armonios dezvoltate;

- stimulează spiritul de cooperare si emulație in rândul elevilor ce beneficiază concomitent de ansamblul acțiunii educative.

Activitatea didactică cu elevii se poate organiza în diferite moduri în funcţie de specificul activităţii, de caracteristicile clasei de elevi, de resursele materiale şi de timp pe care profesorul le are la dispoziţie. Astfel, activităţile cu elevii se pot desfăşura frontal, pe grupe de elevi sau prin munca independentă individuală a elevilor. Fiecare dintre aceste forme are caracteristicile ei şi poate prezenta avantaje şi dezavantaje. În general, este recomandabilă o îmbinare a acestor modalităţi de organizare a activităţilor cu elevii.

Pentru situaţiile de instruire, organizarea frontală asigură:

- O introducere,o dirijare, condiţii, metode, climat, câmp unitar pentru toţi elevii în predare – învăţare, în realizarea obiectivelor comune, la nivel minimal accesibil tuturor elevilor clasei;

- Construirea situaţiilor delimitate de obiective, strategii, metode, mijloace, posibil realizabile de către toţi elevii, împreună cu profesorul, în acelaşi timp;

- Urmărirea, receptarea concomitentă a expunerii, explicaţiei, demonstraţiei, prezentării de modele, tehnici şi algoritmi;

- Crearea premiselor, bazelor pentru învăţarea prin cercetare, prin aplicare şi de învăţare creativă, cu metodele lor specifice;

- Crearea premiselor pentru corecta afirmare ulterioară a celorlalte două forme de organizare, sub aspectul fondului informaţional, cognitiv, metodologic, criterial;

- Posibilitatea reală de combinare cu celelalte forme, după strategia aleasă şi modalitatea de antrenare a elevilor în situaţiile proiectate, pentru atingerea calitativă a obiectivelor;

Combinarea menţionată este o modalitate de compensare, diminuare a limitelor semnalate în practică, generatoare de ineficienţă: continuitatea şi finalizarea obiectivelor şi formelor de învăţare de tip superior (analiză, sinteză, creaţie, cercetare), antrenarea şi formarea diferenţiată a elevilor, pregătirea pentru autoinstruire, etc. .

Situaţiile de învăţare în grupuri mici, eterogene, prin cooperare, aduc un plus în antrenarea elevilor prin:

- Oferirea posibilităţii elevilor de a utiliza şi relaţiile interpersonale (atracţie, prietenie, sprijin reciproc, colaborare) în rezolvarea unor sarcini de învăţare;

- Solicitarea grupului fie la rezolvarea unor sarcini comune pentru toate grupurile formate în clasă (cu sau fără sprijinul profesorului), fie la rezolvarea subsarcinilor derivate din cea generală, echivalente ca dificultate întâi, apoi cu sintetizarea lor;

- Fiecare elev lucrează independent individual un timp, după care urmează dezbaterea rezolvării la nivelul grupului, adoptarea unei soluţii comine, care va fi comunicată clasei de către elevul desemnat. Prin activitate frontală, profesorul concluzionează asupra rezultatului, variantelor conturate, reglează predarea – învăţarea şi continuă procesul.

- Progresiv, o dată cu rezolvarea sarcinilor, elevii sunt antrenaţi şi în formarea, consolidarea deprinderilor de organizare, de asumare a rolurilor, de respectare a normelor de colaborare, în dezbaterea soluţiilor conturate, în concluzionarea, comunicarea şi argumentarea soluţiilor, etc. .

Astfel, caracteristici importante ale grupului pot fi utilizate pentru punerea lui în situaţii de învăţare eficientă: coeziunea, mărimea, compoziţia, dinamica, percepţia reciprocă, cooperarea, stilul de conducere, evaluarea şi aprecierea rezultatelor, a activităţii fiecărui elev şi a grupului ca unitate.

Situaţiile de învăţare pe grupe de nivel, omogene, se pot baza pe învăţarea prin cooperare şi atunci sunt valabile criteriile de organizare ca în cazul grupurilor eterogene. Diferă însă sarcinile date după nivelul dezvoltării cognitive, nivelul însuşirii cunoştinţelor, al formării deprinderilor al tipului de elevi grupaţi, ca şi modul de îndrumare dat, condiţiile şi mijloacele asigurate, metodele abordate, categoriile de situaţii de învăţare potrivite fiecărei grupe.

Acestea aparţin tratării diferenţiate în instruire, care comportă o dezvoltare teoretică şi practică mai amplă, până la conceperea adecvată a procesului de învăţământ ca sistem în curs de reformare: obiective, conţinuturi, metodologie, evaluare. Toate acestea în funcţie de o cunoaştere ştiinţifică a elevilor la nivelul instituţional şi de către profesor.

Situaţiile de învăţare prin acţiunea independentă individuală sunt suficient de numeroase: studiul individual, efectuarea temelor pentru acasă, elaborarea de lucrări practice şi scrise, rezolvarea de exerciţii şi probleme variate, efectuarea de scheme sau desene, elaborarea de proiecte şi referate, etc. . Dintre trăsăturile caracteristice se pot menţiona: se desfăşoară în clasă, acasă sau în bibliotecă, dirijat, semidirijat sau nedirijat, în toate etapele şi tipurile de lecţii, prin combinare cu munca frontală sau în grup, dar nu se confundă cu individualizarea, diferenţierea.

Indiferent de forma de organizare a activității didactice, profesorul își va exersa și pune în valoare în acest context, mai multe competențe precum:

- De a ordona logic elementele activităţii şi situaţiile necesare rezolvării obiectivelor;

- A analiza şi doza utilizarea resurselor ( materiale, ergonomice, temporale, umane, ştiinţifice, etc.);

- A construi situaţii, acţiuni variate prin combinarea elementelor procesului;

- A prelucra, a structura şi a utiliza logic, progresiv, accesibil, conţinuturile date;

- A prevedea măsuri şi forme de abordare diferenţiată a acţiunilor, după particularităţile elevilor;

- A alterna şi diversifica mijloacele ( situaţii, sarcini, metode resurse, etc.) pentru motivarea comunicării şi participării elevilor;

- A se informa asupra evoluţiei realizării obiectivelor şi a interveni oportun;

- A îmbina autoritatea cu sprijinirea afirmării iniţiativei elevilor;

- A asigura utilizarea eficientă a timpului, prin dozarea sarcinilor, a rezolvării lor;

- A alterna tipurile de sarcini şi situaţii pentru raţionalizarea efortului;

- A integra oportun experienţele de învăţare nonformale, informale sau obţinute interdisciplinar, etc.

Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă își propune, prin intermediul seminariilor de schimb de bune practici în asigurarea calității educației incluzive și în facilitarea dialogului școală-familie-comunitate, facilitarea unui dialog continuu între cadrele didactice implicate în proiect, precum și între aceștia și experții desemnați pentru activitatea în cauză. Dialogul și schimbul de idei se raliază obiectivelor proiectului contribuind la îndeplinirea acestora și la asigurarea unor indicatori de performanță corespunzători. Abordarea, în cadrul acestor seminarii a unor teme de discuție de mare interes pentru participanți, teme care reflectă de altfel preocupările curente cât și problemele reale cu care se confruntă cadrele didactice angrenate în activitatea din cadrul unor școli defavorizate, asigură condițiile necesare pentru dezvoltarea profesională a cadrelor didactice și orientarea corespunzătoare a activității desfășurate.