Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, asigură condițiile necesare pentru pregătirea cadrelor didactice care activează cu precădere în școlile defavorizate din regiunile de implementare.
În acest context, sesiunile de mentorat didactic și coaching cognitiv-comportamental își aduc o contribuție importantă la îndeplinirea obiectivelor proiectului prin abordarea unor tematici variate referitoare la diverse aspecte ale pregătirii de specialitate a cadrelor didactice și la managementul activității școlare.
În cadrul Sesiunii de mentorat didactic și coaching cognitiv-comportamental desfășurate în data de 21 octombrie 2018, la sediul Școlii Gimnaziale Țânțăreni, localitatea Țânțăreni, s-au pus în discuție temele – CREATIVITATE ȘI INOVAȚIE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ, respectiv GESTIONAREA MODALITĂȚILOR DE ORGANIZARE EFICIENTĂ A TIMPULUI.
Creativitatea pedagogică defineşte modelul calităţilor necesare educatorului/ cadrului didactic pentru proiectarea şi realizarea unor activităţi eficiente prin valorificarea capacităţilor sale de înnoire permanentă a acţiunilor specifice angajate la nivelul sistemului şi al procesului de învăţământ. Creativitatea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres în planul social.
Una dintre componentele principale ale creativității este constituită de imaginație, dublată de o motivație puternică a individului și de un efort volitional concentrate, care presupune realizarea cu perseverență a unui număr variabil de încercări și verificări.
Școala va avea un rol important în formarea și dezvoltarea comportamentului creator al indivizilor, deorece prin ansamblul tehnici și instrumente folosite reprezintă singura instituție viabilă care poate asigura acest proces de cultivare a creativității la tineri. În efortul de a permite tinerilor dezvoltarea independenței în gândire și de exprimare se evidențiează necesitatea unui dialog activ cu familiile copiilor. Părinții trebuie să aibă convingerea că dacă intervin în mod excesiv prin tutelă și control împiedică dezvoltarea intelectului, manifestarea independentă a gândirii şi fanteziei copilului, factori esenţiali în dobândirea viitoare a unei autentice competenţe profesionale. În societatea contemporană, cu schimbări rapide şi efecte imediate, educaţia şi învăţământul trebuie reînnoite, completate, adaptate, astfel încât putem vorbi despre o permanentă inovaţie şi creaţie in activitatea didactică.
Pentru elevi, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe valori în care elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii, fundamentale din punctul lor de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă.
Prioritatea învăţământului o constituie asigurarea mecanismelor reale prin care elevii pot dispune de instrumentele necesare manifestării creativității. Astfel, informatizarea școlilor, utilizarea softurilor educaționale devine un element important pentru a putea livra în timp real elemente originale.
Receptivitatea si curiozitatea copilului, bogăţia imaginaţiei, tendinţa sa spontana către nou, pasiunea pentru fabulaţie dorinţa lui de a realiza ceva constructiv creativ pot fi “alimentate” si împlinite efectiv pot fi puse adecvat in valoare prin solicitări si antrenamente corespunzătoare care astfel pot oferi multiple elemente pozitive in stimularea si cultivarea potenţialului creativ propriu vârstei preşcolare
Este evidentă necesitatea tratării integrate a activităţilor, în special a celor de educare a limbajului cu cunoaşterea mediului, cu educaţia pentru societate cu activităţile matematice cu educaţia muzicală, cu educaţia artistico-plastică, cu activităţile practice şi cu activităţile de educaţie fizică.
O abordare multicriterială și multidisciplinară este necesară pentru a se asigura terenul propice manifestării și creșterii creativității tinerilor. De fapt creativitatea ca însușire de bază pentru personalitatea unui individ este un adevărat motor al inovării și factorul cheie al dezvoltării personale, ocupaționale, antreprenoriale și sociale și al bunăstării tuturor indivizilor în societate.
Factorii care pot contribui la promovarea creativității și capacității de inovare pot fi sintetizați în cele ce urmează:
(a) Crearea unui mediu favorabil inovării și adaptabilității într-o lume aflată în continuă schimbare, prin toate formele de inovare, inclusiv pe plan social și antreprenorial;
(b) Deschiderea și promovarea diversității culturale drept mijloc de încurajare a comunicării interculturale și promovarea unei mai strânse legături între arte și instituții de învățământ
(c) Stimularea sensibilității estetice, a dezvoltării emoționale, a gândirii creative și intuiției la toți copii, de preferat la vârsta cea mai frageda, inclusiv în învățământul preșcolar;
(d) promovarea unei mentalități ancorate în antreprenoriat a tinerilor,impulsionarea comunicării cu mediul de afaceri, motivarea tinerilor în direcția cultivării spiritului antreprenorial,
(e) Promovarea educării în domeniile matematic, științific și tehnologic a aptitudinilor de bază și avansate favorabile inovării tehnologice;
(f) Încurajarea deschiderii către schimbare, creativitate și rezolvarea problemelor în condiții favorabile inovării, care se pot aplica unei varietăți de context profesionale și sociale;
(g) Lărgirea accesului la o serie de forme creative de exprimare atât prin intermediul învățământului formal cât și prin activități neformale și informale pentru tineret;
(h) Sensibilizarea publicului, cu referire directă la importanța pe care creativitatea o are într-o epocă a flexibilității, aschimbărilor tehnologice și a modificărilor de paradigme din toate domeniile.
(i) Promovarea designului drept activitate creativă care contribuie în mod semnificativ la inovarea precum și la dobândirea de aptitudini de gestionare a inovării și a designului, inclusiv noțiunii de bază în materie de protecție a proprietății intelectuale;
(j) Dezvoltarea creativității și a capacității inovatoare în organizațiile private și publice prin formarea și încurajarea acestora de a utiliza mai bine potențialul creativ atât al angajaților, cât și al clienților.
În concluzie, atât creativitatea cât și capacitatea de inovare sunt premise pentru normalitate, pentru nivele de performanță în activitatea didactică și de învățare.
În contextual larg abordat mai sus, școala modernă trebuie să promoveze o serie de obiective printer care:
- Sprijinul necondiționat al tuturor formelor de creativitate – artistică, tehnică etc
- Crearea unui context favorabil pentru tineri în ceea ce privește dobândirea de competențe de exprimare a propriei personalități, necesare de-a lungul vieții;
- Promovarea diversității culturale ca sursă a creativității și inovației;
- Încurajarea gradului de utilizare al TIC drept fundament pentru diverse modalități de exprimare creativă a propriei personalități;
- Formarea unui spirit antreprenorial puternic;
- Sensibilizarea opiniei publice cu privire la perceperea inovației drept modalitate de promovare a dezvoltării durabile;
- Promovarea în rândul populaţiei a strategiilor regionale și locale bazate pe creativitate și inovație;
Este necesară totodată dezvoltarea la toate nivelele educaționale a competențelor legate de creativitate și antreprenoriat
Atât școlile cât și învățământul și formarea profesională dețin o contribuție majoră la facilitarea procesului de inovare.
Învățământul și formarea profesională de înaltă calitate pot contribui la favorizarea inovării la locul de munca. Pentru educarea spiritului creativ în școală, apare necesitatea modificării modului de gândire și a stilului de lucru în clasă, în învățământ tradițional, prea puțin preocupat de această latură a personalității elevului, care capătă în zilele noastre o valoare din ce în ce mai însemnată.
Sistemul romanesc are nevoie de o reformă structurală, de o serie de soluții punctuale, aplicate imediat, pentru a regla din mers oferta educației românești cu cererea de pe piața muncii:
1. Implicarea mediului de afaceri în definirea programei școlare. Rolul acestei măsuri este acela de punere în acord a nevoilor concrete de pe piața muncii cu materiile de predare din școlile profesionale sau din universități. În alte țări, este o practica obișnuită încheierea de parteneriate între instituțiile de învățământ superior și agenții economici în construcția curicculei (Finlanda, Singapore).
2. Realizarea de studii privind evoluția pieței muncii în următorii ani. Sensul acestor analize este acela de dimensionare a grilei de școlarizare la cerințele economiei reale. Autoritățile trebuie sa facă în permanenta analiza nevoilor mediului de business – de azi, dar mai ales de mâine – și alinierea programei școlare la acestea precum și existența unor strategii pe termen lung corelate cu dezvoltarea pieței muncii.
3. Stimularea angajatorilor pentru implicarea activa în programe de internship, prin oferirea de facilități atât de ordin administrativ, cat și fiscal. Programele de internship, sau de practica în companii, au rolul de a le oferi elevilor și studenților oportunități de înțelegere a pieței muncii și de pregătire practica pentru viitoarele locuri de munca.
4. Introducerea unei perioade de practică obligatorie de două-trei luni, care să aibă loc oricând în timpul anului de învățământ. Este o măsură complementară celei anterioare și vine să contrabalanseze metodologia de predare extrem de teoretică din școala românească. Este o condiție necesară în pregătirea absolventului pentru integrarea cât mai rapidă pe piața muncii.
5. Atragerea de visiting professors din mediul de business sau din străinătate. Lipsa de aplicabilitate a unor materii din sistemul de învățământ poate fi compensate prin cursuri extrem de practice venite de la specialiști din companii. Este importantă crearea unui mecanism de «special guests» din mediul de afaceri sau universitar, local și internațional. Ar putea fi dezvoltate, de asemenea, programe de coaching sau de mentoring între studenți și profesioniști de pe piața forței de muncă.
6. Formarea de consilii de administrație mixte în conducerea unităților de învățământ din care să facă parte și oamenii de afaceri. Această măsură presupune o descentralizare autentică la nivelul unităților de învățământ din preuniversitar, prin care directorul școlii și consiliul de administrație sunt echivalentul CEO-ului și board-ului. Din acest consiliu de administrație ar trebui să facă parte și reprezentanții mediului de business, și reprezentanții comunității locale.
7. Implementarea de programe pentru tineri antreprenori încă din ciclul gimnazial. După modelul unor programe din Occident, elevii pot fi educați încă din primele clase cu spiritul antreprenorial, fiind învățați să facă un plan de afaceri sau un calcul al costurilor. În SUA, acum o sută de ani, un om de afaceri nemulțumit de conservatorismul sistemului de învățământ se ducea la școală să le explice elevilor cât de important este să fii independent financiar de la o vârstă cât mai fragedă, ce înseamnă să fii antreprenor.
8. Înființarea de scoli profesionale în jurul platformelor industriale. Într-o economie complexă este nevoie de mai multe tipuri de sisteme de învățământ. Ar trebui să se ofere facilități pentru dezvoltarea de școli profesionale în jurul unor mari companii sau platforme industriale.
9. Dezvoltarea cunoștințelor și abilităților cadrelor didactice prin introducerea de programe de training și dezvoltare continuă a acestora. Această măsură trebuie completată printr-un sistem de evaluare bine pus la punct. O soluție constă în organizarea de comisii internaționale de evaluare a profesorilor universitari, după modelul Germaniei de Est, după unificare.
10. Finanțarea pe criterii de performanță a unităților de învățământ. Ar trebui creat urgent un sistem credibil de ranking al universităților. Învățământul românesc trebuie pus pe baze de performanță. Cei care dau banii în momentul acesta în sistem nu au nici un drept de a alege ceea ce primesc, primesc un produs asupra căruia nu au nici un fel de influență.
Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă vine în sprijinul formării cadrelor didactice cu ajutorul unor activități care pleacă de la acest gen de evenimente și ajunge la cursuri de formare profesională dedicate obținerii unor competențe specifice: IT, etc.