Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă reprezintă un demers complex axat pe îmbunătățirea calității predării si a proceselor de management în școlile defavorizate din regiunile de implementare – Dolj, respectiv Gorj.

Prin intermediul activităților propuse – seminarii de informare și conștientizare, sesiuni de mentorat și coaching cognitiv comportamental, seminarii de schimb de bune practici, etc - proiectul oferă multiple posibilități de interacțiune între cadrele didactice și factorii de decizie vizați, pe de o parte și experții din cadrul proiectului pe de altă parte.

Sesiunile de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea resurselor umane reprezintă una dintre activitățile care se desfășoară constant în cadrul proiectului și constau în discuții și dezbateri axate pe teme diferite de la o lună la alta.

 

În data de 17 decembrie 2018, se va aborda în cadrul sesiunii desfășurate la sediul Inspectoratului Școlar Județean Dolj, tema cu titlul: AUTISMUL - O CONDIȚIE SPECIALĂ A COPILULUI ȘI IMPORTANȚA GESTIONĂRII ACESTUIA ÎN ȘCOLILE DEFAVORIZATE.

Autismul reprezintă o afecțiune cu implicații profunde pentru formarea și evoluția unui copil, necesitând o abordare specifică, multidisciplinară, inclusiv la nivelul sistemului educațional. Copiii care suferă de această afecțiune au nevoi educaționale speciale și nu de multe ori integrarea lor în colectivitate se realizează foarte dificil pentru că nu a fost abordat corespunzător și la o vârstă adecvată un model de școlarizare eficient.

Integrarea școlară a acestor copii nu este o utopie, fiind perfect realizabilă dacă există un cadru legislativ drept suport și dacă există factori de decizie atât la nivel educațional cât și social care să pună mai presus decât orice altceva interesul copiilor și necesitatea acestora de a avea acces la educație. În mod sintetic, integrarea școlară cu succes a copiilor autiști presupune - intervenție de specialitate intensivă și cât mai timpurie, colaborare între specialiști, colaborarea activă între terapeuți și părinții copiilor cu autism, comunicare și schimb reciproc cu educatorii și învățătorii copiilor, existența unor profesori sau terapeuți de sprijin la clase, plus o legislație corectă pentru sprijinirea copiilor cu cerințe educaționale speciale.

Tulburările de spectru autist devin evidente după ce copilul împlinește 12 luni. În foarte multe cazuri, din nefericire, părinții observă uneori destul de târziu primele simptome. Ideal ar fi ca părinții să fie foarte atenți la semnele precoce și să apeleze urgent la specialiști. Autismul nu se poate trata total și definitiv ca alte afecțiuni, dar se poate ameliora şi pacienții pot să capete deprinderi de viață cât de cât autonomă.

Primele semne ale autismului sunt legate de semnalizarea anormală a senzaţiei de foame (copilului nu îi e foame sau nu are poftă, refuză alimentele noi, selectează mâncarea excesiv după textură şi tip), somnul modificat (somn agitat, treziri nocturne, somn „în reprize”), jocul „cucu bau” (absent sau foarte greu de obținut la copilul cu TSA (tulburări de spectru autist), lipsa acestui joc este cel mai precoce semn pentru TSA, dar în general jocul este stereotip şi sărac), curiozitatea scăzută (copilul nu are dorința de a explora faţa mamei în perioada 3-6 luni), seriozitatea excesivă (copiii nu participă la jocurile cu părinţii, nu zâmbesc persoanelor cunoscute), netransmiterea nonverbală a dorinţei de a fi luat în braţe, reacţia inexistentă când sunt strigaţi pe nume, nerealizarea contactului vizual, întârzierea/deficitul în dezvoltarea limbajului.

Modalitățile de tratament și intervenție care se practică pe plan internațional și de asemenea și în România se referă în principal la: ABA (Applied Behavioral Analysis), TEACCH (Treatment and Education of Autistic and other Communication-Handicapped Children), PECS (Picture Exchange Communication Systems).

Rolul școlii în tratarea autismului la copii este unul major, școala oferind un mediu instituționalizat care poate controla foarte bine parametrii în care se comunică cu copii bolnavi de autism și oferă totodată contactul dintre aceștia și alte grupuri organizate de copii, contribuind în mod esențial la integrarea lor socială.

Dintre cele 3 metode terapeutice prezentate mai sus, Programul TEACCH este cel care interacționează în mod special cu insituțiile școlare, în prezent metoda fiind folosită în multe şcoli publice din SUA şi reprezentând curricula naţională în şcolile speciale. Obiectivele acestui program sunt printre altele: integrarea copiilor într-un grup omogen (aceiaşi vârstă şi aceleaşi abilităţi), conştientizarea prezenţei în colectivitatea clasei şi prezenţa în timp (numele său, al colegilor şi al profesorilor, anotimpul/luna/ziua/data şi cum este vremea afară), învaţarea conceptului de “GATA”, “regulile clasei” şi joaca socială.

În opinia specialiștilor, așa cum s-a afirmat și mai devreme integrarea școlară a copiilor cu autism este posibilă și, de asemenea, dezirabilă.

Integrarea este completă doar atunci când copilul cu autism asimilează cu adevărat cunoștințe alături de copiii tipici și este inclus în toate activitățile comune de la grădiniță sau școală, inclusiv în cadrul jocului, iar copilul simte cu adevărat că aparține comunității și că are un rol activ în grupă.

Pentru ca acești copii să poată fi integrați în școli de masă este nevoie de o mai mare disponibilitate a cadrelor didactice, adaptarea și individualizarea curriculumului conform capacității copilului, o colaborare permanentă între părinți și cadrele didactice și existența unor programe individualizate suplimentare, desfășurate sub coordonarea unor specialiști care urmăresc parcursul educațional al copilului, ajutându-i dezvoltarea.

Se pot identifica o serie de direcții de acțiune în ceea ce privește activitatea cu copii autiști:

1. O structurare riguroasă a mediului, la care se adaugă o curriculă pentru activităţile zilnice, disciplinele şcolare şi activităţile de recreere - toate reprezentând arii ce necesită intervenţii personalizate. Întâlnim aici o diferenţiere curriculară, adică reflecţia asupra predării şi învăţării în modalităţi noi şi diferite, în mod continuu şi flexibil. A aborda astfel lucrurile constituie o strategie eficientă de predare-învăţare, cu focalizare pe curriculum.

2. O abordare absolut individualizată, ce trebuie să ia în calcul spectrul extrem de larg al simptomelor autiste, precum şi diferenţele legate de coeficientul de inteligenţă, deficitele autiste şi nivelul general al achiziţiilor.

3. Accentul va fi pus pe modalităţi de predare concrete – în special de tip vizual şi/sau prin comunicare facilitată.

În desfășuarea activității educaționale cu copii autiști, cadrele didactice trebuie să fie conștiente de necesitatea integrării acesteia într-un orizont de timp îndelungat, necesar pentru evaluări periodice atât ale achizițiilor cognitive cât și de dezvoltare.

Scopurile și obiectivele predării trebuie specificate în termeni de comportament și indici de control (cât durează, ce criterii trebuie îndeplinite pentru succes, etc).

De asemenea pentru o integrare școlară de succes, sprijinul și implicarea familiei sunt esențiale. Acceptarea tulburării pervazive de dezvoltare, informarea și implicarea familiei în toate aspectele intervenției este esențială. Rezultatele foarte bune le au copii a căror părinți sunt co-terapeuți, care colaborează strâns cu terapeuții. În lipsa unei colaborări strânse în acest sens, copiii pot manifesta un comportament provocator sau inadecvat, deoarece nevoile lor de învăţare nu sunt satisfăcute sau întâmpină dificultăți sociale sau emoționale acasă sau la şcoală.

Stilul educațional utilizat în lucrul cu copii autiști este sensibil diferit de cel utilizat în mod curent. Stilul va fi adaptat la nevoile de bază ale sindromului autist, în ceea ce privește formularea clară a cerințelor, structurarea acestora și respectiv a spațiului și timpului.

Specialiștii au formulat următoarele recomandări în ceea ce privește stilul educațional adaptat lucrului cu copii autiști:

•  Tonul trebuie să fie ferm. Fermitatea variază în funcţie de fiecare copil. Nu există loc de negocieri. A fi ferm nu înseamnă a fi rău.

•  La început, copilului autist i se dau sarcini scurte, în cuvinte puţine. (ex. „Arată mâna!” , „Fă aşa!”, „Colorează casa!”, „Pune pe…!” etc). După ce copilul învaţă primele noţiuni şi are în vocabular un număr mare de cuvinte, se complică cerinţa.

•  Se utilizează termeni de limbaj comun. Copilul autist nu înţelege sensurile figurate, sinonimele. (ex. zăpada pentru el este zăpadă şi nu nea sau omăt; nu înţelege expresii de genul „natura se trezeşte la viaţă”).

•  Sarcina dată trebuie executată. Atunci când se dă sarcina, copilul trebuie să fie atent la profesor. Eventual, i se repetă până o reţine.

•  În tot ceea ce facem, trebuie respectat principiul secvenţializării. (Sarcina se dă secvenţializat, ajutorul este retras secvenţializat, recompensa materială este retrasă secvenţializat).

•  În clasă profesorul este cel care decide ce face copilul; nu copilul decide în locul unui adult, într-un anumite timp şi spaţiu.

•  Timpul orei de clasă este bine structurat şi centrat pe obiective de învăţare şi timp minim în joc liber şi activităţi recreative.

În activitatea directă cu copilul autist se vor folosi metode care au drept scop învăţarea modalităţilor de exprimare adecvată a dorinţelor şi emoţiilor personale prin gesturi şi verbalizări acceptabile, interacţiunea adecvată cu ceilalţi copii şi adulţi, să salute, să mângâie, să dea obiecte la cerere, să execute sarcini pe măsura capacităţii individuale. De asemenea, copilul cu autism trebuie să primească cât mai multă atenţie pentru comportamentele pozitive, în special pentru atitudinea de cooperare şi pentru ceea ce face bine, singur sau cu ajutor.

În completarea unui stil educațional adaptat copiilor cu autism, din punct de vedere al managementului clasei se impun de asemenea respectarea unui set de reguli care constau în:

1. Asigurarea unui aranjament adecvat al clasei. Comportamentele copiilor care au dificultăți de învățare, TSA, ADHD sau comportamente inadecvate, pot fi mai ușor monitorizate dacă aceștia sunt așezați în primele bănci. Aranjamentul în bănci trebuie să ofere tuturor copiilor un acces ușor la punctul focal de învățare. Profesorii sunt sfătuiți să schimbe periodic aranjamentul elevilor în bănci.

2. Evitarea negocierilor referitoare la regulile stabilite. Regulile, odată ce au fost stabilite, trebuie respectate și nu negociate. Profesorii nu trebuie să accepte nici o abatere de la acestea.

3. Menținerea liniștei în clasă.  Profesorul trebuie să evite să vorbească sau să ofere instrucțiuni copiilor atunci când aceștia sunt zgomotoși. Profesorul va păstra un volum al vocii sub nivelul volumului de fond și astfel îi va determina pe elevi să fie atenți la ceea ce încearcă să le comunice. Astfel zgomotul va fi redus în mod natural. De asemenea, profesorul poate să stabilească un simbol pentru a semnaliza că este important să se mențină liniștea și să-l afișeze de fiecare dată când este nevoie, fără să le mai atragă atenția verbal.

4. Oferirea de recompense copiilor pentru comportamentele adecvate.

5. Oferirea a cel puțin unui feedback pozitiv copiilor în fiecare zi.

În concluzie, adaptarea activității didactice la nevoile specifice copiilor care prezintă această tulburare este o cerință complexă, care necesită conlucrarea mai multor actori sociali și factori de decizie. Cadrele didactice direct implicate în acest proces trebuie sprijinite și motivate corespunzător, fiind necesară încurajarea cât mai mult posibil a conlucrării cu familiile copiilor sau cu aparținătorii legali, echilibrul între mediul familial, cerințele si modalitatea de comunicare prezentă aici și respectiv mediul școlar cu cerințele sale specifice fiind extrem de important.

Pregătirea cadrelor didactice din cadrul școlilor defavorizate cu privire la acest topic cu totul special și sensibil este foarte necesară și binevenită deoarece în cadrul școlilor defavorizate incidența copiilor care să sufere de autism putând fi superioară în raport cu cea întâlnită în școlile normale, datorită factorilor favorizanți care se pot manifesta în cazul acestor școli (familii monoparentale, copii lipsiți de suportul emoțional al părinților aceștia fiind migranți, lipsa unor condiții proprii de dezvoltare psiho-fiziologică a copiilor etc).

Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă are rolul să ofere un cadru de referință foarte util pentru dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, dezvoltare care se îmbină armonios cu cerințele actuale ale sistemului național de învățământ.

Tematica abordată în cadrul evenimentelor organizate are la bază atât experiența profesională a experților cât și feedback-ul participanților cu raportare directă la nevoile de formare și dezvoltare personală a acestora. Astfel, sunt abordate teme dintre cele mai diverse, atât din categoria celor cu o arie de aplicare largă, oportună pentru orice instituție școlară modernă, cât și teme mai specifice care se adresează cu precădere instituțiilor școlare din categoria școlilor defavorizate.