În cadrul Proiectului POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, au avut loc o nouă serie de sesiuni de mentorat didactic și coaching cognitiv-comportamental în cele două regiuni de implementare județele Gorj și Dolj.

În cadrul sesiunii de mentorat didactic și coaching cognitiv-comportamental desfășurată în cadrul proiectului din data de 26 august 2018, la sediul Școlii Gimnaziale ”Voievod Litovoi din Tîrgu Jiu, s-a pus în discuție tema - PROFESORUL MODERN - COMPETENȚE, CALITĂȚI ȘI ROLURI. IMPORTANȚA FORMĂRII CONTINUE ÎN CARIERA DIDACTICĂ.

 

Creionarea unui profil complet al profesorului modern reprezintă un demers complex, atât datorită evoluției științelor educației cât și a cerințelor din ce în ce mai complexe exprimate de către beneficiarii actului educațional – elevii și părinții acestora.

Probabil că cea mai simplă definiție a unui ”profesor modern” este aceea care afirmă că …..”Un profesor este modern atunci când are o perspectivă modernă asupra metodelor tradiționale de predare”…

Un profesor modern poate și este dator să stimuleze interesul elevilor, să le aprofundeze înțelegerea, să-i implice, să-i dinamizeze și să-i transforme în parteneri.

Un profesor modern captivează prin prezentarea a ceva inedit, prin punerea de întrebări incitante legate de conținutul lecției, aprofundează folosind exemple din viața reală, dublează cuvântul cu imaginea, implică elevii, îi face să participe la activitatea didactică pentru a comunica experiențe personale, pentru a răspunde la întrebări, pentru a se achita de sarcinile trasate, pentru a-i învăță cum să învețe.

Accentul se va pune nu atât pe însușirea de cunoștințe, cât mai ales pe învățarea de metode și tehnici de învățare și muncă intelectuală, de identificare, de utilizare a informațiilor, de analiză, sinteză și prelucrare a acestora, în sfârșit, pe învățarea de metode și tehnici de creativitate, de dezvoltare a informației și de descoperire a unor noi semnificații.

Stimularea creativității elevilor este una din caracteristicile esențiale pentru asigurarea unui succes școlar deplin, profesorul modern fiind capabil să motiveze elevii preponderent în această direcție.

Aptitudinile profesorului ideal se centrează pe acele calități și trăsături de personalitate care sunt atractive pentru copii din perspectiva nevoilor lor de socializare, astfel profesorul ideal va fi prietenos și drept, stimulator, energic, vesel, capabil să acorde încredere în forțele proprii ale elevilor, cu o fantezie bogată, și de asemenea bine pregătit în specialitatea sa.

Din perspectiva unei autoevaluări corespunzătoare se remarcă la nivelul percepției cadrelor didactice, pentru imaginea profesorului ”ideal„ : capacitatea de a cunoaște și înțelege elevul, capacitatea de a stabili relația necesară cu elevul sau grupul, tendința de a observa semnele dezvoltării elevilor, capacitatea de a comunica accesibil cunoștințele, aptitudinea organizatorică, atenția distributivă, imaginația pedagogică, tactul pedagogic, creativitatea, aptitudinea de examinator.

Cultura generală bogată, dublată de o cultură psihologică și pedagogică la fel de bine reprezentată sunt de asemenea apanaje ale unui profil apropiat de cel ideal pentru profesorul modern.

Un alt aspect care trebuie dezvoltat atunci când discutăm despre un profil corespunzător al profesorului modern este empatia pe care acesta este capabil să o dezvolte în relația cu copii.

Calitatea de a fi empatic constituie o premisă a optimizării relaţiilor profesorului cu elevii şi o condiţie a comunicării eficiente. Empatia educatorului este o modalitate spontană şi rapidă de pătrundere în starea de spirit a elevului. Înţelegând intenţiile, trăirile şi gândirea celorlalţi, evident cu aproximaţia permisă de acest tip de cunoaştere, există posibilitatea unei anticipări relativ corecte a comportamentului partenerului, fapt extrem de important în stabilirea unor relaţii interpersonale deziderabile şi, în consecinţă, fixarea unei strategii proprii de comportament faţă de elevi. Important este că educatorul poate evalua relativ corect ceea ce simte, trăieşte, gândeşte elevul, se poate transpune psihologic în situaţia lui şi, printr-o comunicare eficientă, să creeze condiţii adecvate de influenţare. Pentru cadrul didactic este necesar să ştie cât mai exact cum este elevul, dar şi cum crede elevul că este, pentru că numai înţelegându-l îl poate influenţa.

Ca orice capacitate, capacitatea empatică are un potenţial psihofiziologc înnăscut, dar se realizează şi se dezvoltă în procesul cunoaşterii interpersonale şi, dacă subiectul îşi propune, prin alternare autodirijată. Capacitatea empatică nu înseamnă de la sine şi un comportament empatic. Între cele două fenomene poate să existe concordanţă sau decalaj, congruenţă sau incongruenţă. Relaţiile simpatetice vin să sporească sau să deterioreze apropierea dintre înţelegere şi comportament înţelegător. Intuirea psihologiei copilului, înţelegerea lui îi dau educatorului puterea de a-l iubi, dar i dragoste care nu exclude severitatea, autoritatea şi distanţa rezultate din condiţia şi rolul său de dascăl. Apropierea de fiecare elev permite cunoaşterea şi tratarea individuală a elevului , iar distanţarea de fiecare ele permite păstrarea unei relaţii normale cu colectivul de elevi şi consolidarea relaţiilor interpersonale în grupul de elevi. Orice exagerare în acest sens duce inevitabil la eşec pedagogic.

Capacitatea de a fi empatic își dovedește utilitatea în toate momentele contactului pe care profesorul îl are cu elevii săi. Discutăm astfel nu doar de comunicarea empatică uzuală, de zi cu zi, în afara orelor de curs, ci, în special de utilizarea empatiei în construirea lecțiilor și a activității de predare efective.

Astfel, în predare cadrul didactic selectează şi dozează informaţia pe care a furnizează elevilor spre a fi asimilată bazându-se pe posibilităţile de asimilare ale elevilor, posibilităţi neuniform repartizate; nu poate preda nici pentru „vârfuri”, pentru cei cu abilităţi înalte, nici numai pentru cei care trebuie aduşi la un nivel măcar minim de pregătire. Munca diferenţiată, soluţia cerută de diferenţele individuale presupune cunoaşterea empatică a elevilor.

De asemenea, la nivelul procesului de evaluare, empatia va duce la o optimizare a rezultatelor. Formularea întrebărilor într-o manieră neșocantă şi care să nu intimideze sau să blocheze copilul, întrebările să trezească curiozitatea copilului şi să-i solicite redescoperirea adevărului prin efort propriu, întărirea răspunsurilor sunt numai câteva din cerinţele de care trebuie să se ţină seama pentru a se realiza o comunicare eficientă cu elevul , iar verificarea să aibă un rol formativ.

Paşii urmaţi de către cadrul didactic în predare ţin seama de posibilul ritm de lucru al elevilor, iar sarcinile sunt de o dificultate care poate fi depăşită cu un efort moderat. Ocaziile de răspuns pe care cadrul didactic le oferă elevilor , dificultatea întrebărilor şi răbdarea cu care aşteaptă ca elevul să poată răspunde ţin şi acestea de competenţa comunicaţională a cadrului didactic. Nerăbdarea, întreruperea elevului , timpul scurt între adresarea întrebării şi pretinderea răspunsului , insistenţa în a obţine un anume răspuns după ce copilul a greşit sau repetarea întrebării la care s-a răspuns greşit provoacă inhibiţii la copil , îl demobilizează şi-i slăbeşte încrederea în forţele proprii.

Cerinţe speciale prezintă feed-back-ul eficient : urmarea răspunsurilor corecte de întărire imediată, echilibru între timpul acordat feed-back-ului pentru răspunsuri corecte şi pentru cele incorecte, neomiterea feed-back-urilor pozitiv/negativ, evitarea urmării răspunsului corect / incorect de tăcere sau de reacţie ambiguă la care se adaugă ajutorul adecvat pe care cadrul didactic îl acordă prin formularea întrebării sau prin întrebări ajutătoare.

Un ultim aspect care merită discutat în ceea ce privește potențialul portret robot al profesorului modern este reprezentat de aportul pe care tehnologia informației și-l aduce în cadrul activității didactice în prezent. Astfel, profesorul modern trebuie să beneficieze de competențe specifice pentru utilizarea la maxim a potențialului pe care telecomunicațiile moderne și IT-ul îl pot oferi în prezent.

Noile tehnologii cu valențe educaționale au atât valoare formativă cât și informativă în activitatea de predare- învățare. Utilizarea acestora în educație are numeroase beneficii dar, sunt și voci care susțin că astfel de resurse sunt consumatoare de timp, costisitoare și cu o eficiență didactică needificatoare.

Modul în care se poate identifica necesitatea implementării acestora în activitatea didactică depinde de numeroși factori precum:

ü Concepția de ansamblu privind predarea și învățarea de calitate, finalitățile educaționale și valorile didactice

ü Finalitățile educaționale pe care le urmărim

ü Motivația și oportunitățile pe care le avem

ü Metodologia și stilul didactic propriu

ü Contextul social și problematica personală.

În mod concret, numeroase platforme de e-learning au fost create în ultimii an pentru a veni în sprijinul cadrelor didactice, atât pentru formarea lor profesională cât și pentru activitățile didactice la clasă. Printre aceste pot fi enumerate următoarele platforme de învățare: Platforma Claroline, Ilias, Hyper Edu, AeL, Platforma Moodle, Blackboard etc.

În esență, profesorul modern se va ralia unui model de realizare al învățării modern, sensibil diferit de cel tradițional așa cum se poate observa și din tabelul de mai jos:

În același timp, elevii sunt nevoiți să învețe să gestioneze un număr impresionant de informații, să le analizeze, să ia decizii să-și dezvolte cunoștințele pentru a face față provocărilor tehnologice actuale. Folosirea mijloacelor TIC sprijină dezvoltarea gândirii critice, a creativității și în același timp dezvoltă o atitudine critică și reflexivă față de informația disponibilă.

În concluzie, profesorul nu mai este cel care tine o prelegere în fața elevilor ci e mediator și îndrumător în activitatea de învățare pe care aceștia o parcurg. Predarea se realizează prin utilizarea unor metode activ – participative care să solicite interesul, creativitatea, imaginația, implicarea și participarea elevului, în scopul însușirii unor cunoștințe care să–i folosească.

Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă oferă posibilitatea creării unui cadru adecvat însușirii de cunoștințe noi, competențe profesionale și abilități practice pentru cadrele didactice participante. Sunt încurajate astfel în permanență dezvoltarea personală și atingerea unor noi nivele de performanță.