Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, reprezintă prin sine înșuși un exemplu coerent de bune practici, asigurând lună de lună cadrul necesar pentru implementarea unei palete largi de activități diverse, intercorelate într-un tot unitar. Grupul țintă vizat de către proiect este angrenat în toate activitățile acestuia, trecând prin experiențe pozitive care împărtășesc același deziderat: creșterea calității activității didactice, îmbunătățirea situației pentru școlile defavorizate, promovarea unor modele manageriale de succes.
Printre activitățile proiectului se disting și seminariile de schimb de bune practici în asigurarea calității educației incluzive și în facilitarea dialogului școală-familie-comunitate. Aceste activități angrenează participanții sub forma dialogului activ, a transferului de idei și opinii pe marginea tematicii abordate de la un seminar la celălalt.
Pentru luna aprilie, seminarul aferent județului Gorj a avut loc în data de 14 aprilie 2019, în cadrul școlii Voievod Litovoi din Târgu Jiu, fiind abordate teme precum: EGALITATE ÎN FAȚA LEGII. EDUCAȚIA INCLUZIVĂ: DIMENSIUNI, PROVOCĂRI, SOLUȚII.
În cadrul evenimentului a avut loc o dezbatere interesantă în legătură cu tema abordată, referitoare la educația incluzivă, discuție care a prilejuit pentru paticipanți psibilitatea de a-și exprima liber punctele de vedere și de a face un schimb de idei cât mai amplu.
Instituțiile școlare din România necesită în prezent o accelerare a procesului de dezvoltare a educației incluzive. Adoptarea acestui tip de educație presupune pe lângă investirea în logistică și proceduri și schimbări substanțiale în materie de mentalități și atitudine. Implementarea cu adevărat a educației incluzive pornește de la nivelul cadrelor didactice care trebuie să se implice susbtanțial în activități specifice acesteia și să devină familiare cu noțiuni și procedee de natură incluzivă.
Pentru a se putea facilita acest gen de implicare activă, instituțiile școlare pot elabora programe de formare continuă internă adaptată promovării pe scară largă a educației incluzive.
Promovarea pe scară largă a metodelor și tehnicilor specifice educației incluzive presupune adoptarea unui model de succes pentru instituția școlară. Aceasta devine o organizație care lansează o ”cultură a satisfacției” în care toți actorii implicați manifestă reziliență și motivare crescută în direcția atingerii obiectivelor strategice ale instituției. Se apreciază şi stimulează diversitatea opiniilor, părerilor, se încurajează şi stimulează creativitatea, imaginaţia la toate nivelurile şi palierele şcolii. În legătură cu acesta pot fi aduse în discuţie conceptele de “şcoală creativă”, “şcoală care învaţă”, “şcoală centrată pe dezvoltare”.
Incluziunea presupune o serie întreagă de procese centrate în principal pe trei direcții: adaptarea şcolii la cerinţele speciale de învăţare ale copiilor, adaptarea şcolii în general la diversitatea copiilor dintr-o comunitate, optimizarea de ansamblu a calităţii educaţiei oferite. Fiecare din aceste direcții de acțiune presupune implementarea unor strategii specifice, astfel adaptarea la cerințele speciale de învățare necesită strategii ale mediului ambiant, de adaptare a curiculumului și de adaptare a metodelor de predare/evaluare și învățare. Adaptarea școlii la diversitatea copiilor din comunitate presupune implementarea unor strategii care au în vedere: dezvoltarea unei politici de incluziune la nivel de şcoală, adaptări curriculare care să sprijine implementarea acestei politici de incluziune și centrarea pe comunitate şi pe formarea unei atitudini incluzive în toate relaţiile cu aceasta (comunitățile de elevi, comunitățile de părinţi, etc.). Nu în ultimul rând, optimizarea de ansamblu a calității educației oferite presupune implementarea unor strategii precum: creşterea eficacităţii procesului de învăţare/predare/evaluare, introducerea şi utilizarea de noi metode şi metodologii didactice și dezvoltarea competenţelor actorilor şcolari.
Implementarea cu succes a educației incluzive este strâns legată, așa cum am afirmat mai sus, de felul în care cadrele didactice înțeleg acest deziderat și se implică în realizarea lui. Munca pe care o derulează la clasă, metodele folosite, relaţia cu comunităţile de părinţi, capacitatea de a comunica şi colabora eficient cu ceilalţi actori care intervin în educaţia incluzivă (logopezi, asistente medicale, etc.), toate aceste elemente vor influenţa fiecare dintre dimensiunile trecerii la o şcoală incluzivă.
Obstacolele care pot apare în calea procesului de adoptare a educației incluzive se referă în principal la următoarele situații:
Ø un cadru didactic care nu înţelege exact ce presupune educaţia incluzivă şi cerinţele speciale educaţionale va fi mai puţin motivat să dorească să participe la procesul de tranziţie către o şcoală integrativă;
Ø un cadru didactic care nu cunoaşte cum îi va fi afectată munca la catedră, care percepe lucrul cu o clasă de elevi integrată ca fiind o sarcină în plus va fi din nou mai puţin motivat şi doritor să se implice activ şi pozitiv în procesul de tranziţie către şcoala incluzivă;
Ø un cadru didactic care nu deţine competenţele dar şi instrumentele şi metodele pedagogice necesare lucrului cu elevii cu ceințe educaționale speciale (CES) nu va avea randamentul dorit la catedră deci va fi un potenţial exemplu de eşec al implementării strategiilor de tranziţie la şcoala incluzivă.
Fig 1. Formarea continuă internă și dezvoltarea școlii incluzive
Pentru implementarea cu succes a educației incluzive toate cadrele didactice trebuie să aibă o înţelegere minimă a practicilor incluzive în clase şi şcoli; acest nivel poate fi creat atât prin formarea iniţială cât şi prin cea continuă. De asemenea profesorii trebuie să beneficieze de formare suplimentară pentru a putea aborda dificultăţile de învăţare precum şi cerinţele educaţionale speciale și în majoritatea cazurilor câteva cadre didactice au nevoie de o specializare înaltă privind diferitele tipuri de dizabilităţi sau dificultăţi de învăţare ale elevilor.
În cadrul procesului de formare continuă internă dedicată educației incluze este necesară respectarea unor principii precum:
ü Conceperea unor planuri de pregătire/instruire pe termen lung, care să ţină seama de toţi actorii implicaţi şi de diversele modele necesare pentru a veni în întâmpinarea cerinţelor diverse; aceste planuri să încorporeze şi metode de evaluare şi să permită o continuă monitorizare a îmbunătăţirilor;
ü Implementarea unor acţiuni de formare/pregătire, orientate atât către profesorii din învăţământul obişnuit cât şi către cei din învăţământul special, pentru a putea lucra în parteneriat; să se aibă în vedere relaţia dintre teorie şi practică şi oportunităţi care să se regăsească în tematicile de pregătire/instruire/perfecţionare; seminariile şi atelierele de lucru trebuie să cuprindă secvenţe de lucru în grup, o secvenţă de aplicaţie la clasă şi o secvenţă de feed-back;
ü să se pornească de la nevoile identificate de profesorii înşişi, prin crearea de oportunităţi de participare a tuturor profesorilor în conceperea conţinutului, strategiilor şi activităţilor;
ü accentul pus pe instruirea/pregătirea/formarea orientată către şcoală ca un întreg, păstrând o paletă de strategii şi modele pentru a realiza obiective diferite şi a aborda diferite cerinţe;
ü promovarea autodezvoltării, prin crearea de oportunităţi de stabilire a unor reţele de lucru între profesori şi şcoli;
ü asigurarea materialelor necesare de sprijin şi încurajarea profesorilor în direcția producerii de noi materiale de sprijin.
Per ansamblu implementarea educației incluzive în școli pornește de la o necesitate și înseamnă angrenarea a cât mai multor cadre didactice într-o activitate deopotrivă complexă și solicitantă. De aceea motivarea corespunzătoare a cadrelor didactice este esențială și reprezintă o cerință fără de care procesul de implementare a educației incluzive ar fi imposibil de dus până la capăt.
Seminariile de schimb de bune practici din cadrul Proiectului POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă oferă numeroase posibilități de formare a cadrelor didactice angrenate în cadrul proiectului. Paleta largă de posibilități cuprinde nu numai evenimente sub forma sesiunilor de informare, a celor de mentorat didactic și coaching cognitiv comportamental ci și derularea unor cursuri de formare profesională, concepute să acopere majoritatea competențelor necesare în prezent unui cadru didactic. Astfel, informațiile vehiculate și posibilitatea extinsă de interacțiune sunt esențiale pentru creșterea profesională, specilizarea și identificarea de soluții practice, aplicabile în activitatea de predare/evaluare curentă.
Dacă la toate acestea mai adăugăm și identificarea unor soluții pentru reducerea ratei de abandon școlar în școlile aflate în grupul țintă, se conturează amploarea efortului realizat prin intermediul proiectului și valoarea sa superioară din punct de vedere social.