Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă pune în valoare experiența didactică și profesională a experților din cadrul proiectului, oferind participanților posibilitatea unui real transfer de know-how extrem de benefic în condițiile actuale în care necesitățile de informare și de actualizare a cunoștințelor sunt extrem de dinamice.
Pe lângă nevoia de informare legată de activitatea didactică în sine, proiectul QualForm oferă și informații esențiale legate de etapele și implementarea proiectului în sine, cursurile oferite, condiții de participare etc, sub forma campaniei de informare, conștientizare și motivare derulată prin organizarea lunară a sesiunilor de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea RU calificate în școli defavorizate. Sesiunile abordează în fiecare lună, teme diferite, de mare interes, experții din cadrul proiectului asigurând interactivitatea întâlnirilor și fluxul de informații corespunzător. Pentru luna ianuarie, sesiunea de informare și conștientizare a avut loc în data de 19 ianuarie 2020, la sediul Școlii Gimnaziale ”Voievod Litovoi”, localitateaTârgu Jiu. În cadrul acestei sesiuni a fost abordată drept temă: PROCESUL SOLUȚIONĂRII PROBLEMELOR. PRINCIPIILE INFLUENȚEI POZITIVE, temă care se înscrie în categoria tematicilor conectate cu activitatea didactică particularizată pe exemplul școlilor defavorizate.
Pentru elevii care frecventează școlile defavorizate, aplicarea unor principii ale educației pozitive poate fi considerată o necesitate, o provocare și de ce nu, în multe cazuri, o soluție pentru crearea premiselor dezvoltării firești a elevilor.
Educația pozitivă încearcă să combine principiile psihologiei pozitive cu predarea celor mai bune practici și cu paradigme educaționale pentru a promova dezvoltarea optimă și evoluția copiilor în cadrul școlii.
Interesul pentru educația pozitivă continuă să crească, în concordanță cu creșterea recunoașterii rolului important jucat de școli în favorizarea bunăstării și a legăturii dintre bunăstarea indivizilor și succesul academic (pe plan educațional).
Există opinii din ce în ce mai larg împărtășite potrivit cărora o bună sănătate mentală și fizică constă în prezența bunăstării pe lângă absența patologiei și a bolii (Keyes, 2006), iar apariția mișcării Psihologiei pozitive a cunoscut o redirecționare semnificativă a cercetării științifice către explorarea modalităților optime de funcționare a omului (Rusk & Waters, 2013). Drept urmare, a fost generată o sumă importantă de cunoștințe noi. Cu toate acestea, există o întrebare care a rămas deocamdată fără un răspuns complet – cum pot fi aplicate toate aceste cunoștințe în mediul real, de zi cu zi, pentru a promova bunăstarea în rândul populației generale.
Această întrebare este deosebit de importantă în ceea ce privește tinerii, având în vedere nivelurile de dificultate variabilă asociate efotului de păstrare a sănătății mintale observate în perioada adolescenței și trecerea la vârsta adultă care sunt motive de îngrijorare (Sawyer, Miller-Lewis, & Clark, 2007).
Școlile sunt unul dintre cele mai importante contexte de dezvoltare din viața tinerilor și pot fi o sursă cheie a abilităților și competențelor care le susțin capacitatea de adaptare cu succes în cadrul social (Hamilton și Hamilton, 2009). Mai mult, școlile oferă locații accesibile și relativ stabile în cadrul cărora se pot localiza intervenții pentru promovarea bunăstării (Bond și colab., 2007) și reprezintă un cadru comun pentru copii și adolescenți, facilitând astfel intervențiile bazate pe promovarea universală a valorilor (Short & Talley, 1997). Școlile, ca instituții au un statut special fiind în mod unic plasate pentru promovarea pe scară largă a bunăstării tinerilor și a comunităților școlare. Valorificând acest potențial, educația pozitivă este o paradigmă recent dezvoltată care, în linii mari, se referă la aplicarea psihologiei pozitive în contexte educaționale.
Aplicarea principiilor de psihologie pozitivă în practica educației pozitive este un demers complex, care pune în valoare scopul fundamental al educației pozitive, și anume – promovarea ”înfloririi” sau a sănătății mentale pozitive în cadrul comunității școlare. Educația pozitivă pune în valoare două dimensiuni fundamentale: ”a te simti bine” și a ”face bine”. Prima dimensiune se referă la abordarea de tip hedonic și include o gamă largă de emoții și experiențe, cum ar fi sentimentul de a fi mulțumit de trecut, fericit în prezent, plin de speranță în legătură cu viitorul și capabil de a face față emoțiilor și experiențelor dificile într-un mod sănătos și adaptativ. Cea de a-II-a dimensiune este aliniată cu o abordare eudaimonică și se concentrează pe dotarea elevilor cu abilitățile și cunoștințele care îi ajută să prospere atunci când se confruntă atât cu provocări, cât și cu oportunități. ”A face bine” întruchipează funcționarea eficientă într-un spectru larg de experiențe umane. De asemenea, este important angajamentul în raport cu comportamentele și alegerile pro-sociale de care beneficiază și alții și de o comunitate mai largă. Simplitatea expresiei „a te simți bine și a face bine” servește ca o asigurare că, chiar și cei mai tineri membri ai comunității școlare pot începe să înțeleagă ce înseamnă în esență ”să înflorească”.
Conceptul de ”înflorire” definit în cadrul mediului școlar se poate manifesta pe mai multe niveluri. Astfel, la nivelul individual al elevilor, aceștia pot fi considerați drept ”înfloritori” când sunt fericiți, când prosperă în relațiile lor sociale, își ating obiectivele cu competență și încredere și aduc contribuții prețioase celorlalți din jur.
Un membru al personalului poate ”înflori” atunci când experimentează emoții pozitive pe parcursul zilei, obține un simț profund al valorii din munca sa și se simte ca un membru apreciat al comunității școlare. O clasă poate ”înflori” atunci când elevii se simt incluși în cadrul sistemului mai larg de raporturi sociale, unde profesorul se simte încrezător și mulțumit și în care toți membrii clasei se simt angajați și dedicați să învețe. O comunitate școlară poate înflori atunci când membrii comunității simt un profund sentiment de angajament și apartenență la școală, iar cultura promovează emoții pozitive, învățare eficientă și responsabilitate socială. Prin urmare, obiectivul de a promova înflorirea se referă la rezultate multidimensionale pe mai multe niveluri din cadrul sistemului școlar.
Alături de mediul familial de acasă, școala reprezintă unul dintre cele mai importante contexte de dezvoltare din viața elevilor. Dovezile sugerează că relațiile cu colegii și personalul școlar, precum și climatul și cultura școlară în general, sunt legate integral de o serie de rezultate ale bunăstării studenților și de sănătatea mintală a acestora. Deoarece școlile sunt centrale pentru sănătatea fizică și psihică a elevilor, este obligatoriu un angajament al întregii școli de a crea un mediu în care elevii găsesc resurse să se dezvolte și de a cultiva bunăstarea.
Un accent deosebit pus pe ”înflorirea” în școli este deosebit de important, deoarece adolescența este o etapă esențială a dezvoltării care are implicații asupra funcționării pe parcursul vieții. Adolescența este adesea privită ca o etapă critică în apariția și traiectoria bolilor mintale, iar procentele problemelor de sănătate mintală, în special depresia și anxietatea, sunt raportate constant ca fiind problematic ridicate, pe parcursul acestei etape de dezvoltare a personalității elevilor.
Cultivarea înfloririi poate avea beneficii și pentru dezvoltarea abilităților școlare. S-a presupus faptul că accentul pus pe bunăstare consumă timp și resurse ăn detrimentul desfășurării activităților didactice curente ale elevilor (efectuarea temelor și procesul de învățare). Cu toate acestea, există dovezi certe care sugerează că elevii care prosperă și ”înfloresc” demonstrează performanțe școlare mai mari. Cercetătorii au constatat că elevii cu bunăstare mai mare au demonstrat cele mai mari note și cele mai mici rate de absenteism școlar un an mai târziu. În mod similar, Howell (2009) a descoperit că elevii care ”înfloreau” au raportat note superioare, un autocontrol mai puternic și o mai mică tendință de a amâna diferite task-uri decât elevii care erau moderat sănătoși psihic sau comozi. În plus, există dovezi consistente că emoțiile pozitive sunt asociate cu gândirea de tip larg, creativă și cu deschidere către opțiuni diverse, în timp ce emoțiile negative restricționează concentrarea și îngustează atenția (Fredrickson, 2001; Fredrickson și Branigan, 2005).
Prin urmare, ceea ce își propune educația pozitivă din punct de vedere al procesului de ”înflorire” reprezintă în mod curent un scop complementar, mai degrabă decât concurent, cu dezvoltarea școlară.
Văzută în mod sintetic, educația pozitivă reprezintă o reală provocare, deaorece pentru implementarea sa cu succes în cadrul unei instituții școlare este nevoie de angrenarea mai multor factori, un element foarte important fiind resursa umană care trebuie pregătită ca atare și respectiv sistemul managerial care trebuie să fie suficient de flexibil și adaptat pentru a putea dezvolta un întreg program educațional construit ca atare pe aceste principii. Pentru elevii din cadrul școlilor defavorizate, implementarea educației pozitive ar reprezenta o posibilă soluție pentru multe dintre situațiile caracterizate prin traume sau stări depresive ale copiilor. Cadrele didactice și managementul școlar pot face foarte multe pe această linie, sub coordonarea unor specialiști în psihologie școlară care să dezvolte o serie de activități cu copii construite pe principiile psihologiei pozitive.
Sesiunile de informare și conștientizare derulate în cadrul proiectului au un rol foarte important atât din punct de vedere al gradului de atingere al obiectivelor proiectului cât și al satisfacerii nevoii de informare a participanților cu privire la probleme direct conectate cu activitatea didactică din școlile defavorizate.