Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, are în vedere dezvoltarea nivelului calitativ al activității didactice în cadrul școlilor defavorizate din cadrul regiunilor de implementare. În cadrul proiectului se desfășoară o serie de activități sub forma mai multor tipuri de evenimente, printre care se remarcă și implementarea unei sesiuni de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea resurselor umane.

În data de 27 august 2018, la sediul Inspectoratul Școlar Județean Dolj din Craiova, va avea loc o nouă sesiune care va aborda o temă extrem de interesantă și utilă pentru activitatea cadrelor didactice - INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ - STANDARDUL DE AUR AL ABILITĂȚILOR CADRULUI DIDACTIC ÎN RELAȚIA CU ELEVII.

 

„Inteligenţa emoţională se referă la capacitatea de a recunoaşte propriile emoţii şi sentimente şi pe cele ale celorlalţi, de a ne motiva şi de a face un mai bun management al impulsurilor noastre spontane, cât şi al celor apărute în relaţiile cu ceilalţi”.

Competenţa emoţională, este o însuşire dobândită, bazată pe inteligenţa emoţională. Pentru un cadru didactic modern, acest gen de competență este esențială în asigurarea succesului școlar al elevilor, în special atunci când discutăm despre copii cu situații defavorizate sau instituții școlare din această categorie.

În cadrul activității didactice, cultivarea unor abilități și competențe care permit creșterea nivelului de inteligență emoțională nu trebuie să ducă la neglijarea altor tipuri de inteligență, necesare de altfel în egală măsură pentru succesul actului educațional.

Unul dintre cei mai cunoscuţi teoreticieni care au făcut distincţia clară între inteligenţa pur intelectuală şi cea emoţională este psihologul Howard Gardner autorul Teoriei inteligenţelor multiple, în accepţiunea căruia, se pot distinge 8 tipuri de inteligenţe: lingvistică, logico-matematică, muzicală, spaţială, naturalistă, kinestezică, interpersonală şi intrapersonală.

Inteligenţa intelectuală, cognitivă, care poate fi cuantificată cu ajutorul calculării scorului IQ, se bazează pe funcţiile neocortexului cerebral şi nu suferă modificări notabile după anii adolescenţei.

Inteligenţa emoţională, afectivă, nu poate fi cuantificată şi se bazează pe zonele subcorticale ale creierului, nu este determinată genetic şi se dezvoltă treptat, evoluând pe măsură ce individul înaintează în vârstă.

IQ-ul şi inteligenţa emoţională se poate spune că se completează reciproc. În prezent rolul inteligenţei emoţionale a crescut simţitor, fiind recunoscut de numeroase organizații și instituții școlare, iar stimularea şi încurajarea însuşirilor inteligenţei emoţionale a devenit în ultimii ani o actualitate a filozofiei manageriale îmbrățișată de acestea.

Studii efectuate pe două eşantioane de copii americani cu vârste cuprinse între 7 şi 16 ani au dovedit un fapt aparent paradoxal:  Cu cât scorul IQ determinat era mai mare cu atât copii respectivi se dovedeau mai deficitari la capitolul inteligență emoțională. Dezvoltarea echilibrată acelor două tipuri de inteligență este esențială pentru copii școlari, în special când aceștia se confruntă cu situații defavorizate, care îi predispun la o dezvoltare mai puțin pronunțată a inteligenței emoționale.

Pornind de la aserțiunile de mai sus, devine evidentă necesitatea ca și cadrele didactice care lucrează cu astfel de copii să își dezvolte în mod corespunzător inteligența emoțională.

 Deși copilăria este extrem de importantă în punerea unor baze solide pentru dezvoltarea inteligenței emoționale, ea poate fi îmbunătățită și cultivată inclusiv la vârsta adultă. Ridicarea nivelului inteligentei emoționale si a „culturii emoționale” presupune parcurgerea mai multor etape:

•  In prima faza identificarea propriilor emoții, unde se recomandă folosirea listei de cuvinte care desemnează sentimente;

•  Faza de asumare a responsabilității pentru emoțiile identificate, lucru care este dificil;

•  Învățarea compasiunii si empatiei, si încercarea de a le aplica in practica zilnică;

Structura competenţelor emoţionale (D.Goleman, 2008, pag.26-28) este redată în tabelul de mai jos:

De ordin personal -         Determină felul în care ne situăm şi reacţionăm faţă de noi înşine

Conştiinţa de sine  Percepţia propriei vieţi afective  Autoaprecierea corectă  Încrederea în sine Stăpânirea de sine  Autocontrolul  Onestitatea sau credibilitatea  Conştiinciozitatea  Adaptabilitatea  Spiritul inovator Motivaţia  Dorinţa de a reuşi  Implicarea  Iniţiativa  Optimismul

De ordin social -         Determină calitatea relaţiilor noastre cu ceilalţi

Empatia  A-i înţelege pe ceilalţi şi felul lor de a privi lucrurile  A-i ajuta pe ceilalţi să evolueze  Simţul de orientare în serviciu  A şti să valorifici diversitatea etnică şi rasială  Discernământul politic Sociabilitatea  Exercitarea influenţei  Comunicarea  Aplanarea conflictelor  Arta conducerii  Catalizarea schimbărilor  Crearea de legături  Colaborarea şi cooperarea  Munca în echipă

Cele cinci însuşiri ale inteligenţei emoţionale: conştiinţa de sine, stăpânirea de sine, motivaţia, empatia şi sociabilitatea au o serie de caracteristici care pot fi sintetizate astfel:

 Independente (fiecare are o contribuţie unică)

 Interdependente într-o oarecare măsură, interacţionând puternic

 Ierarhizate deoarece au o structură stratificată ( de exemplu conştiinţa

propriilor sentimente este necesară pentru a avea autocontrol şi empatie)

 Necesare dar nu şi suficiente (existenţa uneia dintre calităţile inteligenţei

emoţionale nu implică şi existenţa altor calităţi asociate)

 Generice

Profesorii cu o inteligenţă emoţională ridicată stiu să-şi motiveze elevii, manifestă spirit inovativ, obţin performanţe superioare, folosesc eficient timpul şi resursele materiale, dovedesc calităţi de lideri şi spirit de echipă.

Pentru cadrele didactice, în vederea dezvoltării inteligenței emoționale se recomandă o serie de activități precum:

F  Integraţi activităţi pentru dezvoltarea abilităţilor sociale şi emoţionale în programul zilnic şcolar.

F  Cercetaţi succesul unor programe de dezvoltare socială şi emoţională (de ex. luarea deciziilor, rezolvarea de probleme, rezolvarea creativă a conflictelor) şi discutaţi cu colegii de cancelarie despre consecinţele pozitive ale implementării acestora.

F  Demonstraţi elevilor dumneavoastră un comportament inteligent social şi emoţional.

F  Participaţi la forumuri, conferinţe, întâlniri cu specialişti, discuţii pe Internet pe tema dezvoltării sociale şi emoţionale.

F  Promovaţi în clasă activităţi pentru dezvoltarea abilităţilor sociale şi emoţionale, folosind mijloacele TIC: jocuri pe computer şi video.

F  Fiţi receptivi(e) la momentele care se întâmplă în clasă în mod atural: momentele când observaţi schimbarea stărilor şi a dispoziţiilor, conflictele, actele de grijă faţă de ceilalţi,respectul, atenţia.

F  Valorizaţi inteligenţa socială şi emoţională a elevilor dumneavoastră ca fiind mult mai importante decât dezvoltarea lor cognitivă.

F  Încurajaţi exprimarea impresiilor despre abilităţile emoţionale şi sociale dezvoltate în clasa dumneavoastră! De exemplu: un afişaj/panou despre vocabularul emoţiilor, un afişaj/panou cu complimente adresate de elevi între ei sau probleme despre care ei doresc să vorbească şi răspunsuri la acestea.

F  Verificaţi împreună cu alte cadre didactice din şcoală strategiile folosite la clasă în lucrul cu elevii pentru susţinerea competenţelor sociale şi emoţionale.

F  Ţineţi un jurnal în care să reflectaţi asupra emoţiilor dumneavoastră şi încurajaţi-i pe copiii cu care lucraţi să aibă o astfel de activitate pentru monitorizarea emoţiilor, atât cele pozitive, dar mai ales cele negative.

F  Informaţi-vă despre resursele existente (centre pentru educaţie emoţională şi socială, cărţi, reviste de specialitate, pagini WEB, pliante, cursuri de formare) pe tema dezvoltării sociale şi emoţionale.

F  Oferiţi ajutor elevilor în evaluarea emoţiilor şi sentimentelor: învăţaţi-i să clasifice cuvintele care denumesc emoţii, învăţaţi-i să găsească cuvinte pentru emoţii; începeţi prin exprimarea emoţiilor sau prin discuţii despre sentimente.

F  Acordaţi-le oportunitatea de a a alege: laudaţi-i pentru deciziile luate, întreabaţi-i cum pot fi ajutaţi pentru a veni în rezolvarea nevoilor lor, dar nu insistaţi cu această cerere.

F  Respectaţi sentimentele lor: întreabaţi-i cum se simt, ce îşi doresc înainte de a acţiona, gândiţi-vă ce vă propuneţi să simtă elevii prin activităţile de învăţare, ce sentimente creează un mediu pozitiv de învăţare.

F  Validaţi sentimentele: acceptaţi sentimentele lor, arătaţi înţelegere, empatie, grijă şi respect, atenţie, oricare ar fi problema şi nu uitaţi că întotdeauna prima dată este de dorit să validaţii sentimentele.

F  Împuterniciţi-i (engl. „empowerment“): întreabaţi-i cum se simt şi ce ar fi necesar pentru a se simţi mai bine, învăţaţi-i să rezolve singuri problemele folosind empatia, compasiunea şi respectul mutual pentru sentimentele altora.

F  Evitaţi etichetările şi judecăţile critice: evitaţi etichetarea subiectelor ca fiind bune/rele, drăguţe/grosolane etc., evitaţi „ar trebui“.

F  Identificaţi zilnic acele exerciţii prin care aţi putea să lucraţi şi asupra emoţiilor elevilor.

F  Ca activităţi de “dezgheţ” folosiţi modalităţi de a diagnostica starea emoţională a elevilor la început de zi.

F  Asociaţi situaţiile de învăţare cu emoţii şi sentimente. Alocaţi timp pentru a vorbi despre ele.

F  Structuraţi eseurile ca răspunsuri la întrebări de genul: “Cum ar arăta emoţiile tale dacă ar fi sunete, obiecte, fenomene ale naturii, culori, persoane celebre, evenimente, flori, animale, gusturi etc.”

F  Discutaţi cu elevii despre responsabilitatea emoţiilor, reacţiile emoţionale, consecințele emoțiilor.

Dezvoltarea inteligenței emoționale trebuie să reprezinte o preocupare firească pentru orice cadru didactic responsabil, și nu neapărat rezultatul încercării de ”a fi la modă”, atitudine corespunzătoare unei abordări superficiale și lipsite de substanță.

Reușita actului educațional este dependentă de gradul de implicare al fiecărui cadru didactic, inteligența emoțională oferind posibilitatea creării unui cadru adecvat pentru performanța școlară și succesul comunicării cu elevii.

Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă oferă posibilitatea prin intermediul activităților complexe pe care le implementează, dezvoltării unor competențe specifice pentru cadrele didactice care fac parte din grupul țintă, informării și motivării acestora în direcția creșterii nivelului de calitate a activității didactice depuse.