Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, asigură într-o manieră originală pregătirea complexă a cadrelor didactice din regiunile de implementare Gorj respectiv Dolj, sub forma organizării a multiple evenimente de genul sesiunilor de informare și conștientizare sau a celor de mentorat și coaching, precum și a cursurilor de formare profesională, dublate de activități de practică.

Sesiunile de mentorat didactic și coaching cognitiv comportamental se remarcă printr-o tematică foarte diversificată, generoasă din punct de vedere conceptual și adaptată în permanență cerințelor actuale din punct de vedere al nevoilor de formare și dezvoltare profesională ale cadrelor didactice.

În cadrul Sesiunii de mentorat didactic și coaching cognitiv-comportamental desfășurate în data de 17 decembrie 2018, la sediul Inspectoratului Școlar Județean Dolj, s-au pus în discuție temele – PROMOVAREA CALITĂȚII ÎN EDUCAȚIE, pentru partea dedicată mentoratului didactic respectiv DEZVOLTAREA SOCIALĂ ȘI EMOȚIONALĂ PRIN JOC, A COPILULUI DIN MEDIILE DEFAVORIZATE pentru partea dedicată coaching-ului cognitiv comportamental cu aplicare directă în învățământ.

În cadrul sesiunii s-a evidențiat faptul că abordarea conceptului de calitate în educație nu se poate face fără o raportare la o serie de nevoi sociale și cerințe prezente pe piața forței de muncă. Calitatea actului educațional nu este dată doar de posibilitatea măsurării formale a rezultatelor procesului de învățământ ci și de modul în care acesta contribuie la definitivarea personalității indivizilor, la asigurarea unui echilibru social și economic.

Una dintre concluziile discuțiilor a fost reprezentată de faptul că asigurarea calității este organic legată de modul în care factorul uman se angrenează în activitatea didactică și se raportează pe sine la standardele de calitate impuse. De fapt este vorba de problematica motivării complete a cadrelor didactice pe linia atingerii acestor standarde. Motivarea în muncă reprezintă un topic extrem de actual și important din perspectiva oricărei instituții școlare. Ca o paranteză, în cadrul școlilor defavorizate, gradul de motivare al cadrelor didactice este cu atât mai important cu cât tipul activității desfășurate precum și cerințele care apar pentru un cadru didactic sunt sensibil diferite față de situația întâlnită într-o instituție de învățământ uzuală. Procesul de predare dedicat copiilor cu situații defavorizate implică rezolvarea de către cadrul didactic a unei multitudini de probleme de comunicare, de adaptare a copiilor etc.  

Motivația cadrelor didactice este pusă în evidență atât din perspectiva motivației intrinseci cât și celei extrinseci. Motivația se referă la factorii interiori individului care stimulează, mențin şi canalizează comportamentul în legătură cu un scop. Drept element specific, cadrele didactice vor fi direcționate să mențină un efort persistent în legătură cu un proces instructiv-educativ eficient, elevi instruiți şi motivați la rândul lor, deci cadrul didactic trebuie să identifice acele resorturi lăuntrice capabile de a-l motiva să motiveze.

Există mai multe tipuri de motivații care se pot încadra în categoria celor care orientează indivizii pentru alegerea unei cariere didactice. Printre acestea se pot regăsi:

- motivația de putere (prin care indivizii au nevoia de a-i domina pe ceilalţi, simt nevoia de a-i supune controlului lor pe cei din apropierea lor). Nevoia de putere poate fi definită şi ca „nevoia de a câştiga recunoaştere, influenţă sau control asupra altor persoane sau asupra unor grupuri„. De multe ori, cadrele didactice au o astfel de motivaţie – adeseori nerecunoscută la nivel conştient – deoarece în spaţiul şi autoritatea funcţiei de cadru didactic motivaţia de putere poate fi lesne îndeplinită;

- nevoia de afiliere reprezintă nevoia de a menţine relaţii sociale cu alte persoane. Astfel, s-a observat că, după o perioadă de izolare prelungită, indivizii în mod frecvent experimentează o anxietate inexplicabilă. Indivizii care au o nevoie de afiliere puternică tind să încerce mai mult să se întâlnească cu alte persoane şi să stabilească relaţii de prietenie cu acestea. Mai mult, aceştia văd propriile abilităţi sociale ca fiind importante şi tind să devină anxioşi când se află în situaţia ca alte persoane să le evalueze aceste abilităţi (sunt stresaţi dacă, spre exemplu, alţii „pun în discuţie” modul în care ei ştiu să comunice sau în cazul unui conflict cu prietenii în care sunt reclamate deficienţe de comunicare). Datorită specificului pro-social al “meseriei” de cadru didactic, şi acest element este important pentru motivarea pentru cariera didactică.

- nevoia de a știi (curiozitatea) își găsește rezolvarea prin intermediul activității de explorare (curiozitatea se pare că este o nevoie înnăscută, încadrabilă în categoria motivelor intrinseci). Este un tip de motivație folosită în plan școlar, totuși nestimulată îndeajuns de mult (deși gândind dinamica lecțiilor prin prisma motivației de a știi, implicarea elevilor ar fi mai profundă și mai de durată).

- nevoia de aprobare reprezintă la rândul ei o constantă a vieții noastre. Specialiștii susțin că unul dintre motivele fundamentale pentru comportamentul social este respectul social. Mai precis, nimănui nu i-ar plăcea să fie văzut negativ de către ceilalți (în special, persoanele care contează pentru el). Aprobarea socială acționează foarte puternic, ea reprezentând o pârghie însemnată în «arsenalul» didactic: prin aprobare sau dezaprobare cadrul didactic are la dispoziția sa unul dintre cele mai însemnate instrumente de formare a personalității elevilor. Din păcate, datorită diminuării prestigiului indus social de către statutul cadrului didactic în plan contemporan, această nevoie tinde să nu poată fi îndeplinită (şi în consecinţă, să ne fie dificil să ne centrăm pe o astfel de motivaţie). Iată un aspect asupra căruia politicile educaționale şi strategiile sociale ar fi în măsură să reflecteze pentru identificarea unor soluții.

Cadrele didactice pot fi asimilate unei categorii socio-profesionale aparte având o serie de elemente centrale:

(1) așteptări educaționale înalte;

(2) motivații economice şi așteptări financiare reduse;

(3) nevoia unor standarde etice înalte;

(4) nevoia de a comunica fapte şi idei altor persoane la un nivel interpersonal.

În diverse studii sunt prezentate o serie de motive văzute ca fiind satisfăcătoare pentru cadrele didactice din perspectiva dezvoltării în carieră: dedicarea pentru profesie şi pentru activitatea cu copiii; succesul obţinut în sala de clasă – recompensele profesionale pe care cadru didactic le primeşte prin aceea că observă realizările elevilor; statusul obţinut în comunitate, prin aceea că exercită o profesie respectată; pregătirea obţinută prin formarea iniţială şi continuă în domeniu; condiţii de muncă favorabile exercitării în bune condiţii a profesiei (unde intră atât disponibilitatea materialelor didactice necesare cât şi sprijinul oferit din partea managementului şcolar, implicarea părinţilor etc.); posibilitatea de promovare şi avansare în carieră.

Principalele arii de manifestare ale motivației cadrelor didactice se vor subsuma următoarelor direcții care sunt definitorii pentru activitatea didactică propriu-zisă:

- managementul clasei de elevi

- comunicarea

- rezolvarea conflictelor educaţionale

- lucrul cu personalităţile dificile

- cooperarea cu colegii

- predarea, învăţarea, evaluarea

Fiecare dintre aceste arii ale activității prezintă particularități specifice și presupun utilizarea resurselor cadrelor didactice într-o manieră aparte.

Motivarea în contextul carierei didactice se poate cuantifica și pe baza unui model de analiză care pune în valoare 4 categorii de factori importanți:

Impactul arată nivelul la care propriul comportament este văzut ca producând efectele intenționate în cadrul unei sarcini.

Competenţa se referă la gradul în care fiecare persoană crede că poate realiza activităţile presupuse de sarcină într-un mod performant, atunci când va face acest lucru. Este evident că atunci când o persoană se vede ca fiind mai puţin competentă într-un domeniu, aceasta va evita acea zonă de activitate în care are mai puţine şanse de a avea succes.

Însemnătatea se referă la valoarea pe care sarcinile o au în ochii individului. Un nivel redus de însemnătate îl face pe individ să fie apatic şi detaşat, pe când un nivel ridicat de însemnătate îl va face pe acesta să fie implicat şi să îşi concentreze toate energiile în vederea îndeplinirii sarcinilor.

Alegerea presupune selectarea intenționată (şi nu întâmplătoare!) a unor acţiuni necesare pentru atingerea rezultatelor dorite. Un nivel ridicat de alegere produce flexibilitate şi inițiativă, pe când, prin contrast, un nivel scăzut de alegere trimite spre sentimentul de a fi controlat, emoții negative, o stimă de sine scăzută.

Pentru ca o  persoană să manifeste o motivație puternică în raport cu un anumit loc de muncă, este necesar ca toți indicatorii de mai sus să fie puși în valoare în mod corespunzător.

Din punctul de vedere al deciziei pentru cariera didactică, observăm că impactul şi însemnătatea sunt punctele forte ale acestei alegeri, pe când competenţa (pusă sub semnul întrebării în primele momente de criză în carieră, în primii ani de activitate la catedră) şi alegerea pentru unii subiecţi (care fac modulul psihopedagogic fără să îşi dorească să ajungă la clasă, punând această alegere pe ultimul loc, dar pe care viaţa îi împinge până la urmă în direcţia unei catedre) reprezintă mai degrabă semne de întrebare.

Din cele evidenţiate până acum se observă faptul că motivaţia pentru cariera didactică reprezintă astăzi o prioritate a oricărei politici de reformă, nu doar în domeniul învăţământului ca atare, ci în plan mai larg, social. Într-adevăr, aşa cum sistemul de învăţământ reprezintă motorul de dezvoltare pentru progresul social, tot aşa resursa umană reprezintă elementul cheie privind succesul şi viabilitatea măsurilor de reformă la nivelul sistemului de învăţământ.

Totodată din perspectiva implementării unui sistem de indicatori de calitate ai educaţiei, un personal didactic motivat în integritatea sa este nu numai necesar într-o perspectivă obiectivă ci și o condiție a normalității.

Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă are în vedere dobândirea de către cadrele didactice participante a unui nivel superior de competențe în domeniu, precum și a unui volum de informații de mare actualitate, conectate la ultimele tendințe viabile din domeniu. Motivarea cadrelor didactice rămâne un topic extrem de important, supus dezbaterii publice, abordabil din perspectivă umană, economică, socială și managerială.