Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă promovează o serie de demersuri axate pe îmbunătățirea calității activității didactice și identificarea de soluții practice pentru problemele care se manifestă în activitatea școlilor defavorizate din cadrul grupului țintă al proiectului. Printre activitățile promovate în cadrul proiectului se remarcă Sesiunile de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare a cadrelor didactice – activități care integrează informațiile referitoare la proiect și derularea acestuia cu cele specifice pentru atingerea obiectivelor de mai sus, informații grupate sub forma unei tematici variate, diferite de la o lună la alta.
Pentru luna septembrie, sesiunea aferentă județului Gorj a avut loc în data de 22 septembrie 2019, la sediul ȘCOLII GIMNAZIALE VOIEVOD LITOVOI, localitatea Târgu Jiu, și a propus pentru discuții o temă de impact pentru eforturile de optimizare a activității didactice: DINAMICA RELAȚIILOR INTERPERSONALE ÎN ORGANIZAȚIILE ȘCOLARE
Managementul instituțiilor școlare se va confrunta cu o serie probleme specifice care necesită o abordare constructivă care să pornească de le nevoile reale ale cadrelor didactice.
Relaționarea factorilor de conducere cu personalul didactic, precum și a cadrelor didactice între ele reprezintă o provocare și totodată o necesitate. Comunicarea și stabilirea unor canale în acest sens este primordială. Fiecare individ are o nevoie naturală îndreptată către relaționare și comunicare.
Comunicarea umană şi libertatea de activitate, de decizie şi comportare, acceptarea oportunităţilor de a alege şi de a direcţiona toate forţele disponibile în favoarea propriei realizări este cea mai importantă modalitate a fiinţei umane de a exista. Indiscutabil, există o nevoie deosebită a oamenilor de a comunica, de a-şi coordona conduita izvorâtă din dorinţa de informare, acţiune şi contact. Există diferite motive pentru ca omul să tindă să se asocieze şi să acţioneze împreună cu alţii:
• necesitatea de informare şi activismul;
• fiinţa umană este sociabilă din fire. Cineva care ar fi total izolat nu ar putea ajunge să se realizeze ca persoană;
• convieţuirea în grup stă la baza oricărei învăţări. Din mediul uman asimilăm cultura: limbajul, lectura, scrisul, comportamentul zilnic, obiceiurile, printre celelalte aspecte fundamentale. Fiinţa umană are tendinţa de a se asocia pentru a se compara cu alţii. În consecinţă, unul dintre punctele de referinţă cele mai utile pentru evaluarea proprie este comparaţia cu ceilalţi. În mod practic, toate calităţile şi capacităţile se compară cu ale altora, în scopul de a putea determina valoarea lor relativă;
• toţi avem nevoie de schimburi reciproce. Viaţa în comuniune oferă posibilitatea de a obţine o largă varietate de beneficii sub toate aspectele, ceea ce ar fi imposibil de obţinut de unul singur. Acest schimb reciproc se referă la beneficii materiale (servicii, bunuri de consum), dar se extinde şi la beneficiile afective ale relaţiilor şi axiologice de valoare ale existenţei individuale. Din categoria tipurilor de relaționare pe care le întâlnim în cadrul instituțiilor școlare, un loc aparte îl ocupă relațiile stabilite de către elevi cu ceilalți elevi.
Pentru copii de vârstă școlară relațiile interpersonale au importanța lor, fiind necesară încurajarea dezvoltării normale a acestora, în condițiile unui echilibru psiho-fiziologic firesc.
Prietenia este o sursă de validare şi întărire a comportamentelor prosociale, de protecţie faţă de factorii de risc familial, de dezvoltare morală şi adaptare socială.
Relaţiile apropiate, cu caracter egalitar, pe care copiii şi adolescenţii le întreţin cu congenerii de acelaşi sex, sunt diferite faţă de relaţia de subordonare faţă de părinţi.
În acest sens, prietenia constituie prima experienţă interpersonală autentică. Odată cu trecerea de la copilărie la adolescenţă, pe fondul dezvoltării psihice, cognitive, dar şi a capacităţii de socializare, de relaţionarea cu grupul de referinţă, stabilirea relaţiilor de prietenie devine din ce în ce mai importantă. În adolescenţă şi tinereţe, aceasta este modalitatea preponderentă şi cea mai importantă de relaţionare, cu rol deosebit în socializarea şi adaptarea socială a indivizilor.
În această etapă de viaţă, adolescenţii încearcă să se afirme ca personalităţi independente de mediul familial şi au nevoie de suportul prietenilor pentru a-şi valida propriile opţiuni. Reciprocitatea şi cooperarea între prieteni oferă tinerilor implicaţi sentimentul bunăstării. Complementar acesteia, constatarea aprecierii şi a grijii din partea prietenilor are un efect pozitiv determinant în formarea concepţiei de sine şi contribuie substanţial la alcătuirea unei configuraţii emoţionale suficient de puternice pentru a face faţă unor experienţe negative din cadrul grupului de referinţă sau din mediul familial.
Prietenia constituie un sistem de protecţie împotriva surselor de risc familial, împotriva victimizării, iar datorită încrederii, apropierii, angajamentului şi afecţiunii caracteristice, susţine creşterea sensibilităţii faţă de nevoile altora şi asigură un fundal propice deprinderii comportamentelor prosociale, contribuind astfel la dezvoltarea morală echilibrată a tinerilor.
Instituția școlară este un univers de relații, inițiative și activități: formale-informale, directe-indirecte, activități care gravitează în jurul elevului. Aceste tipuri de relații sunt valorificate de către profesor în diferite situații educaționale. Promovarea fiecărui tip de relații presupune o metodică specifică, tact pedagogic, o serie de calități dezirabile pentru un profesor, care împreună vor da măsura vocației sale.
Relațiile formale sau instituționalizate dintre profesori, dintre elevi, dintre profesori și elevi sunt cele reglate și desfășurate în acord cu legislația în vigoare. În același timp, în strânsă legătură cu relațiile și acțiunile formale, în orice unitate de învățământ, în orice grup școlar apar și relații spontane, informale sau neinstituționalizate, care întrețin un climat psihosocial al colectivității școlare mai mult sau mai puțin favorizant, uneori chiar ostil demersurilor educative. Aceste relații interpersonale între elevi, între profesori și elevi sau între profesori au o mare încărcătură afectivă, putând fi de atracție sau respingere, de asociere sau disociere, pot fi relaxante, plăcute sau dimpotrivă, obositoare, nestimulative.
Optimizarea relațiilor dintre elevi și profesori, indiferent că discutăm despre cele de natură formală sau informală este o condiție pentru desfășurarea în bune condiții a actului educațional, a activității școlii în ansamblul său. Stabilirea unui plan de învățământ și a unei programe școlare cu sarcini și conținuturi mult peste capacitatea reală a elevilor, duce inevitabil la o situație pe care elevii o percep ca fiind artificială și extrem de solicitantă, încarcată în mod excesiv de formalism. Această stare de fapt conduce la rândul său către ineficiență și de multe ori afectează nivelul succesului școlar.
Promovarea și cultivarea unor relații educaționale eficiente, formative este o chestiune care ține de managementul educațional pe de o parte și de implicarea și talentul pedagogic al cadrelor didactice pe de altă parte.
În stabilirea și dezvoltarea relaționării dintre cadrele didactice și elevi se pot manifesta trei tipuri fundamentale de relații, sub forma: magistoconcentrismul, pedocentrismul și concepţia democratică.
a) Magistoconcentrismul care promovează relații de tip autocratic, de comandă-ascultare, autoritariste, care consideră că relația educațională trebuie să fie dominată în totalitate de profesor. Acesta stabilește, decide totul fără să-și consulte elevii, fără a ține seama de dorințele lor. O astfel de relație produce omul conformist, incapabil de inițiativă. Performanțele elevului urmează a fi măsurate în funcție de gradul de concordanță cu deciziile sau cerințele profesorului. Acest tip de relații educative sunt repudiate de majoritatea pedagogilor și practicienilor din ziua de azi.
b) Pedocentrismul se situează la cealaltă extremă. El promovează tipul de relații bazate pe totala libertate a copilului: pedepsele, constrângerile fiind excluse din acțiunea educativă. Rolul conducător al profesorului în educație, constrângerile devin în acest context inutile.
c) Concepția democratică promovează respectarea demnității elevului, a drepturilor sale, promovează raporturi educaționale democratice între elev și profesor, dar și între profesori. O astfel de relație democratică dă naștere unei comunicări educaționale autentice, participative, creative, care cultivă spiritul de inițiativă, de afirmare liberă, competiția, evaluarea performanțelor corespunzător meritului personal, promovează dialogul autentic în educație, care înseamnă nu numai comunicare pe relația verticală (profesor-elev), ci și pe relația elev-elev (munca în echipă, învățarea prin descoperire, activități în ateliere creative etc).
Promovarea unor relații democratice în sfera educației aduce beneficii majore elevilor, ei își vor putea lărgi orizontul de experiență și așteptări, își vor forma noi capacități, pot dobândi noi tehnici de învățare pot accelera procesul de însușire a unor noi cunoștințe, abilități. Abordarea democratică a dialogului și a relaționării în cadrul instituției școlare permite elevilor dezvoltarea capcității de autogestionare, a unei personalități libere, capabile să se autoeduce și autoperfecționeze în concordanță cu cerințele din mediul economico-social și nivelul său de aspirații.
Ca o concluzie, gestionarea corespunzătoare a tuturor tipurilor de relații din mediul școlar – elevi-elevi, elevi-cadre didactice, cadre didactice-cadre didactice, management școlar – elevi și cadre didactice etc, creează premisele unei dezvoltări armonioase a instituției școlare, atingerii obiectivelor educaționale și promovării unor valori autentice în procesul de învățământ.
Prin demersurile pe care le propune, Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, oferă un cadru optim pentru creșterea calității actului didactic și îmbunătățirea practicilor manageriale din școlile defavorizate.
Astfel de activități care conștientizează și informează participanții în legătură cu probleme de real interes reprezintă o constantă în cadrul proiectului, dialogul și tranferul de cunoștințe contribuind în mod firesc la atingerea obiectivelor enunțate mai sus.
Aflat deja în al II-lea an de implementare, Proiectul QualForm se dovedește o platformă viabilă pentru dezoltarea potențialului cadrelor didactice și identificarea de soluții adaptate managementului școlar modern.