Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă se află în ultima sa lună de implementare. Pe parcursul celor 2 ani de implementare, proiectul a încercat să contribuie cât mai substanțial la identificarea de soluții viabile, aplicabile și înțelese la adevărata valoare de către părțile implicate în vederea creșterii calității învățământului din școlile defavorizate.
Printre activitățile proiectului care au adus constant un plus de valoare apreciat de către participanți, se numără și sesiunile de mentorat didactic și coaching cognitiv create pentru a se putea prezenta celor implicați un corp comun de idei valoroase grupate pe o tematică aflată într-o continuă dinamică. Pe aceeași linie, a problematicilor ancorate în realitatea școlară conidiană s-a înscris și tema abordată pentru luna iulie, în intervalul 13-17 iulie - ROLUL ÎNCREDERII ÎN FORMAREA PERSONALITĂȚII ȘCOLARILOR ȘI PREȘCOLARILOR.
Subiectul referitor la stima de sine si importanta acesteia in procesul educațional reprezintă un subiect de mare interes care a dat naștere la diverse luări de poziție și uneori controverse.
Creșterea și scăderea stimei de sine aduc, în general, reacții emoționale puternice. Mai mult, aceste fluctuații sunt adesea coincidente cu succese majore și eșecuri în viață. Experiența subiectivă creează impresia că respectul de sine crește atunci când cineva câștigă un concurs, obține un premiu, rezolvă o problemă sau câștigă acceptarea unui grup social și că se încadrează cu eșecurile corespunzătoare. Această corelație omniprezentă poate consolida impresia că nivelul de auto estimare al unuia nu este doar rezultatul, ci, într-adevăr, cauza succeselor și eșecurilor majore ale vieții.
Stima de sine este literal definit prin cât de mult valorează oamenii pe sine. Este componenta evaluativă a cunoașterii de sine. Stima de sine ridicată se referă la o evaluare globală extrem de favorabilă a sinelui. Stima de sine scăzută, prin definiție, se referă la o definiție defavorabilă a sinelui.
Stima de sine nu are nici o cerință definitorie legată de acuratețe. Astfel, stima de sine ridicată se poate referi la o precizie, justificată, aprecierea echilibrată a valorii unui individ ca persoană și succesele și competențele unuia, dar se poate referi și la un sentiment umflat, arogant, grandios, nejustificat de superioritate concepută față de ceilalți. În același timp, scorul de sine scăzut poate fi fie o înțelegere exactă și bine întemeiată a deficiențelor cuiva ca persoană sau un sentiment distorsionat și chiar patologic al insecurității și inferiorității.
Stima de sine se centrează astfel pe o serie de percepții și nu neapărat pe realitatea obiectivă. Se referă la credința unei persoane despre faptul că este inteligentă și atractivă, de exemplu, și nu spune neapărat nimic despre faptul dacă persoana este de fapt inteligentă și atractivă.
Pentru a arăta că respectul de sine este el însuși important, cercetările ar trebui să demonstreze că credințele oamenilor despre ei înșiși au consecințe importante, indiferent de realitățile care stau la baza lor. Mai simplu, ar trebui să fie avantaje care derivă din a crede că unul este inteligent, indiferent dacă unul este de fapt inteligent.
Astfel, pentru a se putea aproxima importanța stimei de sine în cazul rezultatelor pe care indivizii le pot avea într-un context educațional, este util să fie măsurat gradul de încredere în sine și auto-eficacitatea.
Auto eficacitatea este de fapt o formă de încredere în propria capacitate de a îndeplini o sarcină specifică sau în cadrul unui anumit domeniu. O examinare mai atentă a dovezilor empirice care analizează conținutul construcțiilor conceptuale de încredere în sine și auto eficiență sugerează că auto eficacitatea, în comparație cu încrederea în sine, tinde să fie specifică domeniului - este limitată la o anumită sarcină sau un domeniu (de ex. , matematică, domeniu verbal și / sau fizic).
Cu toate acestea, încrederea în sine a fost dovedită a fi un factor general care se extinde pe diferite sarcini și domenii. În plus, în timp ce auto eficacitatea este modificabilă, se arată că evaluările de încredere rămân neafectate, în ciuda multor manipulări experimentale.
Unele dintre întrebările importante care trebuie abordate sunt „Când începe această trăsătură de încredere în sine să se stabilizeze pe parcursul vieții noastre?”, „Cine sau ce este responsabil pentru această stabilitate: genetica? părinții? profesorii? colegiii? ”,„ Ce experiențe individuale sau colective contribuie la ea? ”,„ Nivelurile de încredere favorizează realizările educaționale în mod progresiv abilităților cognitive (și alți factori considerați tradiționali în educație, cum ar fi vârsta și sexul?) Acest capitol își propune să răspundă la trei întrebări: (a) Copiii aflați la vârsta de școală primară prezintă deja nivelurile generale obișnuite de încredere în sine pe diferite domenii cognitive? (b) Dinamica familiei prezice nivelurile de încredere? (c) Care este valabilitatea lor predictivă în cadrul școlii, incremental față de factorii tradiționali?
Măsurarea auto-eficacității se poate realiza ca dimensiune a autocontrolului - capacitatea de a judeca calitatea performanței proprii. Această măsurare a auto-eficacității se poate realiza prin diferite modalități. Una dintre cele mai uzitate presupune ca imediat după răspunsul la un articol dintr-un test, participanții să fie instruiți să acorde o evaluare de încredere indicând cât de încrezători / siguri sunt că răspunsul ales este cel corect. Este important să fie realizată distincția acestei evaluări a încrederii în sine de trăsăturile de personalitate putative similare, care sunt/se presupune că provin din răspunsurile la elemente precum „Mă simt sigur pe mine când trebuie să realizez un discurs în fața unui mare grup de oameni ”,„ Sunt sigur de sine….”. Procedura de evaluare a încrederii urmărește actul cognitiv de a oferi un răspuns la un element de test cognitiv tipic, mai degrabă decât să se bazeze pe o percepție generală a modului obișnuit de a acționa. Specialiștii dispun acum de dovezi psihometrice copleșitoare că această metodă numerică - care probează actul cognitiv propriu-zis, mai degrabă decât să se bazeze pe o percepție subiectivă a acesteia - este o măsură mai exactă a trăsăturii de încredere în sine
Pe tărâmul educației, elevii care sunt conștienți de, controlează și reflectă asupra propriei lor gândiri, sunt denumiți cursanți autoreglați. Studiile indică faptul că, în marea majoritate a cazurilor, cursanții autoreglați depășesc în materie de performanțe pe ceilalți elevi. Studiile indică de asemenea faptul că, elevii care sunt sugestionați pozitiv de către educatori sau părinți prezintă un nivel sporit de încredere în sine și rezultate școlare optime în timp, dacă se menține constantă această activitate.
Rezultă cu ușurință, că aportul foarte important în dezvoltarea și conturarea cu precădere a performanței școlare revine factorilor educaționali – cadre didactice și familie care sunt capabile să dezvolte și să întrețină un mediu propice învățării și performanței școlare inclusiv prin accentul pus în mod special pe sugestionarea pozitivă și condiționarea copiilor în direcția creșterii stimei de sine și a încrederii.
Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, are rolul să ofere un cadru instituțional adecvat stimulării creșterii nivelului de pregătire și competență a cadrelor didactice, în special pentru cele care activează în cadrul școlilor defavorizate din cadrul grupului țintă.
Sesiunile de mentorat didactic și coaching cognitiv sunt instrumente ideale de transmitere a informațiilor profesionale într-un cadru organizat, fiind construite de către experții însărcinați cu organizarea lor sub forma unor sesiuni de dialog activ, care se desfășoară constant, lunar, în fiecare zonă de implementare a proiectului – județul Dolj, respectiv județul Gorj. Facilitarea acestui flux de know-how pentru cadrele didactice implicate în fiecare sesiune este extrem de binevenită, participanții având constant pe parcursul derulării proiectului un feedback pozitiv de fiecare dată.