Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă se aproprie cu pași repezi de final. Pe parcursul a mai mult de 2 ani, implementarea proiectului a oferit șanse reale de perfecționare și dezvoltare profesională unui grup țintă reprezentativ pentru problemele cu care se confruntă cadrele didactice care activează în cadrul instituțiilor școlare defavorizate. În ansamblul activităților care au făcut parte din kit-ul proictului, sesiunile de informare și conștinetizare au ocupat un loc aparte.

Pentru luna mai, sesiunea de informare și conștientizare a avut loc în intervalul 18-22 mai 2020, pe platforma online Blackboard, Universitatea Spiru Haret și a aavut drept temă  În cadrul acestei sesiuni a fost abordată drept temă: ROLUL ȘCOLII ÎN DEMERSUL SOCIO-ADAPTATIV AL ELEVULUI. MANAGEMENTUL RELAȚIILOR INTERPERSONALE ÎN COLECTIVUL ȘCOLAR.

 

Relațiile inter-personale dezvoltate în contextul insituțiilor școlare moderne sunt complexe, dinamice, diversificate și orientate către performanță. Optimizarea acestor relații se va realiza pe fundalul optimizarii procesului de comunicare intre diferitii actori educationali.  Natura dinamică a relațiilor umane este de natură să absoarbă și să digere noile teorii, concepte, tehnici și tehnologii furnizate din perspectiva  comunicării inter-umane din prezent și să transforme în final calitatea relațiilor, atât la nivel interpersonal cât și organizațional.

Cele mai multe definiții ale comunicării utilizate în literatura de specialitate referitoare la comportamentul organizațional subliniază utilizarea simbolurilor pentru a transfera semnificația informației. Comunicarea este văzută drept schimbul de idei, opinii și informații prin cuvinte, simboluri sau acțiuni scrise sau vorbite. De asemenea  comunicarea este procesul social în care două sau mai multe părți schimbă informații și împărtășesc semnificații. Comunicarea este în esență un proces perceptiv. Expeditorul trebuie să codifice sensul intenționat pentru a crea mesaje. Receptorul apoi decodează mesajele pentru a obține sensul perceput. O comunicare eficientă depinde de expeditor și receptor care împărtășesc înțelegerea regulilor utilizate pentru codificarea sensului în mesaje.

O comunicare eficientă este importantă, deoarece afectează practic toate aspectele comportamentului organizațional. Experții ne spun că o comunicare eficientă este rezultatul unei înțelegeri comune între comunicator și receptor. În acest sens, pentru a îmbunătăți comunicarea trebuie să crească probabilitatea ca receptorul să perceapă cu exactitate o încercare de comunicare a expeditorului. Problemele de comunicare interpersonală pot apărea atunci când mesajul transmis de o persoană nu este cel intentionat a fi transmis.

In contextul organizational – si aici institutia scolara nu face exceptie, eficacitatea comunicării poate fi îmbunătățită prin instruire, solicitând feedback-ul unui receptor și înțelegând diferențele culturale în comunicare.

Comunicarea este unul dintre cele mai importante procese interpersonale din organizații. O comunicare eficientă permite angajaților, grupurilor și organizațiilor să își atingă obiectivele și să performeze la un nivel înalt .

Comunicarea interpersonală este fundamentală pentru obținerea unui loc de muncă, pentru a avea succes în locul de muncă și pentru a fi un coleg, subordonat sau manager eficient. Comunicarea interpersonală implică schimbul unui mesaj pe un canal de comunicare de la o persoană la alta. În comunicarea interpersonală, accentul major este pus pe transferul informațiilor de la o persoană la alta. Comunicarea este privită ca o metodă de bază de efectuare a schimbării comportamentale și încorporează procesele psihologice (percepție, învățare și motivație) pe de o parte și limbajul pe de altă parte. Comunicarea între indivizi și grupuri este vitală în toate organizațiile. Comunicarea este probabil cea mai vizibilă dintre toate activitățile de grup și este esențială pentru funcționarea eficientă a grupului. Fără comunicare, o organizație ar fi doar o colecție de lucrători individuali care îndeplinesc sarcini separate. Acțiunea organizațională ar fi lipsită de coordonare și ar fi orientată către obiective individuale și nu organizaționale.. Comunicarea favorizează motivația, precizând pentru angajați ce trebuie făcut, cât de bine se descurcă, ce se poate face pentru a îmbunătăți performanța. Relatiile inter-personale optimizate prin comunicare creează temelia acțiunilor de succes; deschid căi către un loc de muncă mai colaborativ. Colaborarea necesită o comunicare eficientă. În esență ea reprezintă modul în care împărtășim informații, idei, obiective, direcții, așteptări, sentimente și emoții în contextul acțiunii coordonate. Organizațiile de succes apreciază și promovează o comunicare eficientă atât la nivel interpersonal, cât și peste granițele organizaționale.

Comunicarea organizațională are mai multe funcții și disfuncții. Astfel, unele funcții de comunicare organizațională funcționează pentru socializarea noilor membri sau pentru negocierea poziției în organizație. O anumită comunicare organizațională este un mediator pentru management in efortul de a structura sau controla organizația. Unele comunicări organizaționale sunt dedicate negocierii și coordonării activităților de lucru. În cele din urmă, unele funcții de comunicare organizațională sunt utile pentru poziționarea organizației pe piață și societate. Diverși specialiști au identificat patru funcții majore pe care comunicarea le poate îndeplini în cadrul unui grup sau organizație: controlul, motivația, exprimare emoțională și transferul de informații.

Aceste funcțiile presupun ca angajații să împărtășească informații și să ajute managerii să integreze sau să coordoneze diferite părți ale organizației. Din acest punct de vedere, se pot manifesta și o serie de disfuncții ale counicării, precum: percepția selectivă, problemele semantice și suprasarcina de informații. În cadrul instituțiilor școlare efortul de a optimiza în mod strategic, pe termen lung relațiile inter-personale va avea la bază, de fapt, capacitatea managementului școlar de a pune mai bine în evidență funcțiile esențiale ale comunicării între cadrele didactice, între cadrele didactice și elevi și a diminua disfuncțiile care se pot manifesta și care inevitabil duc la blocaje majore.