Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, se desfășoară în contextul necesității îmbunătățirii a numeroase aspecte ale activității didactice din învățământul preuniversitar. Proiectul se adresează în special instituțiilor de învățămînt dezavantajate care prezintă un specific aparte din perspectiva situațiilor care se manifestă la nivelul elevilor, familiilor acestora, mediului educațional etc. În cadrul proiectului se organizează evenimente diverse atât din perspectiva tipologiei acestora cât și a conținutului. Astfel, au loc cu o frecvență lunară, sesiuni de informare și conștientizare a cadrelor didactice, sesiuni de mentorat didactic și coaching cognitiv comportamental sau seminarii de schimb de bune practici. Aceste din urmă activități urmăresc familiarizarea cadrelor didactice cu abordări specifice pentru problemele analizate și cu soluții practice pe care experții din cadrul proiectului și restul participanților le-au implementat în contexte de lucru asemănătoare.
Pentru luna ianuarie, seminarul de schimb de bune practici, organizat pentru județul Dolj s-a desfășurat la sediul INSPECTORATULUI ȘCOLAR JUDEȚEAN DOLJ din Mun. Craiova și a avut drept temă ÎNVĂȚĂMÂNTUL OBLIGATORIU ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ. Tematica seminarului a permis participanților realizarea unui dialog interesant care a scos în evidență principalele tendințe pe care le cunoaște învățământul și posibilele efecte pe care le au formele de învățământ obligatorii.
Efectele învățământului și implementarea obligatorie a acestuia au reprezentat o preocupare constantă pentru cercetătorii din domeniul educației. Mai recent atenția s-a îndreptat în special asupra beneficiilor de natură nepecuniară care se acumulează în plus față de cele monetare. Printre aceste beneficii, studiile din domeniu enumeră căsătorii mai stabile, rate mai mici ale criminalității, modalități mai evoluate de parenting și îmbunătățiri ale stării de sănătate. Mulți specialiști consideră că aceste beneficii nemonetare sunt mai importante decât cele financiare și mai mari pe termen lung. Din acest punct de vedere există totuși o dezbatere extinsă referitoare la măsura în care efectele pot fi cuantificate statistic pe termen lung ca fiind relevante.
Studiile mai recente arată că reformele școlare care au modificat numărul de ani de școală obligatorii în mod susbstanțial (câțiva ani) indică un efect destul de bine diferențiat din perspectiva reducerii mortalității la bărbați. Aceleași studii (Gathmann, Jurges și Reinhold, 2012) îndică faptul că, la nivel agregat european creșterea numărului de ani de școală obligatorii nu a avut un efect important asupra reducerii mortalității în cazul femeilor. Realitatea obiectivă presupune diferențe destul de mari între țări și tipuri de reformă școlară. Astfel, spre exemplu, reforma belgiană din 1919, care a ridicat nivelul de școlarizare de la 3 la 8 ani de educație obligatorie, a redus mortalitatea bărbaților cu vîrsta de 20 de ani cu până la 10,7%. Alte reforme, precum reforma spaniolă din 1970, par să nu aibă beneficii pentru sănătate nici măcar pentru bărbați. Interesant este că eterogenitatea efectelor între țări este substanțial mai mare pentru ratele de mortalitate raportate la populația de 20 de ani decât pentru ratele de mortalitate pe termen lung. Astfel, efectele eterogene asupra mortalității pe termen scurt se păstrează chiar și atunci când se iau în considerare reforme școlare care sunt constante (în ceea ce privește numărul de ani obligatorii introduși în plus). Pentru mortalitatea aferentă grupului de vîrstă de 40 de ani, ratele variează de la 0,938 (în cazul reformei olandeze din 1950) la 1,129 (în cazul reformei franceze din 1937. Pentru același set de reforme, ratele în cazul mortalității asociate vârstei de 20 de ani, variează de la 0,903 (în cazul Belgiei) până la 1,348 în cazul Franței.
Din punct de vedere al gradului de frecventare al formelor de invățământ, după agregarea datelor disponibile s-a putut constata o creștere al acestuia cu aproximativ 4 luni atât pentru bărbați, cât și pentru femei.
Prin urmare, diferențele existente din punct de vedere al genului între valorile observate nu pot fi explicate prin rate diferențiale de conformitate cu noile cerințe de școlarizare. Opțiunile profesionale specifice genului și expunerea asociată la pericolele pentru sănătate ar putea oferi o explicație alternativă. De exemplu, persoanele de sex masculin, în mod tradițional suprareprezentate prin indivizi angajați drept muncitori, ar putea avea mai multe șanse să găsească un loc de muncă față de persoanele angajate pe post de funcționari, după implementarea reformei școlare obligatorii și astfel să fie mai puțin expuse la condiții de muncă periculoase. Înțelegerea acestor diferențe de gen ar putea fi o cale promițătoare pentru a arunca mai multă lumină asupra conexiunilor posibile dintre educație și sănătate.
Studii efectuate pe 12 programe de reforme diferite de la nivelul Uniunii Europene au aratat trei principale tendințe majore: reformele legate de educația obligatorie au afectat în principal indivizii aflați la marginea inferioară a distribuției gradului de frecventare al școlii. Pentru acești indivizi, un an suplimentar de educație obligatorie este estimat a se transforma în medie într-o jumătate de an de educație în plus. Acest procent se diminuează între 30 și 10% dintr-un an pentru restul eșantionului. A doua tendință, educația în plus afectează doar marginal inegalitățile globale privind veniturile, măsurate cu diferențiale legată de salarii . A treia tendință atestă faptul că educația și competențele sunt complementare pentru generarea de cîștiguri, o precondiție necesară pentru o politică educațională optimă care să devină elitistă.
Aceste date sugerează faptul că implementarea unei politici privind educația elitistă pe criterii de eficiență nu este necesară în contrast cu o politică care se focusează pe egalitatea de șansă, mai ales atunci când populația țintă este constituită din cei mai deștepți dintre cei mai puțin norocoși și dacă cei mai puțin norocoși sunt astfel datorită unor motive aflate dincolo de controlul propriu. De vreme ce costurile necesare pentru a oferi educație în plus nu sunt neapărat diferite la nivelul întregului eșantion, targetarea celor mai puțin norocoși este foarte probabil să ofere rezultate atât la nivelul eficienței cât și a egalității de șanse.
Din datele prezentate se poate observa că modificările de substanță la nivelul indicatorilor socio-economici pot avea loc doar în contextul în care reformele care statuează modificări importante la nivelul învățământului obligatoriu sunt și ele de durată și presupun modificări majore ale nivelului si/sau duratei studiilor. Cu certitudine, în funcție de conjunctura socio-culturală și de o serie de factori cu manifestare temporară, felul în care se reflectă în comportamentul indivizilor modificarea perioadei alocate studiilor este mai mult sau mai puțin pregnant, fiind afectați în mod direct diverși indicatori (așa cum s-au menționat deja – mortalitatea, starea de sănătate, posibilitatea de angajare etc), sau stilul de viață, migrația forței de muncă, randamentul economic al indivizilor, rata șomajului etc.
Fiecare astfel de modificare poate fi cuantificată cu certitudine atunci când este vizibilă pentru mai multe generații, altfel efectul este prea mic pentru a produce la rândul său modificări de anvergură la nivelul societății sau economiei.
Tema abordată este una de mare complexitate fiind o provocare reală și pentru alte evenimente viitoare care pot continua dezbaterile și dialogul inițiat cu această ocazie. Abordarea unor astfel de teme contribuie la menținerea unui nivel ridicat al calității evenimentelor organizate în cadrul proiectului Qualform, având rolul să motiveze cadrele didactice participante în direcția implicării și dezvoltării profesionale și personale.