Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, are în vedere o serie de obiective coerente care converg către creșterea calității activității didactice și dezvoltarea de noi competențe pentru cadrele didactice implicate în școlile defavorizate. Modul în care sunt structurate activitățile din cadrul proiectului, fie că este vorba de evenimente de informare sau activități de formare a cadrelor didactice permite atingerea acestor obiective, pe parcursul derulării sale prin angrenarea unor resurse logistice și umane corespunzătoare. De altfel, se poate spune că punctul forte al proiectului este reprezentat de calitatea resurselor umane angajate, de capacitatea experților de a se conecta și relaționa calitativ superior cu participanții. Un astfel de dialog constructiv există și în cadrul sesiunilor de mentorat didactic și coaching cognitiv-comportamental unde se pune accentul în mod deosebit pe interactivitate și transferul de cunoștințe între experți și participanți.

În data de 17 martie 2019, la sediul Școlii Gimnaziale Țânțăreni, din localitatea Țânțăreni, se va realiza o nouă sesiune de mentorat și coaching care va avea drept temă – STRATEGII DE VALORIZRE A EDUCAȚIEI NONFORMALE. DEZVOLTAREA PERSONALĂ. ÎNVĂȚARE ȘI AUTOÎNVĂȚARE

Tema referitoare la educația nonformală este o temă de interes major, care oferă participanților ocazia să se familiarizeze cu problematica pe care la ora actuală o ridică delimitarea dintre educația formală și nonformală.

Fiecare ființă umană învaţă în cele mai diferite contexte - la şcoală, acasă, în grupul de prieteni, prin joc, la locul de muncă, prin interacţiunea cu ceilalţi etc. Altfel spus, putem învăța în orice context, în orice situație, în orice moment activ. Astfel, învățarea poate depăsi cadrul formal devenind astfel non-formală. Conform Legii Educației Naționale nr. 1/2011, învăţarea în contexte nonformale este considerată ca fiind învăţarea integrată în cadrul unor activităţi planificate, cu obiective de învăţare, care nu urmează în mod explicit un curriculum şi poate diferi ca durată. Acest tip de învăţare depinde de intenţia celui care învaţă şi nu conduce în mod automat la certificarea cunoştinţelor şi competenţelor dobândite.

Competenţele şi atitudinile dezvoltate elevilor în cadrul învăţării nonformale includ: competenţe interpersonale, capacitatea de lucru în echipă, încrederea în sine, disciplina, responsabilitatea, capacităţi de planificare, coordonare şi organizare/competenţe de gestionare a proiectelor, capacitatea de a rezolva probleme practice etc. Întrucât aceste competenţe au relevanţă crescută în dezvoltarea personală a individului, contribuind deopotrivă la participarea activă în societate şi pe piața muncii, acestea sunt complementare celor achiziţionate prin educaţia formală. Metodele utilizate sunt foarte diferite de pedagogia utilizată în educaţia formală. În cazul educaţiei nonformale accentul este pus pe învăţarea prin acţiune, învăţarea de la egali şi activitatea de voluntariat.

Învățarea în contexte nonformale este reglementată și la noi în țară printr-o serie de acte normative cum ar fi: Ordinul nr4624/2015 privind regimul unităților care oferă activități extrașcolare, Ordinul 3060/2014 care reglementează organizarea activităților în timpul liber, Ordinul nr 3347/2014 care stabilește cadrul de implementare al programului Erasmus+ în învățământul preuniversitar, și altele.

Acestea stabilesc diferite aspecte administrative și legale privind activități, persoane și metodologii prin care se pot implementa activități specifice învățării în contexte nonformale.

Educația non-formală se referă la toate acele activități care sunt desfășurate în afara mediului școlar și care tind a dezvolta abilitățile, facultățile intelectuale și facultățile morale ale indivizilor. Cu alte cuvinte educația non-formală poate fi definită ca fiind ”acel ansamblu de procese, ansamblu de medii și ansamblu de instituții specifice și diferențiat concepute (funcție de obiective de formare sau de instruire explicite) care nu sunt direct orientate înspre obținerea de grade proprii (specifice) sistemului statal (oficial) de învățământ" (Trilla, 1998).

Deci, în esență, educația non-formală presupune procesele și practicile prin care se asigură educarea unui grup social eterogen cu o planificare a procesului de predare-învățare dar fără o structură instituțională specifică sistemului școlar cu ciclicitatea aferentă, astfel procesul de învățare fiind extra-școlar.

Educația non-formală s-a născut sub presiunea cerințelor sociale care au reclamat necesitatea schimbării radicale a modului în care se realiza scoala in anii 60. Astfel au fost identificate noi modalități de implementare a programelor școlare.  deoarece cadrul instituțional și metodologia școlară nu sunt întotdeauna atât de ideale încât sa acopere toate nevoile și toate cerințele educaționale, care, fără încetare, continuă sa apară. Prin urmare, a apărut necesitatea de a se crea noi mijloace și noi ambiente educaționale, funcțional complementate cu școala, și care au fost denumite "nonformale".

O data cu evoluția lucrurilor în această direcție, după 1974 au fost definite mai clar cele trei forme de educație – formală, non-formală și informală.

Astfel că educația formală a fost considerată acea educație instituționalizată, cronologic clasificată și ierarhic structurată, care presupune angrenarea individului în cadrul aceastei forme educatională de la primii ani de școală primară, cu orizont deschis până în ultimii ani de universitate.

Educația non-formală (educație ne-curriculară dar certificată) este considerat a fi acea activitate educațională organizată și sistematică, care este dată în afara cadrului oficial al instituției școlare, pentru a facilita învățarea atât a copiilor cât și a adulților. Educația informală (educație și ne-curriculară și ne-certificată) este un proces care se produce de-a lungul întregii vieți a oricărei persoane, educație în cadrul căreia se dobândesc și se acumulează cunoștințe, abilități și aptitudini, prin intermediul experienței proprii ale fiecărui individ și al relației sale cu mediul ambiental.

Educația nonformală a primit de-a lungul timpului o serie de definiții, dintre care reținem că ea constituie „ansamblul acțiunilor pedagogice proiectate și realizate într-un cadru instituționalizat extradidactic sau/și extrașcolar”, ea este de asemenea ”o punte între cunoștințele asimilate la lecții și informațiile acumulate informal”.

Educația nonformală înseamnă orice acțiune organizată în afara sistemului școlar, prin care se formează o punte între cunoștințele predate de profesori și punerea lor în practică. Acest tip modern de instruire elimină stresul notelor din catalog, al disciplinei impuse și al temelor obligatorii. Înseamnă plăcerea de a cunoaște și de a te dezvolta. Cu toate acestea, trebuie precizat faptul că, pentru a se putea discuta despre activități nonformale de calitate trebuie respectate o serie de reguli și principii care au totuși la bază competnțele și conținuturile pe care le întâlnim în cadrul educației formale. Aceste activități îmbracă forme diferite precum: cercuri pe discipline cu caracter tematic sau pluridisciplinar, competiții culturale/sportive, sesiuni de comunicări științifice, comemorări sau festivități, olimpiade , completate cu cercuri de lectură, sportive, cultural-științifice, întâlniri cu scriitori, cluburi de știință, serbări școlare, drumeții, excursii, tabere, expediții, școala de weekend, concursuri, vizionări de spectacole, vizite la muzee, biblioteci etc. Activitățile vor fi facultative sau opționale, cunosc modalități diferite de finanțare, nu presupun acordarea de note și evaluarea riguroasă, promovează munca în echipă, presupun un demers cross-/ trans-/interdisciplinar, sunt dirijate de personal specializat, aflat în strânsă legătură cu părinții, elevii, organizațiile socioculturale sau politice. Conținutul este organizat pe arii de interes, nu pe ani de studiu sau pe discipline academice. Astfel, în cadrul acestor activități se pot întâlni drept metode de lucru:  activitati de team building, jocuri de rol, dezbateri, brainstorming, jocuri de improvizatie, etc. Metodele de lucru se adaptează contextului și nevoilor de învățare ale participanților, toate acestea contribuind la o flexibilitate sporită a educației nonformale. Sunt oferite noi perspective și oportunități atât pe plan profesional cât și personal, utilitatea fiind evidentă într-o diversitate de domenii, fiind completate golurile existente în programa școlară formală.

Printre obiectivele avute în vedere de către educația non-formală putem să amintim:

- completarea orizontului de cultura din diverse domenii

- crearea de conditii pentru formarea profesionala

- spriijinul alfabetizarii grupurilor sociale defavorizate

- asigurarea unui mediu propice exersarii si cultivarii diferitelor inclinatii, aptitudini si capacitati

Principalele caracteristici care vor delimita și diferenția educația non-formală de cea formală se numără următoarele:

ü Locațiile în care se desfășoară activitățile sunt instituționalizate, deși se află în afara școlii

ü Persoanele angrenate în postura de educatori non-formali sunt persoane cu un mare grad de flexibilitate, adaptabilitate și rapiditate. De asemenea dețin un grad ridicat de motivare intrinsecă și de entuziasm pe care îl comunică intens cursanților. Activitățile derulate de către formatorii non-formali sunt în strictă concordanță cu interesele, aptitudinile și dorințele acestora

ü Persoanele care sunt interesate de programele nonformale nu sunt obligate să adopte unul dintre ele și o dată ce fac acest lucru nu primesc calificative oficiale așa cum se întâmplă în cazul educației formale. Există și o serie de excepții justficate în cazul anumitor activități, în care dacă esti necesar pentru departajarea cursanților și motivarea suplimentară a acestora se dau diplome de participare sau certificate de absolvire.

ü Se răspunde în mod concret la cerințele formulate

ü Sunt permise momentele de abstractizare prin extragerea de cunoștințe din viața de zi cu zi

În încheiere, putem concluziona afirmând că educația non-formală și informală au castigat teren tot mai mult in ultima vreme, dobandind o importanta din ce in ce mai mare chiar la nivelul politicilor privind invatamantul ale Uniunii Europene. In acest context, toate statele membre trebuie sa elaboreze sisteme de recunoastere a competentelor dobandite prin intermediul invatarii nonformale si informale intr-un orizont de timp cat mai scurt, in prezent doar 5 state membre avand sisteme de recunoastere a invatarii formale si informale (Olanda, Franta, Portugalia, Luxemburg și Finlanda).

În contextul implementării sale, proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă asigura intrumentele necesare și cadrul adecvat pentru formarea profesionala la un nivel superior a cadrelor didactice din invatamantul preuniversitar, fiind targetate in special cadrele care activeaza in cadrul scolilor defavorizate prezente in regiunea de implementare a proiectului – Sud Vest Oltenia.

Pe langa cursurile de formare profesionala propriu-zise, celelalte activități așa cum sunt și sesiunile de mentorat didactic și coaching comportamental isi aduc aportul propriu la pregatirea multilaterala a participantilor, fiecare cursant participand cel putin o data la fiecare gen de activitate din proiect pina la finalizarea acestuia.