Proiectul POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, reprezintă un adevărat reper pentru initiativele de acest gen, atat prin prisma obiectivelor asumate cât și a activităților complexe pe care le presupune. Printre acestea, lună de lună se numără și sesiunile de mentorat didactic și coaching cognitiv comportamental care propun o tematică foarte actuală și interesantă participanților.
Sesiunea de mentorat didactic și coaching cognitiv-comportamental desfășurată în data de 16 Decembrie 2019, la sediul Inspectoratului Școlar Județean Dolj a abordat drept temă de discuție – MODALITĂȚI DE STIMULARE A ABILITĂȚILOR ȘCOLARE PRIN ACTIVITĂȚI PERCEPTIV-MOTRICE.
Din punct de vedere didactic și educațional, jocul a fost considerat de către o multitudine de specialiști – pedagogi sau psihologi drept una dintre activitățile cele mai benefice pentru școlari sau preșcolari. Prin intermediul jocului cadrele didactice pot crea situaţii de învăţare accesibile vârstei şi specificului clasei, determinându-i pe micii preşcolari să se implice activ în cadrul jocurilor cu inocența specifică vârstei.
Unul dintre atuurile principale ale jocului este acela că el reprezintă de altfel o activitate specifică copilăriei, care îl pune pe copil în situaţia unei intense activităţi intelectuale şi asigură o asimilare corectă a noţiunilor, a regulilor, o însuşire activă şi conştientă a cunoştinţelor.
Prin intermediul diverselor tipuri de jocuri este posibilă transpunerea mai multor situații din viața reală și a unor activități sociale, ceea ce poate contribui substanțial și la procesul de socializare al copiilor. Astfel, lucrul cu diferite obiecte ajută copii sa formeze reprezentări, iar diferitele acțiuni de executat necesita verbalizarea pentru a fi fixate mai bine, ceea ce contribuie inevitabil la dezvoltarea implicit a capacitatii de exprimare a copiilor.
Din acest punct de vedere, angrenarea in jocuri permite copiilor sa aiba experiente diverse care se pot corela cu domeniile tradiţionale de dezvoltare a copilului, respectiv: Domeniul limbă şi comunicare (D.L.C.), Domeniul ştiinţe (D.Ş.), Domeniul om şi societate (D.O.S.), Domeniul estetic şi creativ (D.E.C.) şi Domeniul psiho-motric (D.P.M.).
Jocul reprezintă o modalitate activă prin care copilul este direct implicat în activitatea de învăţare, se conectează activ la spațiul educațional care devine un loc atractiv care stimulează în permanenţă gândirea copilului preşcolar. Atuurile jocului ca activitate educațională sunt multiple: îmbogăţeşte cunoştinţele şi formează capacităţi, dezvoltă atenţia, spiritul de observaţie, memoria, imaginaţia, formează motivaţia şi atitudinea faţă de diverse activităţi, cultivă spiritul de investigaţie, perseverenţa şi spiritul cooperant. Specialiștii clasifică jocurile după mai multe criterii, astfel se poate discuta despre:
- In funcție de complexitate:
- Jocuri exercițiu
- Jocuri simbolice
- Jocuri cu reguli
- Jocuri de construcție
- În funcție de metoda folosită:
- Jocuri spontane
- Jocuri desfășurate în mod organizat
- În funcție de conținut:
- jocuri de educare a limbajului
- jocuri despre mediul înconjurător
- jocuri matematice
- jocuri muzicale
- jocuri de mişcare
- jocuri distractive
- jocuri sportiv-turistice
- jocuri senzoriale
- jocuri de creaţie și jocuri de construcție
- în funcție de materialul utilizat:
- jocuri cu materiale,
- jocuri orale cu întrebări
Jocul didactic reprezintă forma de activitate care îmbină armonios sarcinile instructive cu latura distractivă. Astfel, jocul didactic are o structură specifică ce reuşeşte să îmbine sarcina didactică, regulile şi elementele de joc.
În jocul didactic accentul cade pe instruire. Ioan Cerghit clasifică jocul didactic astfel:
a). după conţinutul şi obiectivele urmărite: jocuri senzoriale (vizual-motorii, tactile, auditive), jocuri de observare a naturii, jocuri de educare a limbajului, jocuri matematice, jocuri de construcţie tehnică, jocuri muzicale, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare, jocuri aplicative, jocuri demonstrative, jocuri de creaţie, jocuri de fantezie, jocuri simbolice şi jocuri de îndemânare.
b). după materialul folosit: jocuri cu materiale, jocuri fără materiale, jocuri orale, jocuri cu întrebări şi jocuri-ghicitori.
Formele de manifestare ale jocului şi funcţiile sale diferă de la o perioadă de vârstă la alta. Dacă în perioada copilăriei jocul îndeplineşte mai multe funcţii cognitive sau formativ-educative, mai târziu fucţiile sale devin de recreere şi reconfortare fizică şi psihică. În zilele noastre se înţelege tot mai bine că, spre a-i spori permanent eficienţa, jocul trebuie apreciat ca baza conceperii întregii activităţi instructiv-educative, că fără joc eforturile sunt zadarnice, formale şi lipsite de o reală finalitate. Privit prin această prismă, jocul este conceput ca un mijloc de instruire şi educare a copiilor, ca procedeu metodic de realizare optimă a sarcinilor concrete pe care şi le propune procesul de învăţământ şi, în sfârşit, ca formă de organizare şi dezvoltare a capacităţilor psiho-fizice pe toate planurile. Elementul afectiv de joc dinamizează şi întreţine tonusul intelectual, îi dă energie copilului şi stabilitate în acţiune. De modul cum ştiu cadrele didactice să potenţeze elementul afectiv în activitatea de joc a copilului depinde rezolvarea obiectivelor educative din planul educaţiei intelectuale.
Fiecare material ce însoţeşte jocul conţine indicaţii metodice care prevăd ordinea unor operaţii pe care trebuie să le întreprindă educatoarea pentru organizarea şi desfăşurarea jocului în scopul atingerii unor obiective educative bine precizate, având în vedere tratarea diferenţiată a copiilor. Jocurile se încadrează în corpul sistemului de acţiuni educative ce privesc întreaga grupă de copii şi se desfăşoară în anumite momente ale regimului zilnic. Ele trebuie prevăzute în planificare, în funcţie de modul în care s-au înregistrat diferenţele de conduită între copii şi de modul în care s-au stabilit mijloacele de influenţare educativă.
Jocul asigură îmbinarea în mod armonios a elementului instructiv cu cel educativ, cu cel distractiv-afectiv. Jocul rămâne joc numai dacă conţine elemente de aşteptare şi de surpriză, elemente de comunicare reciprocă între copii. Toate acestea fac ca elementul instructiv să se îmbine cu cel educativ.
Finalitatea jocului arată gradul în care copilul şi-a format priceperea de a da răspuns potrivit, de a face descrieri, reconstituiri, comparaţii, clasificări, ordonări, de a da răspunsuri prompte, exacte, de a manifesta bucuria şi satisfacţia activităţii sale.
Este cunoscut faptul că dezvoltarea gândirii la copii este condiţionată de lărgirea sferei lor de activitate, de intesificarea corelaţiilor dintre ei şi mediul lor înconjurător, de îmbogăţirea limbajului în procesul de comunicare cu ceilalţi copii, cu adulţii de acasă, din grădiniţă şi cu educatoarea. Jocul când este bine condus, are calitatea să realizeze toate acestea şi ceea ce este mai important, are calitatea de a modifica însăşi relaţia educatoare-copil. Jucându-se, copilul reuşeşte să asimileze realităţile intelectuale, altfel, acestea rămân exterioare inteligenţei copilului. Ca urmare:
a). Jocul stimulează funcţiile intelectuale prin intermediul cărora se realizează cunoaşterea realităţii obiective. În joc copilul transpune realitatea obiectivă, în special realitatea socială. Evident, nu e vorba de o reproducere identică a realităţii, iar prin joc, copilul transfigurează obiectele, fenomenele, relaţiile, ceea ce presupune capacitatea de simbolizare, de abstractizare, capacitate ce nu se poate forma decât prin exerciţii şi prin solicitare sistematică.
b).Jocul stimulează şi modelează procese afectiv-motivaţionale. Prin intermediul jocului, copilul îşi îmbogăţeşte viaţa afectivă şi în acelaşi timp dobândeşte capacitatea de a-şi stăpâni emoţiile. El învaţă să trăiască profund o atitudine pozitivă, să reacţioneze sincer, pozitiv sau negativ, faţă de ceea ce este bun, frumos, moral şi faţă de ceea ce este urât, rău sau imoral. În strânsă legătură cu procesele afective se dezvoltă şi cele motivaţionale.
c). Latura voliţională (de voinţă) este intens solicitată în joc. În acest sens jocul cu reguli devine o metodă de maximă eficienţă.
Jocul constituie tipul fundamental de activitate umană a copilului preşcolar datorită faptului că sub influenţa lui se formează, se dezvoltă, se restructurează întreaga activitate psihică. Esenţa jocului constă în reflectarea şi transformarea în plan imaginar a realităţii înconjurătoare. Jocul este o activitate de gândire deoarece este orientat spre găsirea soluţiilor pentru depăşirea unor obstacole. Între joc şi dezvoltarea psihică a copilului există un raport de interdependenţă. Fără joc viaţa copilului preşcolar este lipsită de sens şi perspectivă, de aceea adulţii trebuie să fie conştienţi de faptul că întreaga formaţie depinde de cât şi cum se joacă copilul. Actul învăţării sau al muncii se realizează în anii preşcolarităţii pe coordonatele jocului.
Pentru ca jocul didactic să aibă rezultate optime, în organizarea şi desfăşurarea jocului se impune respectarea unor cerinţe, a unor condiţii de bază.
a). Stabilirea prealabilă, riguroasă a conţinutului jocului şi amplasarea acestuia în sistemul activităţilor instructiv-educative.
b). Accentuarea caracterului de responsabilitate şi seriozitate ce trebuie imprimat fiecărui copil spre a se evita tendinţa de a considera că activitatea este o distracţie oarecare, un amuzament. Copiii trebuie să-şi dea seama că se află într-o situaţie de învăţare.
c). Toţi copiii să beneficieze, în mod egal, de informaţia ce reprezintă obiectivul jocului, să-şi însuşească experienţa vizată. De aceea este bine ca rolurile să se schimbe, regulile şi cerinţele să fie impuse în egală măsură tuturor.
d). Cunoaşterea exactă de către educatoare, a regulilor şi detaliilor jocului şi a tuturor semnificaţiilor formativ-educative, în scopul organizării şi dirijării sigure, degajate a desfăşurării lui, precum şi în scopul adaptării acestuia la particularităţile grupei.
e). Pregătirea materialului impus de conţinut şi de obiectivele urmărite este o condiţie importantă în organizarea şi desfăşurarea jocului. Se ştie că la grădiniţă jocurile cu material ocupă un loc însemnat, iar materialul trebuie să fie în perfectă concordanţă cu conţinutul jocului, să fie variat şi realizat în conformitate cu cerinţele generale referitoare la calitatea şi cantitatea materialului auxiliar.
Stimularea senzorială şi motorie condiţionează abilitarea copilului pe axele principale: comunicare, abilităţi cognitive, autonomie personală şi socială. Educarea proceselor senzorial-motorii primare şi dezvoltarea motricităţii generale vizează dezvoltarea unor abilităţi şi deprinderi care constituie punctul de plecare în dezvoltarea cognitivă, a limbajului, a comunicării, precum şi operaţionalizarea unor concepte matematice elementare. În dezvoltarea senzorială, unele experienţe de viaţă, cum ar fi cele care implică spaţiul, timpul şi cantitatea, au scopuri legate de matematică. Formarea şi operaţionalizarea unor concepte matematice elementare conduc la înţelegerea conceptului de număr şi folosirea concretă a numerelor în situaţii cotidiene (exemplu : alegerea autobuzului corect, folosirea banilor, etc.). Diferenţierea curriculară se va face prin sarcini, prin sprijin, prin resurse. Astfel copiii vor putea:
- să-şi dezvolte interesul faţă de mediul înconjurător şi faţă de propria persoană;
- să se folosească de propriile simţuri pentru a observa şi a investiga mediul înconjurător;
- să-şi lărgească câmpul experienţei directe;
- să înţeleagă noţiunile de cauză şi efect;
- să aplice cunoştinţele învăţate în viaţa cotidiană (se poate hrăni mai sănătos etc.);
- să cunoască regulile unei vieţi sănătoase;
- să opereze cu instrumente de măsură (termometru, metru, ceas) şi cu unităţi de măsură
semnificative;
- să experimenteze simplu schimbările de stare ale materiei;
- să conştientizeze alternanţa zi/ noapte şi cea a anotimpurilor.
OBIECTIVE CADRU pentru ciclul I-IV
- Cunoaşterea elementelor şi fenomenelor lumii înconjurătoare prin intermediul acţiunilor de explorare senzorială
- Formarea şi exersarea coordonării psihomotrice
- Formarea şi dezvoltarea unor comportamente adaptative în relaţia cu mediul înconjurător (natural şi social)
- Exersarea comportamentelor şi atitudinilor formate în activităţi de tip integrativ
CONŢINUTURI ALE ÎNVĂŢĂRII: CICLUL PRIMAR (CLS. I-IV)
? Stimulii din mediul înconjurător
? Schema corporală (identificare/ operare cu noţiuni corporale)
? Structurile perceptiv-motrice de bază
? Coordonarea psihomotrică
? Lateralitatea
? Diferenţele şi asemănările dintre oameni
? Igiena corporală şi a spaţiului de utilitate comună
? Reguli elementare de igienă corporală, igiena îmbrăcămintei şi a încălţămintei
? Conduita preventivă în diferite situaţii
OBIECTIVE CADRU: ciclul clasa V-VI
- Cunoaşterea elementelor şi fenomenelor lumii înconjurătoare prin intermediul
acţiunilor de explorare senzorială
- Dezvoltarea coordonării psihomotrice
- Formarea şi dezvoltarea unor comportamente adaptative în relaţia cu mediul
înconjurător (natural şi social)
- Exersarea comportamentelor şi atitudinilor formate în activităţi de tip integrativ
CONŢINUTURI ALE ÎNVĂŢĂRII CICLUL SECUNDAR (CLS.V- VI)
? Stimulii din mediul înconjurător
? Schema corporală (identificare/ operare cu noţiuni corporale)
? Structurile perceptiv-motrice de bază
? Coordonarea psihomotrică
? Igiena corporală şi a spaţiului de utilitate comună
? Reguli elementare de igienă corporală, igiena îmbrăcămintei şi a încălţămintei
? Comportament adecvat în mediul natural şi social
? Apartenenţa la grup
? Conduita preventivă în diferite situaţii
Activităţile vor fi structurate şi organizate în funcţie de nivelul dezvoltării psiho-motrice şi intelectuale al elevilor, dar şi de creativitatea cadrului didactic. Ele vor fi încadrate în structuri logice succesive, respectând principiul accesibilităţii, al diferenţelor individuale şi de vârstă şi al însuşirii cunoştinţelor de la simplu la complex.
Structura perceptiv-motorie presupune, în primul rând, organizarea schemei corporale, care constituie punctul de plecare al organizării spaţiale, cu rol important în relaţiile subiectului cu lumea înconjurătoare. Cunoaşterea propriului corp şi a trebuinţelor primare reprezintă premisă în formarea unor deprinderi de autonomie personală şi socială. De la schema corporală se va trece la formarea şi dezvoltarea structurilor perceptiv-motrice de bază pentru a se realiza o percepere corectă a calităţii, cantităţii şi poziţiei obiectelor. Prin explorarea şi manipularea obiectelor, copilul ajunge să înţeleagă şi să aplice ideea de permanenţă a obiectului, descoperă atributele legate de formă, culoare, mărime şi învăţă să localizeze un obiect, prin raportare la propriul corp/ la alte obiecte etc. Compararea, sortarea, gruparea, clasificarea obiectelor şi a imaginilor au ca rezultat dobândirea şi operarea cu noţiunile integratoare, noţiunile-specie şi noţiunile-gen.
Însuşirea noţiunilor de timp porneşte de la organizarea universului temporal personal al copilului, de la timpul propriu trăit subiectiv şi apoi, la cunoaşterea universului temporal obiectiv. Activităţile cuprind elaborarea noţiunilor de ordine cronologică şi de durată. Recunoaşterea, predicţia şi interpretarea unor pattern-uri şi rutine zilnice (succesiunea momentelor zilei, recunoaşterea semnificaţiei clopoţelului în pauză), ca şi afişarea calendarului, orarul săptămânal şi a orarului zilei, însoţite de suport imagistic sugestiv, în scopul vizualizării permanente etc conduc la fixarea noţiunilor temporale elementare.
Activităţile cu caracter practic aplicativ, centrate pe manipulare obiectuală, au un rol esenţial în înţelegerea, formarea şi fixarea conceptului de număr. Prin exerciţiu în plan obiectual şi ulterior, în plan imagistic şi conceptual-simbolic (după caz), copilul cu deficienţă mintala severă şi /sau asociată poate obţine rezultate (operaţii logice, pre-aritmetice şi folosirea numărului) care să-i permită folosirea concreta a numerelor în situaţii cotidiene (alegerea autobuzului corect, aranjarea unui anumit număr de tacâmuri la masă, folosirea banilor etc).
Subliniem faptul că toate aceste activităţi nu sunt centrate pe atingerea unor obiective cognitive, ci au un caracter predominant formativ (deprinderi de autonomie personală, conduite preventive, comportament adaptativ la diverse situaţii).
În cadrul Proiectului POCU/73/6/6/107134 QualForm – Asigurarea CALităţii educației prin FORMare profesională continuă, sunt propuse lună de lună teme de mare interes pentru participanți, teme care confirmă valoarea originală a proiectului și modalitatea interactivă de abordare.
Sesiunile de mentorat didactic și coaching cognitiv comportamental sunt ocazii deosebit de bune pentru stimularea interactivității participanților datorită schimbului activ de idei și de experiență practică. Dezvoltarea unor competențe cât mai diversificate ale cadrelor didactice și stimularea creativității acestora sunt obiective secundare importante ale proiectului a căror îndeplinire este extrem de importantă pentru atingerea target-urilor propuse.