Pandemia COVID-19 continuă să se propage cu o viteză alarmantă, provocând numeroase îmbolnăviri și decese în întreaga lume. Virusul a avut un impact devastator și asupra educației – UNESCO raportând că, la data de 26 martie 2020, peste 1,5 miliarde de elevi și studenți erau afectați închiderea școlilor și universităților în 165 de țări, ceea ce reprezintă mai mult de 87% din numărul total al elevilor și studenților înmatriculați. Mai mult de 63 de milioane de cadre didactice și un număr mare de personal auxiliar din educație au fost de asemenea afectați de pandemie.
Având în vedere această evoluție fără precedent, criza COVID-19 a devenit o criză a educației. Guvernele din întreaga lume trebuie să adopte măsuri rapide, coerente și corecte pentru a ține pandemia sub control și pentru a-i minimaliza efectele asupra sănătății și mijloacelor de subzistență ale societății, precum și asupra dreptului copiilor, tinerilor și adulților la o educație de calitate. În sectorul educației, măsurile eficace împotriva COVID-19 trebuie să țină cont de interesul elevilor, al personalului didactic și nedidactic din educație. Este de asemenea esențială implicarea organizațiilor sindicale din educație în elaborarea și implementarea măsurilor de izolare și recuperare.
Recomandările și principiile prezentate în continuare sunt menite să ghideze răspunsurile/reacțiile organizațiilor sindicale din educație, ale guvernelor și partenerilor acestora contra COVID-19.
PRINCIPII DE BAZĂ ȘI RECOMANDĂRI
1. Păstrarea sănătății, securității și bunăstării elevilor și personalului didactic și nedidactic trebuie să fie prioritatea numărul unu. Trebuie luate măsuri specifice pentru protejarea salariaților care continuă să predea și să aibă grijă de copii, a personalului din sistemul de sănătate și a altor salariați din servicii esențiale. Aceste măsuri trebuie să includă furnizarea de apă potabilă și echipament sanitare, amenajarea de spații pentru educație sigure și curate, precum și punerea la dispoziție a echipamentelor de protecție individuală, în mod special a măștilor pentru protecția feței.
2. O abordare care să țină cont de școală/instituție de învățământ, comunitate și guvernare, în ansamblul lor, reprezintă mijlocul cel mai eficace pentru a limita răspândirea virusului și pentru a ține publicul informat. Comunitățile școlare și educative trebuie să beneficieze de informații corecte și detaliate, precum și de instrucțiuni precise referitoare la măsurile de prevenție. Organizațiile sindicale din educație au, de asemenea, un rol important în susținerea și informarea membrilor, care trebuie să fie puși la curent cu noutățile în mod regulat.
3. Închiderea școlilor pe o perioadă mai lungă de timp provoacă perturbări majore în educația a milioane de elevi. Trebuie implementate măsuri eficiente pentru minimalizarea impactului închiderii școlilor asupra furnizării serviciilor educaționale. Asemenea măsuri pot include programe de educație la distanță, platfome de învățare virtuală sau on-line, programe educative televizate sau radiodifuzate ori alte inițiative similare.
4. Guvernele trebuie să lucreze împreună cu cadrele didactice și cu organizațiile sindicale din educație pentru a identifica modalitățile în care procesul educațional poate continua pe perioada închiderii temporare a unităților de învățământ. Asemenea măsuri nu pot fi concepute fără expertiza și experiența cadrelor didactice. Profesorii trebuie de asemenea consultați în alegerea practicilor pedagogice, a mijloacelor și platflormelor digitale folosite pe perioada închiderii școlilor.
5. Chiar dacă TIC și tehnologiile digitale oferă o soluție temporară în această situație de criză, ele prezintă și numeroase riscuri. Guvernele trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a proteja datele și informațiile personale ale elevilor și cadrelor didactice și pentru a preveni sau minimaliza riscurile asociate utilizării tehnologiei, inclusiv/în mod special cyberbullying-ul (hărțuirea cibernetică).
6. Pe termen scurt, tehnologia poate fi un instrument important pentru a facilita educația la distanță; totuși este esențial să înțelegem că este o soluție provizorie, care nu va putea niciodată înlocui predarea și învățarea în sala de clasă. Această formă de educație nu se va putea niciodată substitui actului pedagogic derulat față în față între cadrul didactic și elevi și interacțiunii dintre elevi, care reprezintă esența vieții școlare.
7. Elevii cei mai vulnerabili sunt și cei care suferă cel mai mult consecințele închiderii școlilor. Mulți dintre ei depind de mesele calde primite la școală și nici nu dispun de calculatoare, Internet sau alte mijloace on-line pentru a accesa învățământul la distanță. În plus, mulți părinți – dintr-o multitudine de motive – nu pot facilita accesul copiilor la educație acasă. Închiderea școlilor pune o presiune suplimentară pe familii aflate deja în dificultate, unele dintre acestea confruntându-se cu puerderea slujbelor sau diminuarea veniturilor, ca rezultat al pandemiei și al impactului acesteia asupra economiei. În consecință, guvernele trebuie să ia rapid măsuri concrete pentru a face față crizei și pentru a se asigura că elevii cei mai vulnerabili nu rămân în urmă.
8. Guvernele trebuie să ofere oportunități de dezvoltare profesională, formare și susținere pentru toate cadrele didactice care nu au competențele necesare pentru predare la distanță și/sau pentru utilizarea mijloacelor virtuale, mass media sau a altor instrumente digitale, astfel încât acestea să poată veni în sprijinul elevilor în procesul de învățare, pe perioada cât școlile sunt închise. Cadrele didactice din zonele rurale, izolate sau defavorizate au nevoie de o atenție specială. Conform Protocolului IE privind utilizarea tehnologiilor informației și comunicării, strategiile de învățare la distanță trebuie să aibă la bază opiniile profesionale ale cadrelor didactice privind folosirea platformelor digitale și a programelor informatice.
9. Atât pe perioada crizei, cât și ulterior pandemiei, salariile, contractele individuale de muncă (indiferent de tipul și durata acestora) și condițiile de muncă ale personalului didactic și nedidactic trebuie protejate în mod obligatoriu la toate nivelurile de învățământ. Cadrele didactice trebuie remunerate ca de obicei pe perioada în care unitățile de învățământ sunt închise. În plus, autoritățile din domeniul educațional trebuie să informeze regulat și la timp salariații sistemului, pentru a reduce atât gradul de incertitudine, cât și stresul și anxietatea generate de lipsa informației.
10. În statele în care învățământul privat se desfășoară în paralel cu cel public trebuie luate măsuri pentru omogenizarea atitudinii față de criza COVID-19 în întregul ansamblu al sistemului educațional. Trebuie adoptate măsuri corespunzătoare pentru a proteja sistemele de învățământ de privatizare și comercializare.
11. Închiderea școlilor pe o perioadă îndelungată, deseori determină o creștere a ratei abandonului școlar, deoarece unii dintre elevi nu se mai întorc la școală la reluarea cursurilor instituției. Din această cauză, guvernele trebuie să colaboreze cu organizațiile sindicale din educație pentru a dezvolta strategii în vederea prevenirii unor asemenea consecințe (precum și a altora) pe scară largă. Având în vedere lipsa personalului didactic de predare calificat, guvernele trebuie de asemenea să ia măsuri concrete pentru a preveni consecințele închiderii instituțiilor de formare a cadrelor didactice și a altor instituții de învățământ superior. Niciun elev/student nu trebuie prejudiciat ca urmare a faptului că nu și-a susținut examenele din cauza închiderii unităților/instituțiilor de învățământ.
12. Trauma asociată cu COVID-19 poate fi devastatoare pentru elevi și personalul didactic, unii dintre aceștia putând să-și fi pierdut pe cineva apropiat sau un coleg. În consecință, guvernele trebuie să se asigure că toți elevii și tot personalul didactic și nedidactic afectat beneficiază de susținere psihologică și socială, inclusiv de servicii de consiliere, pentru a ca aceștia să-și păstreze starea de bine și sănătatea mintală.