La baza oricărei societăți create se află omul cu intelectul său format în procesul schimbărilor evolutive. Iar procesul evolutiv al acestor schimbări se reproduce prin intermediul cunoașterii și al comunicării, prin conexiunea interpretată de individ prin intermediul nivelului de evoluare a învățământului și a factorilor ce sunt în legatură directă cu mediul social. Procesele instructive și educative, fiind elementul de bază în formarea omului, formează totodată și societatea acestuia raportată condiționat la sistemul valorilor. La rândul lui, sistemul valorilor, fiind acel sector (teren) care reglementează și pune în ordine activitatea teoretică și practică a oricărui domeniu de activitate, determină nemijlocit nivelul și valoarea sistemelor de referință. Sistemele de referință în mod normal diferă între ele ținând cont de structura lor în raport de condiţiile organizării domeniului respectiv de activitate. Prin orice domeniu de activitate al sistemelor și subsistemelor sociale se face prezent omul cu nivelul său de dezvoltare umană. Nivelul de dezvoltare al omului se dobândeşte prin multitudinea de acţiuni create de însuși omul care tinde mereu de a cunoaşte procesele ce se intersectează cu cultura și intelectul uman. Intelectul uman este acea capacitate și acţiune, care dezvoltă şi produce schimbări permanente și majore în raportul dintre evoluţia individului şi societate. Toate acţiunile realizate prin intermediul intelectului uman pot fi atribuite la capitolul sau subiectul valorii, astfel determinând importanța și rolul fiecărui individ într-un mediu social. Toate acestea fiind interpretate prin mijloacele de comunicare interpersonale şi cele comunitare, într-un final exprimă tabloul real de dezvltare individuală a omului și a societății acestuia. Orice persoană din cadrul unei societăți există și activează prin cursul existențial al vieții în baza unor scopuri anumite care într-un final tind mereu să marcheze rezultate în creșterea spirituală, intelectuală și materială. Prin procesele de dezvoltare şi evoluţie a vieţii, fiinţa umană este acea construcție care încearcă şi experimentează la nesfârșit acţiuni ce se intersectează prin totalitatea valorilor determinate de necesitățile sociale. Existenţa acestora stabilesc în sine realizări intemeiate pe sistemul de valori, care întruchipează creativitatea, motivaţia, cunoştinţele și identitatea omului cu societatea corespunzătoare.

Valorile personale sunt acele standarde pe care ti le definesti pentru a trai conform lor. Acest proces de definire si redefinire este unul continuu si este influentat de mediul extern. Modul in care fiecare isi defineste valorile personale este unul propriu. De exemplu: pentru o persoana „sa nu furi” poate fi o valoare prioritara pe cand pentru altcineva aceasta este una dintre cele 10 porunci crestine (de neincalcat), iar pentru altcineva este ceva firesc pentru a putea „trai intr-o societate evoluata”. Daca cei din grupul meu fura iar eu imi doresc sa nu fur si aceasta este valoarea mea prioritara, voi incerca sa nu o incalc si sa evoluez astfel, sa traiesc dupa alte standarde decat grupul meu. Daca cei din jurul meu nu fura si acest lucru este de neconceput in cercul meu de cunoscuti, voi avea o alta valoare prioritara pentru ca acest „standard” este deja ceva firesc. Cu alte cuvinte o valoare este o valoare personala (un standard de viata pentru mine) doar in conditiile in care este relevanta pentru mine. Cum functioneaza valorile personale? In trecut nu s-a acordat prea multa atentie valorilor, dar la inceputul anilor 1990 cercetatorii au decis sa le studieze mai mult pentru a le intelege. Unii dintre ei au facut liste de sute de valori care mai de care mai interesante (totul la nivel teoretic), dar au fost si cativa care au dorit sa afle cum functioneaza (in practica) pentru fiecare persoana, pentru a putea crea instrumente care sa ne ajute sa ni le identificam mai usor.

Prin procesele evolutive ale dezvoltării ființa umană a realizat acele schimbări, care, în rezultat, au modificat comportamentul și relaţiile sociale dintre oameni, modalitatea de gândire exprimată prin nivelul de cultură și intelect, viziunea față de conceperea și remodelarea lucrurilor. Între timp, prin dezvoltarea relațiilor comunitare omul a conştientizat că societatea prin care îşi menține existenţa este totalitatea valorilor care urmează a fi respectate şi reformate în dependenţă de propria conduită. Totodată, omul a conștientizat că prin propriul comportament pot fi realizate acele acţiuni care pot influența în mod evolutiv formarea valorilor în baza cărora se dezvoltă procesele condiționate de legătura organică dintre individ și societate. Nemijlocit, omul a conștientizat că la formarea unei societăți adevărate în mod prioritar urmează a fi valorificate și componentele proceselor de instruire și educație, care, toate în ansamblu, contribuie și reglementează corect formarea individului și a societății prin sistemul valorilor.

Existenţa omului într-o societate este dependent legată de propriile inițiative, condiționate de propriile puteri și manifestări, în așa mod identificându-se ca personalitate prin aceste procese. Prin propriile manifestări fiinţa umană scoate în evidenţă acţiuni și sarcini care determină și promovează propriul intelect şi propria cultură, nemijlocit contribuind și la promovarea propriei societăți. Omul, fiind elementul principal în existenţa umană și socială, este acel care dă viaţă tuturor acţiunilor cu efecte atât pozitive cât şi negative, astfel manifestându-se ca atribut prin artă, ştiinţă, tehnică, învățământ, alte domenii de activitate, toate fiind orientate către sistemul de valori. Omul cu acţiunile sale, parte a sistemului de valori, produce efectele necesare care modifică în continuu cursul de dezvoltare culturală, materială și spirituală al unei societăți și nivelul de civilizaţie al oricărui popor, națiune. Nemijlocit orice popor, naţiune cu valorile și cultura sa contribuie la complexitatea calitativă de dezvoltare a propriei societăți. În viziunea filozofului, poetului şi dramaturgului   Lucian Blaga: „omul este sortit creaţiei, are un destin creator permanent, simbolic, care-l detașează de natură”. Conform celor spuse se poate confirma, că omul cu adevărat este esenţa şi structura acţiunilor care dau conţinut şi valoare vieţii. Omul, cu gândirea şi inteligenţa sa, este capabil să creeze și să dezvolte cu propriul intelect acele procese și fenomene, care completează în permanență totalitatea valorilor şi identitatea acestora. Identitatea valorii își exprimă caracterul prin capacitatea spirituală, materială, morală, socială. Fiinţa umană prin existenţa valorilor spirituale este menită să producă modificări esențiale în evoluţia culturii, învățământului, în relaţiile dintre oameni şi fenomenele contradictorii ale schimbărilor în timp. Necesitatea de a exista prin sistemul de valori impune fiinţa umană pe traiectoria de a invada neîncetat prezentul cu noi idei şi cunoştinte, ulterior contribuind cu toate acestea la schimbarea viitorului. Prin existența sa omul este constrâns de a fi dependent de una sau mai multe acţiuni, care, toate la rândul lor, produc efecte semnificative într-un domeniu oarecare, fiind deschise pentru o întreagă societate. Cu acţiunea neîntreruptă de a crea cât mai benefic propria existenţă omul devine nemijlocit responsabil atât pentru sine cât şi pentru propria societate. Astfel, omul încearcă să se definească ca valoare şi identitate în tot ceea ce realizează şi concepe.

Conținutul valorii este elementul prin care omul încearcă să se definească ca personalitate și acţiune în diverse situaţii şi împrejurări. Acţiunea fiinţei umane prin valoare tinde mereu să realizeze un anumit scop raportat la condiţiile vieţii, care totodată să-i producă satisfacţie din rezultatele obţinute. Anume scopul îl face pe om de a atrage în sine anumite situaţii, astfel forțându-l conștient  să dezvolte conexiuni, acţiuni de socializare şi integrare socială. Prin procesul şi acţiunea de integrare socială fiinţa umană dezvoltă valoarea propriu-zisă şi valoarea ca criteriu în identificarea şi definirea propriilor valori. Prezenţa fiinţei umane în sistemul de valori ca identitate și personalitate este acea   acţiune, care poate produce atât efecte pozitive cât şi negative în dezvoltarea unei societăţi. Pe când societatea, în calitate de valoare în sistemul de valori, este acea care defineşte orientarea acţiunilor cu ideile și deciziile corespunzătoare determinate de individ. Totodată, fiinţa umană este valoarea prin care o societate își manifestă conținutul său. Omul prin acţiunile sale dezvoltă societatea şi î-i crează imaginea în procesele evolutive. Acţiunile omului sunt mereu puse la dispoziţia societăţii, fiind suportul la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, nivelului de trai, nivelului de cultură şi educaţie ale acestora. Condiţiile de viaţă necesare omului din societate de asemenea fac parte din valoarea şi acţiunea prin care fiinţa umană este impusă să realizeze cât mai multe elemente, care toate la rândul lor să producă efecte pozitive la bunăstarea societăţii. Prin elementul bunăstării se identifică un stat, o națiune, o societate cu sistemul său de valori. Prin toate acestea este prezent omul cu societatea respectivă prin care îşi manifestă acţiunile corespunzătoare. Omul în pas cu societatea tinde mereu către lucruri noi, evoluţie și perfecţiune. Prin intelectul uman omul a reuşit să realizeze și să perfecționeze calitativ procesul de dezvoltare al unor societăţi, al unor ţări. Având la baza dezvoltării conceptul valorii, acţiune a unui comportament adecvat exprimat prin cultură și identitate, unele popoare au ştiut să se identifice cu adevărat în sistemul de valori şi în noțiunea valorii, ca expresie ce reprezintă fiinţa umană. Cooperarea benefică între om şi societate s-a perfecţionat în timp doar prin desideratul de a produce cât mai multe rezultate pozitive în condiţiile de viaţă şi de trai ale acestora. Reciprocitatea socială cu un singur scop a demolat neajunsurile unor societăţi şi a creat perfecţiunea în limitele normalităţii şi a posibilităţilor reale. La baza acestora este omul cu intelectul uman mereu în evoluție. Societatea este un produs al acţiunii umane, al impulsului uman de a îndepărta, atât cât este posibil, neplăcerea. Societatea şi omul prin sistemul de valori s-au regăsit printr-o relaţie bine sistemată, care se remodelează reciproc prin procesele evolutive ale existenţei. În cadrul acestor relaţii bine coordonate, societatea menţine şi susţine în permanenţă individul, iar individul, la rândul lui, prin personalitatea sa stabileşte acţiunile respective pentru a stimula şi mai mult sistemul de valori. Comunicarea şi interacţiunea dintre societate şi factorul uman, prezenţi în mediul social, reprezintă acea acţiune care dezvoltă şi pune în evidenţă sistemul de valori necesar atât omului cât şi societăţii. Relaţia dintre om şi societate funcţionează pozitiv atunci, când este prezentă comunicarea, la fel acţiune a sistemului de valori. Valoarea comunicării dintre om şi societate pentru unele popoare este acţiunea de bază exprimată prin arta culturii şi a identităţii naţionale. Identitatea naţională pentru un popor este acţiunea supremă în sistemul de valori, integrată prin sistemul de administrare al învăţământului, culturii, ideologiei sistemului de guvernământ, istoria naţională, demnitatea şi personalitatea cetăţeanului, spiritului şi tradiţiilor naţionale, limba de vorbire şi de comunicare. Mesajul acestor valori poate fi regăsit la popoarele din Nordul Europei precum Danemarca, Olanda, Norvegia, Finlanda, Germania, Suedia, Marea Britanie, Islanda, Irlanda, Elveţia, Belgia, Luxemburg, Austria precum şi în Australia, Noua Zelandă, Japonia, SUA, Canada. Aceste ţări prin cultura şi identitatea națiunii, prin intelectul şi comportamentul uman au construit acea acţiune, care reprezintă societatea reală a prezentului prin care se manifestă. Realitatea acţiunilor se manifestă prin modul de trai şi cultură al oamenilor, care demonstrează adevăratul nivel al bunăstării şi al prosperării intersectat prin: – sistemul de învăţământ, care pune în centrul atenţiei dezvoltarea personalităţii omului, relatarea corectă a argumentelor şi a istoriei naţionale conform programelor şcolare de instruire axate pe transparenţă; – sistemul de ocrotire a sănătăţii, care reprezintă grija şi atitudinea statului faţă de factorul uman exprimat prin nivelul de sănătate al populaţiei şi prin durata medie a vieţii; –  proporţia identităţii şi demnităţii   naţionale, care reflectă imaginea propriei naţiuni prin raportul corelat al sistemului de valori dintre om – societate – comunitatea naţională. La promovarea, dezvoltarea şi menţinerea identităţii naţionale un rol extrem de important il are politica şi ideologia statului şi a societăţii, care se intersectează pe verticală şi orizontală prin intermediul sistemului de învăţământ. Scoala este rolul prioritar al societăţii, care participă ca un element cheie în dezvoltarea identităţii naţionale. Prin sistemul de instruire și educație se dezvoltă spiritul naţional cu accent pe identitatea naţională. Identitatea naţională a unui popor este privită pe elemente precum unitatea de limbă sau limba naţională vorbită; comunitatea naţională cu viaţa culturală, politică şi economică; teritoriul naţional ca unitate suverană a statului; sistemul de credinţe exprimat prin religie. Toate acestea sunt acţiunea prin care un popor, o societate îşi actualizează rolul şi importanţa, ca produs al dezvoltării pentru existenţa naţiunii. Identitatea naţională, acţiune supremă în sistemul de valori, se identifică ca un întreg al devotamentului faţă de societatea căruia îi aparţine şi pe care o reprezintă.

Omul şi societatea defineşte sistemul și acțiunea prin tot ceea ce reprezintă existenţa şi viaţa. Viaţa prin existenţă impune şi provoacă fiinţa umană la diferite încercări, la acţiuni ce dau viaţă valorilor. Prin identitatea valorilor omul reuşeşte să creeze şi acţiuni prin care valoarea acestora se naşte pentru a avea viaţă eternă în timp şi care să prezinte interes pentru toate generaţiile prezentului şi viitorului. Capacitatea omului de a fi în contact permanent cu acţiunea este acea forţă ce contribuie necontenit la dezvoltarea societăţii prin valori morale, materiale, spirituale sau nemateriale. Identitatea valorilor spirituale cu conţinuturi pline de idei, gânduri, tradiţii sunt valori inegalabile care ramân vii de-a lungul timpului. Identitatea valorilor respective sunt întruchipate prin opere de artă, muzică, literatură, ştiinţă, tehnică, filozofie, iar autorii acestora este fiinţa umană – omul, care ulterior este denumit savant, pedagog, muzician, poet, compozitor, filozof, fizician, etc., în dependenţă de activitatea şi acţiunea pe care a realizat-o în timpul vieţii într-un anumit domeniu. Valorile nemateriale cu acţiune spirituală ale trecutului şi prezentului sunt prezente prin lucrările marilor celebrităţi ai timpurilor precum Immanuel Kant (filozof german, considerat unul dintre cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene); Aristotel (unul dintre cei mai importanţi filozofi ai Greciei Antice, întemeietorul ştiinţei politice ca ştiinţă aparte); Platon (filozof al Greciei Antice, care a pus bazele filozofice ale culturii occidentale şi a format bazele Academiei din Atena – prima instituţie de învăţământ superior din lumea occidentală); Isaac Newton (cercetător englez, renumit om de ştiinţă, matematician, astronom, fizician, teolog, savantul în domeniul opticii, matematicii şi în special al mecanicii); Wolfgang Amadeus Mozart (compozitor german şi austriac, unul dintre cei mai talentaţi creatori în domeniul muzicii clasice); Ludwig van Beethoven (compozitor german, unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii); Niccolo Paganini (violonist, violist şi compozitor italian, considerat unul dintre cei mai mari violonişti din toate  timpurile); Robert Schumann (compozitor şi pianist german, unul dintre cei mai celebri compozitori romantici ai primei jumătăţi ai sec.XIX);  George Enescu (compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor, considerat cel mai important muzician român); Mihai Eminescu (poet, prozator şi jurnalist român, considerat de critica literară postumă cea mai importantă voce poetică din literatura română); etc. Prin dimensiunea lucrărilor și acțiunilor realizate omul crează valoarea  culturală şi spirituală care determină esenţa fiinţei umane în totalitatea valorilor. Totalitatea acestor valori, însușiri corespunde necesităților sociale prin care se dezvoltă individul cu intenția de a-și forma caracterul și de a se descoperi prin sine însuși. Aceste fenomene reale ale vieții umane sunt transformări evolutive care se produc prin intermediul și cu ajutorul științei pedagogice și a sistemelor de instruire și educație din societate. Prin arta pedagogiei și a proceselor instructiv-educative existente în societate persoana își perfecționează și totodată își experimentează capacitățile, folosind acest instrument de a acționa condiționat și necondiționat prin valorile ce evidenziază propriile realizări. Ele, la rândul lor, formează proporția exprimată prin   valoare, reprezentând meritele cu rezultatele obținute.

Prin valorile culturale şi spirituale omul devine ca un fondator al frumosului şi al valorilor estetice prin care încearcă să definească cu adevărat esenţa și existența vieţii, şi esenţa ființei umane prin sistemul de valori. Pe când, prin valorile materiale fiinţa umană încearcă să dea sens vieţii prin satisfacerea necesităţilor vitale şi pentru a-şi crea bunăstarea şi confortul de a trăi în condiţii, care să-i asigure o existenţă civilizată, plăcută şi comodă. Iar prin valorile morale sunt determinate fenomenele ce vizează lumea interioară a omului, care reflectă acţiunile prin comportamentul şi etica acestuia în societate. Sensul existențial al vieţii este format dintr-un întreg sistem de acţiuni create şi realizate de fiinţa umană, fiind totodată o valoare a necesităţilor umane de natură materială şi spirituală. În viziunea filozofului român Tudor Vianu, valorile sunt definite „ca niște obiecte ale dorinţei, ceea ce înseamnă că valoare în sine nu există; există dorinţa noastră pentru ceva pe care îl definim ca valoare”. Totodată, Tudor Vianu afirmă: „că valoarea este pentru fiinţa umană expresia unei anumite posibilităţi, a posibilităţii unei adaptări satisfăcătoare între lucru şi conştiinţă. Oamenii sunt mereu alţii, nevoile lor se schimbă şi obiectele care să le satisfacă pot să dispară… Rămâne în aceasta ceva permanent, şi anume valoarea, ca expresie ideală a unui acord între ea şi lucrul care poate fi oricând realizat”. Potrivit celor relatate se confirma cu certitudine, că fiinţa umană este acea acţiune care vrea şi râvneşte mereu să existe şi să se afirme ca personalitate şi identitate în sistemul de valori, în acelaşi timp să-şi satisfacă necesităţile reale ale vieţii prin valorile umane întruchipate prin adevăr, corectitudine, transparență, morală şi prin valorile sociale exprimate prin libertate şi dreptate. Omul prin acţiunile sale tinde mereu spre noul prin care se formeaza valoarea propriu-zisă pentru sine şi societatea prin care îşi trăieşte existenţa, iar aceste valori ulterior să-i aducă satisfacţia de a exista prin echitate, bunăstare, dreptate şi libertate. Fiecare om pe parcursul vieţii incearcă să realizeze acţiuni şi prin dorinţa de a satisface propriile ambiții, fiind totodată disponibil pentru a-i ajuta pe alţii şi pentru a satisface necesităţile personale şi comunitare.

Fiinţa umană pentru a se putea afirma din plin ca acţiune şi valoare prin existenţa vieţii are nevoie de-a activa prin valorile sociale ce se înscriu prin conceptul libertăţii şi al dreptăţii. Omul este acel care are stringenta necesitate de a se dezvolta şi evolua în cadrul unei societăţi libere şi responsabile. Dorinţa omului de a trăi într-o societate liberă şi democrată este un drept fundamental, care trebuie respectat şi considerat ca o valoare supremă în existenţa fiinţei umane. Libertatea, dreptatea şi echitatea sunt valori sociale prin care omul poate fi promovat şi protejat în limita legilor stabilite din cadrul unei ţări. Valorile respective pot fi obținute și experimentate de individ odată cu contactul direct al școlii, instituția capabilă de a promova aceste valori esențiale societății și ființei umane. Omul dintotdeauna a luptat pentru egalitate, echitate şi dreptate socială, formând, în acelaşi timp, idealul prin care își crează propria acţiune. Pentru ca aceste fenomene să aibă sens în acţiune şi continuitate, atunci omul cu conținutul său tinde mereu spre perfecţiune şi evoluţie, astfel mentinând viu fenomenul valorii dependent de conștiința și gândirea umană. Prin valorile unei societăţi democratice, bazate pe transparenţă şi echitate, omul se poate manifesta şi realiza cu uşurinţă în acţiunile prevăzute. Pe când omul prezent într-o societate bazată pe inechitate, nedreptate, injustiţie este supus fărădelegilor, iar acţiunea pe care o reprezintă este realizată cu dificultate şi menită discriminării. Conform Declaraţiei Universale pentru Drepturile Omului, adoptată la 10.12.1948 de Organizaţia Naţiunilor Unite, fiinţa umană trebuie să fie liberă în fapte şi acţiuni, iar totodată omul trebuie să fie responsabil şi să suporte consecinţele acţiunilor sale. Luând în vedere aceste argumente putem spune, că orice om este şi trebuie să fie liber în gândire, mişcare şi credinţă şi are tot dreptul de a elabora propriile opinii, decizii, păreri, acţiuni. În rezultat, totalitatea acţiunilor create de fiinţa umană urmeaza a fi binevenite în ierarhia valorilor menite pentru sine şi societatea pe care o reprezintă. Totul trebuie să fie sincronizat print-o corelație și libertate absolută, doar cu excepţia când acţiunea respectivă este creată în detrimentul omului şi al societăţii.

Orice acţiune elaborată de om trebuie privită ca o valoare, ca o investiţie pentru sine şi societate. Totodată, această acţiune pentru a fi viabilă şi utilizată întru binele omului şi a comunităţii, ea trebuie stimulată şi încurajată prin sistemul valorilor şi prin sistemul acţiunii de reciprocitate dintre om şi societate. Prin acţiunea societăţii ca valoare, omul devine valoarea acţiunilor prin care se dezvoltă şi se manifestă prin interacţiunea relaţiilor dintre om şi societate. Atât omul cât şi societatea sunt acţiuni ale sistemului de valori, respectiv şi existenţa acestora trebuie să-şi exprime acţiunea prin respectul şi grija unuia faţă de altul, prin suportul moral, cultural, spiritual şi material, prin demnitatea şi identitatea aspiraţiilor cu efecte pozitive în dezvoltare şi evoluţie. Luând în consideraţie faptul că orice om pe parcursul vieţii sale este constrâns de a efectua una sau mai multe acţiuni, atunci această acţiune să fie binevenită în sistemul de valori, iar importanţa factorului uman ca valoare să fie respectată de societatea prin care există şi se manifestă ca acţiune. În această ordine de idei Constantin Rădulescu-Motru, filozof şi psiholog român, afirmă: „că o societate îşi formează în contra mediului extern o armătură pe care o numim cultură, din deprinderile sale voluntare, adică din reacţiunile sale şi numai indirect din orizontul său intelectual… De aceea soliditatea culturii unui popor se recunoaşte cu preferinţă după felul de a voi şi de a lucra al acestuia, şi nu după bogăţia ideilor produse de gânditorii săi… Cultura unei societăţi se măsoară după sprijinul pe care ea îl dă omului în lupta sa cu un mediu cosmic. O societate însă, care lasă pradă mediului cosmic pe o parte din membrii săi, dovedeşte că ea n-are încă măcar baza pe care să se poată ridica o cultură unitară în înţelesul material al cuvântului; această societate are o cultură artificială şi anume numai pentru o fracţiune a membrilor săi”. Conform celor spuse putem recunoaște, că atunci când valoarea culturii unui popor este autentică, deci cu atât mai mult omul este mai bine protejat şi susţinut moral, material şi spiritual de societatea prin care îşi trăieşte existenţa. Însă, în cazul când valoarea culturii unui popor este pusă la îndoială, atunci existenţa individului într-o asemenea societate este menită umilinţei, degradării şi plasată prin acţiunea inferiorităţii faţă de sistemul de valori. În acest caz, prin acţiune, omul este obligat să lupte cu dificultate pentu existenţa şi bunăstarea sa prin societatea respectivă. Comunităţile sau societăţile respective, care mărginesc şi plasează acţiunea omului în afara sistemului de valori, sunt caracteristice popoarelor din Estul Europei, Sud-Estul Europei, Africa, Orientul Mijlociu, America Latină. În aceste ţări omul este victima sistemului de valori adevărat şi este eroul trăirilor prin suferinţa fizică şi morală. Aceste ţări cu societatea prin care le reprezintă s-au evidenţiat în timp prin valorile subumane prezente prin limitarea libertăţii şi a dreptăţii, prin promovarea injustiţiei şi a inechităţii sociale, prin violenţa şi nivelul sărăciei, prin corupţie şi condiţii inumane ale individului.

Societatea care limitează acţiunea omului prin sistemul de valori adevărat este supusă unui proces lent de dezvoltare umană în evoluţie şi unui proces inferior al dezvoltării spirituale și materiale. Prin comportamentul respectiv omul în pas cu societatea respectivă nu reuşeşte să creeze acţiunea civilizată a sistemului de valori respectiv. Aici este cazul de făcut referință la sistemul de învățământ sau unitatea școlară, care de multe ori nu știe să aducă contribuția corectă la formarea omului în creștere din punct de vedere ca personalitate și la formarea societății autentice care este și imaginea reală a existenței umane într-un mediu social. Prin nivelul de cultură şi educație orice națiune, orice societate îşi demonstrează capacitatea şi nivelul de dezvoltare prin modul de gândire, trăire şi evoluare pentru existenţa vieții. Atât omul din societatea perfectă cât şi omul din societatea imperfectă tinde şi luptă necontenit pentru realizarea acelor acţiuni, care să-i aducă în permanenţă bunăstare şi spiritualitate în a exista prin identitatea valorilor umane întruchipate prin libertate, dreptate, adevăr, motivaţie, omenie.      

        Nemijlocit, interacțiunea sau corelația om-societate-școală-sistemul de valori este acel component, care   menține și motivează în permanență existența acestora. Existența fiecăruia dintre aceștia este construcția axată în totalitate pe sistemul de valori al procesului de educație și instruire, și ansamblul de măsuri sociale care știu să protejeze omul.