,,Şcoala să nu fie nimic altceva, decât ateliere pline de activitate. Numai astfel vor putea să probeze toţi, în propria lor practică, adevărul că: învăţând pe alţii ne învăţăm pe noi înşine.“ – John Amos

Metode moderne utilizate în interacțiunea educațională:

Brainstormingul (sau asaltul de idei). Etimologic, cuvântul brainstorming provine din limba engleză și înseamnă „furtună în creier”, aflux de idei, asalt de idei. Principiul după care se ghidează este cantitatea generează calitatea. Conform acestui principiu, pentru a ajunge la idei viabile și inedite este necesară o productivitate creativă cât mai mare. Pentru derularea optimă a acestei metode se pot parcurge următoarele etape:

• Alegerea temei și a sarcinii de lucru pentru grupuri de minim 3-6 persoane;

• Solicitarea într-un mod cât mai rapid,în fraze scurte și concrete, fără cenzură, a tuturor ideilor – chiar trăsnite, neobișnuite, fanteziste, așa cum vin ele în minte legate de rezolvarea de situații – problemă conturate. Se pot face asociații în legătură cu afirmațiile celorlalți, se pot prelua, completa sau transforma ideile din grup. Nu se vor admite referirile critice sub nici un motiv. Nimeni nu are voie să facă observații negative.

• Înregistrarea în scris a tuturor ideilor pe tablă sau pe flipchart.

• Anunțarea unei pauze pentru așezarea ideilor (de la 15 minute până la o zi).  Reluarea ideilor emise și gruparea lor pe categorii, simboluri, cuvinte-cheie, imagini care reprezintă posibile criterii.  Analiza critică, evaluarea, argumentarea, contra-argumentarea ideilor emise anterior se pot realiza printr-o dezbatere la nivelul clasei sau al unor grupuri mai mici.  Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluții fezabile pentru problema pusă în discuție.  Afișarea ideilor rezultate în forme cât mai variate și originale: cuvinte, propoziții, colaje, imagini, desene, cântece, joc de rol.

Graffiti. Este tot un brainstorming.

Etape:

• Un grup primește un subiect, iar celălalt grup alt subiect. Fiecare grup notează ideile referitoare la subiectul primit.  Apoi se schimbă subiectele între grupuri și fiecare grup completează cunoștințele.  Foile revin la grupurile inițiale. Se analizează și sintetizează ideile în grup.  Foile sunt afișate și prezentate de un reprezentant al grupului. Se poate realiza și cu ajutorul desenelor.

Starbusting – explozia stelară – se aseamănă cu brainstormingul.

 Etape:

• Profesorul propune elevilor o temă. Clasa este împărțită în grupe.  Grupele formulează cât mai multe întrebări de tipul: „Cine?”, „Ce?”, „Când?”, „Cum?”, „De ce?” etc. Întrebările formulate inițial pot genera alte întrebări, mai complexe.

 După expirarea timpului acordat, fiecare grupă prezintă lista de întrebări pe care a întocmit-o.

 Sunt evidențiate întrebările mai interesante, se pot formula chiar și răspunsuri.  Este apreciată activitatea desfășurată de fiecare grupă.

Ciorchinele – este o variantă de brainstorming neliniar care stimulează găsirea conexiunilor între idei. Poate fi utilizat atât în evocare (faza de reactualizare a cunoștințelor, de captare a atenției și de trezire a interesului) obținându-se o bună inventariere și organizare grafică a cunoștințelor elevilor, cât și în etapa de reflexie (recapitulare, sistematizare a cunoștințelor) evidențiindu-se conexiunile dintre idei.

Etape:

• Se scrie un cuvânt/temă în mijlocul tablei sau al unei foi de hârtie.  Se notează toate ideile, sintagmele sau cunoștințele care le vin în minte elevilor, în legătură cu tema respectivă în jurul cuvântului din centru, trăgându-se linii între acesta și cuvântul inițial.  În timp ce le vin în minte idei noi și le notează prin cuvintele respective, elevii vor trage linii între toate ideile care par a fi conectate.  Activitatea se oprește când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp acordată.

Copacul ideilor. Este o metodă grafică, asemănătoare ciorchinelui, diferit fiind modul de dispunere a ideilor sub forma unui copac cu ramificații. Etape:  Se scrie cuvântul-cheie într-un dreptunghi la baza paginii, în partea centrală. Se notează ideile, făcând conexiuni între ele, asemănându-se cu ramurile unui copac. Este util în special pentru evidențierea unor aspecte pozitive/ negative.

Turul galeriei. Această metodă presupune evaluarea interactivă și profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi. Etape:  Elevii lucrează în grupuri și reprezintă munca lor pe foaie de format mare sub forma unui afiș. Produsul poate fi: o diagramă, o schemă,o reprezentare simbolică (printr-un desen sau caricatură) etapele esențiale surprinse în propoziții scurte etc.  Produsele sunt prezentate pe scurt întregii clase, elevii explicând semnificația și răspunzând la eventuale întrebări. Afișele sunt expuse pe pereți. Lângă fiecare afiș se va lipi o foaie goală pe care să se poată scrie cu markere sau creioane colorate. Profesorul va solicita grupurilor de elevi să se oprească în fața fiecărui afiș, să-l discute și să noteze pe foaia anexată comentariile, sugestiile și întrebările lor.  În final, grupurile își reexaminează propriile produse prin comparație cu celelalte și citesc ce a fost notat de colegii lor pe foile anexate. Se poate continua cu un răspuns al grupului la comentariile și întrebările din anexe.

 Metoda cadranelor. Activitatea se poate desfășura frontal,individual sau pe grupe. Este o modalitate de rezumare și sintetizare a unui conținut informațional solicitând participarea și implicarea elevilor în înțelegerea acestuia. Subiectul poate fi abordat din patru perspective.

Etape:

• Se trasează pe tablă două axe perpendiculare astfel încât să apară patru cadrane.  În fiecare cadran se vor nota conținuturi informaționale având în vedere patru perspective.

• Se face sinteza conținuturilor în final.

Cubul. Metoda este folosită în cazul în care se dorește explorarea unui subiect, a unei situații din mai multe perspective. Permite elevilor o abordare complexă și integratoare.

Etape:

• Realizarea unui cub pe ale cărui fețe se scriu cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează. Anunțarea temei/subiectului pus în discuție.  Împărțirea grupului în șase subgrupuri, fiecare urmând să examineze tema din perspectiva cerinței de pe una din fețele cubului, astfel: Descrie: culorile, formele, mărimile etc. – Compară: Ce este asemănător? Ce este diferit? – Analizează: Din ce este făcut? Din ce se compune? etc. – Asociază: La ce te îndeamnă să te gândești? – Aplică: Ce poți face cu el? Cum poate fi folosit? – Argumentează: pro sau contra și enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmației tale.

• Redactarea finală și împărtășirea ei celorlalte grupe; afișarea pe tablă.