Sursa: https://www.universitymagazine.ca/how-to-stop-procrastinating/
Amȃnarea sau procrastinarea este un fenomen larg raspȃndit, care se manifestă la persoane indifferent de nivelul de inteligenta, de competenta, de varstă sau de alte criterii. Unul dintre exemplele cele mai relevante este cel legat de Lenardo Da Vinci.
In martie 1515, artistul Leonardo Da Vinci a fost însărcinat de Papa italian Leo al X-lea să realizeze un tablou foarte important în decurs de 7 luni.
Cu un termen limită de 7 luni și mult timp pentru crearea tabloului, Papa a anticipat că Da Vinci va livra proiectul finalizat la timp pentru sosirea importantei lor invitate - Isabella d'Este, un politician de înaltă calitate care urma în curând să sosească la Roma pentru o vizită diplomatică, în luna octombrie.
În loc să fie productiv, Da Vinci a pierdut multe ore - picta periodic o zi întreagă, fără a face o pauză (nici măcar pentru mese), și apoi ȋşi lua restul săptămânii liber, fără să picteze.
Mai degrabă şi-ar fi petrecut timpul criticându-și tablourile, lucrând la sculpturile sale și chiar măzgălind în notiţele sale de desen, decȃt să picteze la tabloul comandat.
După expirarea termenului de 7 luni, Papa a cerut o vizualizare a tabloului finalizat.
Șocat să afle că Da Vinci nu a reușit să completeze tabloul la timp, el a strigat: „Acest om nu va realiza niciodată nimic, el se gândește la sfârșit înainte de început”.
15 ani mai târziu, Leonardo Da Vinci a finalizat definitiv celebrul tablou Mona Lisa – cel care avea inițial un termen limită de 7 luni.
Obiceiurile sale proaste de procrastinare, organizarea precară și lipsa de concentrare explică de ce Leonardo a produs doar 15 picturi și doar o mână de desene arhitecturale în viața sa.
Acest nivel de producție este extrem scăzut pentru cineva de competenţa sa, având prin comparaţie cu alți artiști influenți precum Van Gogh, care a produs 2.100 de lucrări în doar un deceniu.
Dat fiind că impactează productivitatea şi ȋnvăţarea, psihologia şi toate celelalte ştiinţe socio-umane şi pedagogice s-au aplecat asupra studiului acestui fenomen, asupra ȋntrebării: de ce evităm sau amȃnăm lucrurile pe care știm că ar trebui să le facem, chiar dacă este clar că ar fi bine pentru noi să le facem?
e este procrastinarea?
Ființele umane au amânat sarcini şi activităţi dintotdeauna, de fapt acest fenomenn este atât de atemporal, de fapt, încât filozofii greci antici precum Socrate și Aristotel au dezvoltat un cuvânt pentru a descrie acest tip de comportament: akrasia, care este starea de a acționa împotriva unei judecăți bune (ca atunci când faci un lucru, deși știi că ar trebui să faci altceva); cu alte cuvinte, akrasia este amânarea sau lipsa autocontrolului.
Definiţiile moderne stabilesc că procrastinarea este actul de a întârzia sau amâna o sarcină sau un set de sarcini. Așadar, indiferent dacă te referi la aceasta ca amânare, akrasie sau altceva, este acea forță care te împiedică să ȋndeplineşti ceea ce ai propus să faci.
Cercetările de psihologie comportamentală au scos la iveală un fenomen numit „inconsecvența timpului”, care ne ajută să explicăm de ce amânarea pare să ne atragă în ciuda bunelor noastre intenții. Inconsecvența de timp se referă la tendința creierului uman de a valorifica recompensele imediate mai mult decât recompensele viitoare.
Cel mai bun mod de a înțelege acest lucru este imaginându-ne că suntem două persoane, (de fapt două atitudini din noi ȋnşine): ,,Tu ȋn Present” și ,,Tu ȋn Viitor”.
Când îți stabilești obiective pentru tine - cum ar fi să slăbești sau să scrii o carte sau să înveți o limbă străină - efectiv faci planuri pentru Tine cel din viitor, de fapt ai în vedere cum doreşti ca viața ta să fie în viitor. Cercetătorii au descoperit că atunci când te gândești la ,,Tine ȋn Viitor”, este destul de ușor pentru creierul tău să vadă ca fiind valoros să faci acțiuni cu beneficii pe termen lung. Persoana ,,Tu ȋn Viitor” valorizează recompensele pe termen lung.
Cu toate acestea, în timp ce ,,Tu ȋn Viitor” poate să își stabilească obiective, doar ,,Tu ȋn Prezent” poate lua măsuri. Când vine momentul să luați o decizie, nu mai luați o alegere pentru ,,Tu ȋn viitor”. Acum te afli în momentul prezent și creierul tău se gândește la ,,Tu ȋn Prezent”. Cercetătorii au descoperit că lui ,,Tu ȋn Present” îi place într-adevăr recompensa imediată, nu recompensa pe termen lung.
Deci, ,,Tu ȋn Prezent”și ,,Tu ȋn Viitor”sunt deseori în contradicție între ele. ,,Tu ȋn Viitor” vrea să fie slab, dar ,,Tu ȋn Prezent” vrea prăjituri. Chiar dacă toată lumea știe că ar trebui să mănânci sănătos astăzi, pentru a evita să fii supraponderal peste 10 ani, totuşi ,,Tu ȋn Prezent” se gȃndeşte că abia peste mai mulţi ani apar consecințele precum un risc crescut pentru diabet sau insuficiență cardiac.
Creierul nostru apreciază beneficiile pe termen lung atunci când sunt pe viitor (mâine), dar apreciază mulțumirea imediată când vine vorba de momentul prezent (azi).
Ȋn ceea ce priveşte modul de acţiune al procrastinării, nu ne putem baza pe consecințe și recompense pe termen lung pentru a motiva atutudinea ,,Tu ȋn Prezent”. În schimb, trebuie să găsim o modalitate de a muta recompensele și pedepsele viitoare în momentul prezent. Trebuie să facem consecințele viitoare să devină consecințe actuale, adica, exact ceea ce se întâmplă în momentul în care, în sfârșit, trecem dincolo de amânare și luăm măsuri.
De exemplu, să spunem că un professor are un raport de scris, sau un elev are o compunere de scris. Știe despre asta săptămâni întregi și a continuat să le amȃne zi după zi. Experimentează un pic de ,, strȃngere de inimă” de ,,durere”, de chin provocate de gȃnduri de teamă despre această compunere pe care trebuie să o scrie, dar nu suficient pentru a face ceva în acest sens. Apoi, brusc, cu o zi înainte de termen, consecințele viitoare se transformă în consecințe prezente și scrie acea compunere cu câteva ore înainte de termenul limită. Durerea de a amâna s-a accentuat în cele din urmă și a depăşit „linia de acțiune”.
Imediat ce trece linia de acțiune, durerea începe să scadă. De fapt, a fi în mijlocul întârzierii este adesea mai dureros decât a fi în mijlocul activității.
Vina, rușinea și anxietatea pe care le simte în timp ce amȃnă sunt de obicei mai grave decât efortul și energia pe care trebuie să le depună în timp ce lucrează. Problema nu este de a face lucrarea, este de a începe lucrarea.
Dacă dorim să încetăm să amânăm, atunci trebuie să facem cât mai ușor posibil ca ,,Tu ȋn Prezent” să înceapă și să avem încredere că motivația și impulsul vor veni după ce vom începe.
Specialiştii descriu trei categorii de procrastinare ȋn ceea ce priveşte ȋndeplinirea temelor:
Prima categorie: elevii ştiu dacă încep cu o săptămână înainte, vor lucra la temă, știu că au pe ce cale au de mers, şi ar face o treabă foarte bună la sarcina respectivă dacă ar dori.
Dar există o parte din ei în interior care se gȃndeşte dacă ar putea să facă cea mai bună treabă posibila…., dacă și-ar luat cu adevărat timpul și efortul de a face munca pe care au fost repartizați şi ar face cel mai bine….aşa cum ştiu ei că pot face…. dar dacă nu vor obține cea mai bună notă, dacă vor fi percepuţi altfel decȃt ca fiind capabili, acest lucru ar durea atât de mult încât, mai degrabă, fac o treabă „ok” în ultima clipă, în loc de cea mai bună temă pe care cu adevărat ar putea să o facă.
Această categorie de elevi se teme de eșec şi sunt cei care nu doresc să facă tot posibilul pentru că dacă fac tot posibilul și nu reușesc sau dacă sunt criticați pentru asta, pentru ei este atȃt de dureros ȋncȃt mai degrabă evită să fie cu adevărat cei mai buni. Aceștia așteaptă ultimul moment să facă o temă „ok”, iar dacă sunt judecați pentru asta, vor spune: ,, abia azi-noapte am făcut tema!”, deci, de aceea nu este mai bună calitativ.
A doua categorie este tipul de elev care a primit tema, glumeşte despre asta - da, lasă, o să o fac eu!” Ceea ce nu doresc aceşti elevi să facă este că nu vor să facă cel mai bine acea temă. Pentru că, dacă fac tot posibilul, ajung în vârful clasei, dar aceea nu este o poziție confortabilă pentru ei.
Acestea sunt persoanele care, dacă ies în evidență prea mult, se tem că ar fi de fapt criticate de ceilalţi. Poate că sunt lăudaţi de profesorul lor, dar nu vor această laudă. Mai degrabă stau jos, nu ies în evidență, sunt amabili în mulțime - să fie ,,la modă”, să fie ca toți ceilalți.
Această categorie de elevi se teme de success, de a fi în centrul atenţiei. Se teme să iasă în evidență.
A treia categorie: este tipul de elev care, atunci cȃnd un profesor spune „ trebuie să faceți această temă”, se uită la remă şi răspunde ,,Nu prea cred!.”
Această categorie de elevi respinge autoritatea. Elevul respinge sau urăşte persoanele care ȋi spun ce să facă. Dar pentru că știe că trebuie să facă asta pentru a trece clasa, ca o modalitate de a se răzvrăti împotriva acestei autorități, fac minimul posibil pentru acea temă și face acest lucru în ultimul moment. Pentru acest elev, a faxce astfel sarcina este un fel de a ȋnşela autoritatea şi așteaptă până în ultima clipă, deoarece ,,nimeni nu ȋi spune lui ce trebuie să facă!”.
Ȋnţelegȃnd setul mental şi emoţiile din spatele comportamentelor ajută la reducerea comportamentului. Pe de altă parte împiedică experții din ştiinţele comportamentale recomandă, pentru a maximiza productivitatea, anumite conduit.
Unul dintre motivele pentru care este atât de ușor să ne întoarcem în amânare timp după timp este acela că nu avem un sistem clar pentru a decide ce este important și la ce ar trebui să lucrăm mai întâi
Unul dintre cele mai bune sisteme de productivitate peste Metoda Ivy Lee ȋn șase pași:
· La sfârșitul fiecărei zile de muncă, scrie cele mai importante șase lucruri pe care trebuie să le realizați mâine. Nu scrie mai mult de șase sarcini.
· Privește acele șase elemente în ordinea adevăratei lor importanțe.
· Când se face ziua de mâine, concentrează-te doar pe prima sarcină.
· Lucrează până când prima sarcină este terminată înainte de a trece la a doua sarcină.
· Abordează restul listei tale în același mod.
· La sfârșitul zilei, mută orice elemente neterminate pe o nouă listă de șase sarcini pentru ziua următoare.
· Repetă acest proces în fiecare zi lucrătoare.
Această tehnică este suficient de simplă pentru a funcționa efectiv. Critica primară a metodelor ca aceasta este aceea că sunt prea de bază.
Cȃteva laturi pozitive ale acestui sistem ar fi:
Te obligă să iei decizii dure. Nu este nimic magic în ceea ce privește numărul de șase sarcini importante ale lui Lee pe zi. Dar impunerea de limite asupra propriei persoane poate fi, ȋn cazul procrastinȃrii, ,,magică”. Lucrul cel mai bun de făcut atunci când avem prea multe idei (sau când suntem copleșiti de tot ce trebuie să facem) este să ne calmăm fluxul ideilor și să eliminăm tot ceea ce nu este absolut necesar). Constrângerile ne pot îmbunătăți. Dacă ignoram orice altceva, devenim productivi; dacă ne angajăm ȋn toate, vom fi distraşi de toate.
Îndepărtează anxietatea şi dificultatea de pornire. Cea mai mare piedică pentru terminarea majorității sarcinilor este pornirea lor. (Să mergem la alergat poate fi dificil, dar, odată ce începem să alergăm, este mult mai ușor să terminăm antrenamentul.) Metoda lui Lee ne obligă să decidem prima sarcină în noaptea de dinainte de a merge la serviciu sau de a ne face o temă. Această strategie este extrem de utilă şi adulţilorcare pot pierde trei sau patru ore dezbătând despre ce ar trebui să facă într-o anumită zi. Dacă adultul se hotărăşte cu o seară înainte, se poati trezi a doua zi și ȋncepe să acţioneze imediat. Este simplu, dar funcționează. Ȋnceputul este la fel de important pentru a reuși la toate.
Faceţi lista cȃt mai repede posibil. Utilizați reguli simple pentru a ghida un comportament complex.
Îți cere să faci o singură sarcină. Societatea modernă adoră multitasking-ul. Mitul multitaskingului este că a fi ocupat este sinonim cu a fi mai bun. Ȋn realitate, a avea mai puține priorități duce la o muncă mai bună. Experţi internaţionali în aproape orice domeniu - sportivi, artiști, oameni de știință, profesori, manageri – au o caracteristică ȋn comun: concentrarea. Motivul este simplu: nu poți fi competent la o sarcină dacă îți împarți timpul în zece moduri diferite. Măiestria necesită concentrare și consecvență.
O altă metodă de a depăşi amȃnarea (procrastinarea) se bazează pe indici vizuali,
pentru a-ți declanșa obiceiurile și a-ți măsura progresul.
Un indiciu vizual este ceva ce puteți vedea (un memento vizual) care vă solicită să luați măsuri. Iată de ce acestea sunt importante pentru a elimina amânarea:
- ȋnsemnele vizuale vă reamintesc să începeți un comportament. De multe ori ne mințim despre capacitatea noastră de a ne aminti de a îndeplini un nou obicei. („O să încep să mănânc mai sănătos. În realitate, câteva zile mai târziu, totuși, motivația se estompează și dificultăţile vieţii începe să ne conducă din nou. Sperând că vă veți aminti pur și simplu să faceți un obicei nou este de obicei o rețetă pentru eșec. Acesta este motivul pentru care un stimul vizual poate fi atât de util. Este mult mai ușor să rămâi cu obiceiuri bune atunci când mediul te ghidează în direcția corectă.
-ȋnsemnele vizuale afișate îți arată progresul asupra unui comportament. Toată lumea consideră consecvenţa o componentă esențială a succesului, dar puțini oameni măsoară de fapt cât de consecvent sunt în viața reală. Având o notă vizuală - ca un calendar care îți urmărește progresul, evită această capcană, deoarece este un sistem de măsurare încorporat. O privire la calendarul tău și ai imediat o măsură a progresului.
- observațiile vizuale pot avea un efect additional asupra motivației. Pe măsură ce dovada vizuală a progresului tău se dezvoltă, este firesc să fii mai motivat să continui obiceiul. Cu cât progresul vizual este mai mare, cu atât vei fi mai motivat să termini sarcina. Există o varietate de studii populare în domeniul economiei comportamentale care se referă la acest lucru drept efectul de ȋnzestrare cu progres. Doar văzând progresul anterior, deja este este o modalitate excelentă de a declanșa următoarea acțiune productivă.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE WEB
· https://www.slideshare.net/94sadman/overcoming-procrastination-in-doing-school-work/5
· Fournis, F. (2000), Coaching for improved work performance, New York, McGrawHill
· http://www.thepositivepsychologypeople.com/what-it-means-to-love-yourself/
· http://htmi.com.my/management-training/
· https://webuser.bus.umich.edu/spreitze/pdfs/bestselfrevision.pdf
· https://jamesclear.com/procrastination
· https://www.cdc.gov/features/dsyouthmonitoring/index.html
· https://www.universitymagazine.ca/how-to-stop-procrastinating/
· https://my.optimus-education.com/shop/strategies-supporting-adolescents
· https://www.mayooshin.com/why-we-procrastinate/