Patternurile de ataşament  se formeaza  în mica copilărie, sunt rezistente la schimbare, se menţin în timp şi influenţează modul în care viitorul adult va intra în relaţiile sale sociale şi parteneriale.

Exista trei tipuri de ataşament  si fiecare dintre acestea genereaza la varsta adulta modele diferite de a initia si mentine o relatie:                                                         

1.  securizant

 • copilul experimentează trăiri pozitive: se simte în siguranţă, iubit şi protejat;

 • abilităţi de relaţionare şi comunicare: stabileşte uşor relaţii sociale, îşi face uşor prieteni;

  • încredere în el însuşi şi încredere în cei din jur;   

  • adaptare rapidă la  mediu şi la situaţii noi;

 

  • la varsta adulta:

                                           

 2. nesigur – evitant

• copilul manifestă timiditate, plânge uşor, este anxios;

 • are o conduită evitantă şi neîncrezătoare în raport cu ceilalţi, este suspicios şi se retrage în sine;

  • are dificultăţi în adaptarea la situaţii noi şi în rezolvarea problemelor;

 • copilul nu este obişnuit cu suportul emoţional din exterior şi nu ştie să ceară ajutor când are probleme. 

  • la varsta adulta:

                                                         

 3.  ataşament nesigur -insecurizant  (ambivalent-rezistent)

  • copilul are nevoie de prezenţa efectivă a figurii de ataşament pentru a se simţi în siguranţă;

• grad înalt de dependenţă în raport cu ceilalţi;

 • în absenţa figurii de ataşament (a mamei), copilul experimentează trăiri negative: anxietate crescută, spaimă, plâns, ţipete etc;  

   • încredere foarte redusă în sine; dificultăţi în adaptarea la mediu şi la  situaţiile noi;

   • agitaţie, agresivitate, redusă capacitate de autocontrol, dependenţă

  • la varsta adulta:

                                              

Mary Ainsworth (1913 -1999) a realizar primul experiment asupra atasamentului, in 1969,  si situatia experimentala a fost denumita Clasificarea ,,Situatia ciudata”
S- au relevat ca  forme in care atasamentul s-a manifestat la copiii inclusi in studiu:

                                         - 70 % - sigur
                                        - 15 % - ambivalent
                                        - 15% - nesigur
Main si Solomon ( in 1990) adauga la aceste forme si forma de  atasament dezorganizat (inconsistent): comportamente de atasament inconsistent (sub 4% din copiii inclusi in studiu)

Redam mai jos etapele experimentului lui Mary Ainsworth:

 

 

Ataşamentul reprezintă legătura emoţională dintre copil şi persoanele apropiate acestuia.
În primii ani de viaţă se dezvoltă ataşamentul copilului faţă de persoanele semnificative din viaţa sa: copilul se ataşează de figuri pe care le simte ca fiind disponibile pentru satisfacerea nevoilor sale fizice şi emoţionale.
 În special relaţia cu mama (preferinţa afectivă pentru mamă), răspunde nevoii de securitate emoţională a copilului.
 Ataşamentul se  formează, iniţial, pe baza generalizărilor senzorio-motorii, pornind de la o multitudine de experienţe similare cu persoana care-l îngrijeşte.
 La baza formării relaţiilor de ataşament stau interacţiunile similare, repetate, cu  figurile centrale din viaţa copilului: mamă, tată, bunici, fraţi, surori etc.

Un alt teoretician important al atasamentului,  J.Bowlby (1973) afirma ca  formarea relaţiilor pozitive de ataşament şi a sentimentului de securitate emoţională constituie fundamentul dezvoltării emoţionale a copilului şi influenţează modul în care acesta va intra în relaţiile cu semenii.
Ataşamentul are funcţia de protecţie fizică şi psihologică.
Figura de ataşament reprezintă punctul de plecare (reperul) în explorarea mediului şi, totodată, refugiul securizant.
Ataşamentul are la bază sentimentul copilului că este în siguranţă şi că există una sau mai multe persoane care îi pot veni în ajutor atunci când întâmpină dificultăţi.
Copilul care experimentează de timpuriu starea de bine, care se simte iubit şi protejat, se simte totodată liber să exploreze încrezător lumea şi să stabilească relaţii pozitive cu cei din jur.
Există un echilibru dinamic între ataşament şi explorare, evident în special după vârsta de un an (când copilul se poate deplasa mai mult): copiii cu un tip de ataşament securizant au o conduită exploratorie evidentă, sunt curioşi, încrezători, deschişi la experienţe noi.

                                                                                     

Atasamentul, desi format in copilarie, se poate consolida in forme mai pozitive pe perioada intregii vieti, prin factorii protectori ai persoanei si resursele interne si externe ale persoanei. Resursele persoanei rezulta din:

                 - relatiile persoanei cu anturajul imediat si extins (capacitatea ei de a stabili relatii)

                 - activitatile zilnice (sentimental de competenta

                 - sensul atribuit existentei (rezulta din cultura familiala, comunitara si valorile transmise de acestea)

Experientele pozitive ale copilului si faptul ca a putut experimenta sentimentul de siguranta ajuta la dezvoltarea stimei de sine (a fi iubit, a conta pentru ceilalti) si astfel, la:
- suportarea pierderilor si doliului
- invatarea din experienta dureroasa suportata pentru a o putea lua de la capat, vindecati, imbogatiti si calmi
- a indrazni sa actionezi, deoarece stii ca ai competente pentru aceasta, chiar si dupa un esec, o frustrare sau o pierdere
- este posibil datorita capacitatii  persoanei de a restabili o relatie cu o persoana, un obiectiv sau un proiect de viata

In ceea ce priveste cauzele formarii tulburarilor de atasament, multa vreme s-a considerat ca mama este factorul principal si cel care poarta intreaga vina, insa cercetarile au adus o intelegere stiintific dovedita (studii si experimente stiintifice) asupra multiplelor cauze, schimband termenul din ,,vina” in ,,contributie”:

                                

                                        Contributia cauzala in tulburarile de atasament:

A. Parentala / A persoanelor de ingrijire
- abuzul sau neglijenta
- ingrijire incompetent sau insensibila
- depresia (parintelui sau a persoanei de ingrijire): unipolara, din tulburarea bipolara sau depresia postpartum
- tulburari severe sau/si cronice psihologice de natura biologica sau emotionala
- parinti adolescent
- abuz de substante
- dificultati de atasament transmise intergenerational: probleme nerezolvate din familia de origine, istorie de separate, pierdere, doliu, rele tratamente in familie
- absenta prelungita (inchisoare, spital, abandon)

B. a copilului
- temperament dificil
- lipsa ,,potrivirii” cu  parintii sau cu personalul de ingrijire
- nastere prematura
- conditii medicale: durere nealinata, prelungita (ex. urechea interna, colici)
- spitalizare: separare si pierdere
- dificultati de dezvoltare (sindromul subdezvoltarii)
- problem congenitale si/sau biologice: deficite neurologice, sindromul alcoholic fetal, expunerea la drog in utero, handicapuri fizice
- factori genetici: istirie familiala de boli mentale, depresie, agresvitate, criminalitateabuz de substanta, personalitate antisociala

C. a mediului
- saracia
- violenta: victim si / sau martor
- lipsa sprijinului, a suportului: absenta tatalui sau a familiei extinse, izolare, lipsă de servicii
 - mutari dese ale locuintei, plasari in multiple case( mutari multiple în sistemul de asistență maternală, îngrijitori multipli
Stres ridicat: conflicte maritale, dezorganizare si haos familial, comunitate violentă

Functiile de baza ale atasamentului: asigura siguranta si protective pentru cei mici prin apropierea de persoana de ingrijire

                                                                  Alte functii ale atasamentului

1. Invata încrederea de bază și reciprocitatea, care servește ca un șablon pentru toate viitoarele relații emoționale.
2. Exploreaza mediul cu sentimente de siguranță și securitate ("bază sigură"), ceea ce duce la o dezvoltare cognitivă și socială sănătoasă.
3. Dezvolta  capacitatea de autoreglare, care conduce la gestionarea eficientă a impulsurilor și a emoțiilor.
4. Creaza o fundație pentru formarea identității, care include un sentiment de competență, valoare de sine și un echilibru între dependență și autonomie.
5. Stabileste un cadru moral prosocial, care implică empatie, compasiune și conștiință.
6. Generează sistemul de credințe de bază, care cuprinde evaluări cognitive ale eului (de sine), îngrijitorilor, altora și vieții în general.
7. Ofera o apărare împotriva stresului și traumei, care încorporează inventivitatea, resursele și rezistența.

Redam mai jos o sinteza sub forma grafica atractiva a relatiei intre tipul de atasament dezvoltat de catre copil – comportamentul parintelui ca factor contributiv si comportamentul copilului ca factor exprimat in termeni de consecinte emotionale si comportamentale.

 

 

Sursa: https://www.suntparinte.ro/teoria-atasamentului

           Evaluarea patternului de ataşament  este realizata de specialisti in domeniul sanatatii si patologiei mintale si presupune abordarea unei serii de intrebari in interviuri cu persoanele care au ingrijit copilul la varste mici si abordarea  unor obiective de observare a copilului.

In cadrul interviului cu părinţii sunt urmărite o serie de aspecte emoţionale, de organizare şi de conţinut ale descrierilor pe care le fac părinţii şi ale reprezentărilor pe care le au despre copil:

-          descrierea relaţiei cu copilul (ne interesează cum descrie părintele relaţia cu copilul, ce simt şi ce gândesc părinţii despre copiii lor);

-          descrierea experienţelor timpurii legate de ataşament: de exemplu, cum a fost comportamentul emoţional în mica copilărie sau prima experienţă socială a copilului - intrarea la grădiniţă;

- descrierea personalităţii copilului în termeni de calităţi şi defecte; modul în care caracteristicile copilului sunt descrise de părinte;

                        

Caracteristici ale copiilor cu atasament securizant:

•         Progreseaza in timp in toate domeniile

•         Stima de sine

•         Independenti si autonomi

•         Rezilienta in fata adversitatilor

•         Abilitatea de a-si gestiona impulsurile si sentimentele

•         Prietenii pe termen lung

•         Relatii autentice cu parintii, cu personalul de ingrijire / ingrijitorii si alte figure ale autoritatii ( profesori, etc.)

•         Abilitati de coping prosociale

•         Incredere, intimidate si afectiune

•         Un system de credinte pozitiv si cu speranta despre sine, despre familie si despre societate

•         Empatie, compasiune si constiinta

•         Performante comportamentale si success academic in scoala

•         Dezvolta atasament securizant in propriii copii, pe care ii au dupa ce devin adulti

Tulburari de atasament: trasaturi si simptome

afectează toate aspectele legate de funcționarea unui copil, o combinație de simptome:

Comportament: opoziție și sfidare, impulsivă, distructivă, minciună și fură, agresivă și abuzivă, hiperactivă, auto-distructivă, crudă la animale, iresponsabilă, stabilirea focului.

Emoții: furie și temperament intens, trist, deprimat și lipsit de speranță, capriciosi-instabili, fricosi și anxiosi (deși adesea ascuns), reacții emoționale iritabile și inadecvate.
Gânduri: credințe negative despre sine, relații și viață în general ("model de lucru negativ"), lipsa gândirii cauzei și efectului, atenție și probleme de învățare.

Relații: lipsa încrederii, controlant (“bossy"), manipulativ, nu dă sau nu primește o afecțiune și o iubire autentică, se ataseaza nediferențiat față de străini, relații instabile cu egalii, îi învinuieste pe alții pentru propriile greșeli sau probleme, ii victimizează pe alții / se victimizeaza.
Fizice: igiena slabă, defensivă tactilă, enurezis și encoprezis, predispoziția la accidente, toleranța ridicată la durere, predispozițiile genetice (de exemplu, depresia, hiperactivitatea).

Moral / Spiritual: lipsa credinței, compasiunea, remușcarea, a semnificației și alte valori prosociale, se identifică cu răul și partea întunecată a vieții.

Parintii acestor copii  Se simt neajutorati, demoralizati, epuizati emotional.

                                        Par furiosi, frustrati si ostili.

                                         Au sentimente de inadecvare si de vina.

                                                     BIBLIOGRAFIE SI RESURSE WEB

https://www.youtube.com/watch?v=m_6rQk7jlrc

https://www.didactic.ro/revista-cadrelor-didactice/educa-ia-prin-ata-ament

https://www.suntparinte.ro/teoria-atasamentului

Cozolino, Luis, (2017),Predarea bazata pe atasament. Sa creezi o clasa tribala, Bucuresti, Trei

 Minulescu, M. (2006). Relaţia psihologică cu copilul tău. Bucureşti: Editura Psyche

Andries, Alina Maria, psihodiagnoza copilului. Suport de curs, Bucuresti: Fundatia Romania de Maine