Managementul personal al carierei

Omul îşi modifică permanent personalitatea datorită proceselor psihologice de învăţare şi formare, ceea ce conduce la îmbogăţirea cunoştinţelor, lărgirea orizontului de cunoaştere şi dezvoltarea profesională şi, ca o consecinţă, chiar la schimbarea carierei pe parcursul vieţii. Dezvoltarea carierei  este determinantă de dezvoltarea personală care se produce în timp, în funcţie de experienţa căpătată, dar şi de legislaţia specifică – obligaţia de a susţine examenul de definitivat ori necesitatea de a urma cursuri de formare continuă pentru acumularea creditelor de dezvoltare profesională.

De cele mai multe ori, recunoaştem acest lucru cu onestitate, dezvoltarea carierei este influenţată şi de:

·         - constrângeri politice, sociale şi economice;

·         - legături cu persoane „importante”;

·         - responsabilităţi de familie;

·         - evenimente deosebite;

·         - calitatea managementului carierei

 

 

Cariera personală se construieşte ţinând cont de competenţele europene ale secolului XXI:

·         - autoformare: monitorizarea propriilor cerinţe de înţelegere şi învăţare; localizarea resurselor corespunzătoare; transferul cunoştinţelor dintr-un domeniu în altul.

·         - abilităţi de comunicare: înţelegerea, administrarea şi crearea unei comunicări eficiente verbale, scrise, multimedia într-o varietate de forme şi contexte.

·         - informaţii şi abilităţi media: analizarea, accesarea, administrarea, integrarea, evaluarea şi crearea de informaţii în diverse forme şi medii.

·         - responsabilitate şi capacitate de adaptare: exersarea responsabilităţii personale şi a flexibilităţii în contexte legate de propria persoană, loc de muncă şi comunitate;

·         stabilirea şi atingerea unor standarde şi ţeluri ridicate pentru sine şi pentru ceilalţi; tolerarea ambiguităţii.

·         - creativitate şi curiozitate intelectuală: dezvoltarea, implementarea şi comunicarea ideilor noi altor persoane; deschiderea şi receptivitatea la nou şi la diverse perspective.

·         - gândire critică şi gândire sistemică: exersarea unei gândiri sănătoase în înţelegerea şi realizarea unor alegeri complexe; înţelegerea conexiunilor dintre sisteme.

·         - abilităţi interpersonale şi de colaborare: demonstrarea capacităţii de lucru în echipă şi de conducere; adaptarea la diverse roluri şi responsabilităţi; colaborarea productive cu ceilalţi; exprimarea empatiei; respectarea perspectivelor diverse.

·         - identificarea, formularea, soluţionarea problemelor: capacitatea de a depista, formula,analiza şi soluţiona probleme.

·         - responsabilitate socială: acţionarea în mod responsabil ţinând cont de interesele comunităţii; demonstrarea comportamentului etic în contexte legate de propria persoană, loc de muncă şi comunitate.

 

De managementul carierei se poate ocupa organizaţia (pentru angajaţii ei) sau individual însuşi şi atunci îi putem spune automanagementul carierei.

Pentru un management de succes al propriei cariere este nevoie de stabilirea unor obiective, urmată de monitorizarea gradului de îndeplinire a acestora, dar şi de stabilirea unor proceduri de autocunoaştere, autoevaluare, dezvoltare a propriilor abilităţi şi de planificare a carierei.

Autocunoaşterea şi autoevaluarea

Aceste activităţi presupun cunoaşterea personală a valorilor, aspiraţiilor, scopurilor profesionale, dar mai ales a motivaţiilor bazate pe intuiţie, cunoaştere, simţ critic, luciditate, realism, obiectivitate, care conduc în final spre limpezirea imaginii de sine, astfel încât aceasta să fie una corectă, realistă și pozitivă. Imaginea de sine pozitivă apare în urma:

·         - relaţiilor bune în procesul de comunicare;

·         - evaluărilor corecte ale limitelor personale;

·         - anticipării dificultăţilor în realizarea obiectivelor;

·         - cunoaşterii drepturilor şi obligaţiilor;

·         - capacităţii de a minimaliza eşecurile;

·         - asumării responsabilităţilor şi riscurilor;

·         - exprimării deschise a sentimentelor, gândurilor, opiniilor;

·         - acceptării schimbărilor;

·         - depăşirii conflictelor intra şi interpersonale;

·         - exersării încrederii, optimismului, dinamismului, sincerităţii, încrederii, toleranţei;

·         - manifestării dorinţei de a învăţa permanent.

 

Toţi factorii menţionaţi mai sus conduc la construirea unor comportamente

caracterizate de echilibru şi stabilitate, la apariţia sentimentului de identitate şi de împlinire de sine, la creşterea simţului propriei valori

 

Dezvoltarea propriilor abilităţi

Angajatul care îşi construieşte cariera ar trebui să pornească de la întrebări de tipul: „cine sunt?”, „ce pot face?”, „ce ştiu să fac?”, „cum pot să fac?”.

În programul propriu de dezvoltare personală, ar trebui să se raporteze la abilităţi precum:

·         - învăţare permanentă;

·         - cercetare (surse, resurse, materiale);

·         - capacitate de formulare a scopurilor şi a obiectivelor,

·         - luare de decizii corecte şi la timp;

·         - autoevaluare şi autocorectare;

·         - comunicare şi ascultare activă.

 

Planificarea individuală a carierei

Planificarea dezvoltării carierei reprezintă veriga de legătură dintre abilităţile/ nevoile angajatului şi nevoile/ ocaziile oferite de societate. Planificarea se face pe termen scurt, mediu şi lung presupunând o gândire sistematică, o corectă formulare a obiectivelor, dar şi stabilirea finalităţilor.

Profesorul Mielu Zlate  propune cinci paşi pentru planificarea individuală a carierei:

1.      autoevaluarea – strângerea de informaţii despre propria persoană prin aplicarea de chestionare, utilizarea unor liste de verificare;

2.      explorarea oportunităţilor – strângerea de informaţii din interiorul şi exteriorul organizaţiei, legate de propria carieră;

3.      luarea deciziilor şi stabilirea scopurilor – pe termen scurt sau lung;

4.      planificarea – stabilirea căilor şi mijloacelor de realizare a scopurilor propuse cât şi identificarea acţiunilor de întreprins în vederea atingerii acestora;

5.      urmărirea realizării scopurilor – contabilizarea succeselor şi eşecurilor în funcţie de obiectivele propuse.

 

Mentoratul

Mentorul are rolul de a-l susţine pe cel aflat în procesul de dezvoltare personală și profesională prin implicarea în diferite activităţi și asigurarea vizibilității în carieră. Totodată, mentorul îi va identifica punctele tari şi îi va oferi feedback permanent, îl va ajuta în dezvoltarea capacităţilor profesionale. Mentorul va trece de la iniţiere la susţinere până va ajunge la faza de separare, dar va rămâne tot timpul consilierul, prietenul şi sprijinul discipolului.

 

BIBLIOGRAFIE

Bibliografie de referinţă:

1) Băban, A.: Consiliere educaţională- ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere”,Editura. Ardealul, Cluj-Napoca, 2001

2) Cerghit, I. :Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii, Editura Aramis, Bucureşti, 2002

3) Constantin - Stoica, A., Neculau, A. : Psihologia rezolvării conflictului, Editura Polirom, Iaşi, 1998

4) Lemeni, G., Miclea, M. : Consiliere şi orientare, Editura ASCR Cluj Napoca, 2004

5) Philippe, J., Moussatak, E., Rosette, D.: Curriculum și competente – un

cadru operational, Editura ASCR, Cluj-Napoca, Colectia Educatie, 2010

6) Zlate, M.:Tratat de psihologie organizaţional – managerială, vol.I, Editura Polirom, Iaşi, 2002

7) Cerghit, I., Neacşu, I., Negreţ – Dobridor, I., Pânişoară, I., O.: Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi, 2001