Forme de organizare a formării continue/perfecţionării personalului didactic din învăţământul preuniversitar

Conform prevederilor Legii educației naționale nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare, formarea iniţială pentru ocuparea funcţiilor didactice din învăţământul preuniversitar cuprinde: 

1.      formarea iniţială, teoretică, în specialitate, realizată prin universităţi, în cadrul unor programe acreditate potrivit legii

2.      master didactic cu durata de 2 ani

3.      stagiul practic cu durata de un an şcolar, realizat într-o unitate de învăţământ, sub coordonarea unui profesor mentor. 

 

Prin excepție de la prevederile legii, expuse mai sus, formarea personalului din educaţia antepreşcolară (copii de la naștere la 3 ani), pentru funcţia de educator-puericultor, se realizează prin liceele pedagogice.

De asemenea, formarea personalului din învăţământul preşcolar (care lucrează cu copii cu vârste între 3 și 6 ani), pentru funcţia de educatoare/educator şi din învățământul primar (care lucrează cu elevii din clasa pregătitoare și din clasele I-IV), pentru funcția de învăţătoare/învăţător se realizează atât prin liceele pedagogice, cât și prin universități, specializarea Pedagogia învățământului preșcolar și primar.

În prezent, în învățământul preșcolar și primar, există în sistem cadre didactice care au parcurs următoarele rute de formare inițială:

·         Liceul pedagogic (cu o durată de 4-5 ani) 

·         Școala postliceală (cu o durată de 2 ani)   

·         Institutul pedagogic (cu o durată de 3 ani)   

·         Colegiul universitar pedagogic (cu o durată de 3 ani)   

·         Facultatea de Psihologie și Științele Educației – specializarea Pedagogia Învățământului Preșcolar și Primar (cu o durată de 3 ani).

Programele de formare iniţială teoretică în specialitate şi psihopedagogică sunt acreditate şi evaluate periodic de către Ministerul Educaţiei Naționale, prin intermediul ARACIS sau al altor organisme abilitate, potrivit legii.

  Înscrierea pentru efectuarea stagiului practic din cadrul formării inițiale este condiţionată de obţinerea diplomei de licenţă şi a diplomei de master didactic. 

  Studenţii şi absolvenţii de învăţământ superior care optează pentru profesiunea didactică au obligaţia să absolve cursurile unui master didactic cu durata de 2 ani.

Studenţii care frecventează cursurile masterului didactic acreditat de Ministerul Educaţiei Naționale într-o instituţie publică pot beneficia de burse de studiu finanţate de la bugetul de stat.

         În vederea realizării pregătirii practice din cadrul masterului didactic se constituie o reţea permanentă de unităţi de învăţământ, în baza unor acorduri-cadru încheiate între unităţile/instituţiile de învăţământ care asigură formarea iniţială şi inspectoratele şcolare, în condiţii stabilite prin ordin al ministrului educaţiei.

Pregătirea practică din cadrul masterului didactic se poate derula sub forma unei perioade de stagiu în străinătate în cadrul unui program al Uniunii Europene - componenta dedicată formării iniţiale a profesorilor - perioadă certificată prin documentul Europass Mobilitate.

În Romania, formarea continuă a personalului didactic constituie un drept care se realizeaza, în principal, prin perfecţionare şi conversie profesională.

Evoluţia în carieră a personalului didactic din invatamantul preuniversitar se realizează prin promovarea examenelor de definitivare în învăţământ şi obţinere a gradelor didactice II şi I.

În corelare cu reglementările specifice educaţiei adulţilor şi educaţiei permanente, perfecţionarea cadrelor didactice se realizeaza prin stagii de formare obligatorii. Stagiile de formare continuă asigură dezvoltarea profesională a personalului didactic  şi intră în sistemul de evaluare/echivalare prin credite profesionale transferabile, obligativitatea constand in acumularea de catre cadrul didactic a 90 de credite intr-o perioada de 5 ani. Programele de formare continuă a personalului didactic sunt organizate modular pe următoarele domenii principale: specialitate, pedagogie, psihologia educaţiei, didacticii specialităţii, TIC, management educaţional.

Potrivit principalelor sale destinaţii, formarea continuă vizează:

a) actualizarea şi dezvoltarea, prin programe de formare/perfecţionare periodică, a competenţelor în domeniul/domeniile de specializare corespunzător funcţiilor didactice obţinute prin formarea iniţială;

b) dezvoltarea competenţelor pentru evoluţia în cariera didactică, prin sistemul de pregătire şi obţinere a gradelor didactice;

c) dobândirea sau dezvoltarea competenţelor de conducere, îndrumare, control, evaluare în structurile şi organizaţiile din sistemul de educaţie;

d) dobândirea de noi competenţe, prin programe de reconversie/readaptare a calificării pentru noi specializări sau/şi noi funcţii didactice, altele decât cele obţinute prin formarea iniţială;

e) dobândirea unor competenţe complementare sau de extensie care lărgesc gama activităţilor şi funcţiilor ce pot fi prestate de personalul didactic (predarea în sistemul E-learnig, predarea în limbi străine, consiliere educaţională şi orientare în carieră, educaţia adulţilor ş.a.);

f) dezvoltarea şi extinderea competenţelor transversale privind rolurile sociale şi dezvoltarea personală şi profesională, interacţiunea şi comunicarea cu mediul social şi cu mediul pedagogic, asumarea de responsabilităţi privind organizarea, conducerea şi îmbunătăţirea performanţei strategice a grupurilor profesionale, autocontrolul şi analiza reflexivă a propriei activităţi.

Formarea continuă a personalului didactic din învăţământul preuniversitar se realizează printr-un sistem de instituţii, organizaţii şi structuri ale acestora, între care se stabilesc relaţii ierarhice şi relaţii funcţionale menite să asigure coerenţa, compatibilitatea şi respectarea standardelor de calitate în proiectarea, realizarea şi evaluarea programelor de formare continuă la nivel naţional.

Din punctul de vedere al poziţiei şi funcţiilor cu care sunt abilitate instituţiile, organizaţiile şi structurile ce îl alcătuiesc, sistemul naţional de formare continuă a personalului didactic din învăţământul preuniversitar cuprinde:

a) instituţii şi structuri ale acestora cu funcţii de reglementare, coordonare, finanţare, evaluare, acreditare şi monitorizare a programelor de formare continuă;

b) instituţii, organizaţii şi structuri ale acestora cu funcţii de organizare şi realizare a programelor şi activităţilor de formare continuă, având statul de furnizori de programe de formare continuă a personalului didactic.

Principalele forme de organizare a formării continue/perfecţionării personalului didactic din învăţământul preuniversitar sunt:

a) activităţile metodico-ştiinţifice şi psihopedagogice, realizate la nivelul unităţii de învăţământ sau pe grupe de unităţi (comisii metodice, catedre şi cercuri pedagogice);

b) sesiunile metodico-ştiinţifice de comunicări, simpozioane şi schimburi de experienţă pe probleme de specialitate şi psihopedagogice;

c) stagiile periodice de informare ştiinţifică de specialitate şi în domeniul ştiinţelor educaţiei;

d) cursurile organizate de societăţi ştiinţifice şi alte organizaţii profesionale ale personalului didactic;

e) cursurile de perfecţionare a pregătirii de specialitate, metodice şi psihopedagogice;

f) cursurile de pregătire şi examenele pentru obţinerea definitivării în învăţământ sau a gradelor didactice;

g) cursurile de pregătire şi perfecţionare pentru personalul de conducere, de îndrumare şi de control, potrivit unor programe specifice;

h) bursele de perfecţionare şi stagiile de studiu şi documentare, realizate în ţară şi în străinătate;

i) cursurile postuniversitare de specializare;

j) studiile universitare de masterat;

k) studiile universitare de doctorat.

Programele de conversie profesională intră în atribuţiile instituţiilor de învăţământ superior şi se desfăşoară în baza unor norme metodologice specifice.

Evaluarea şi validarea achiziţiilor dobândite de personalul didactic prin diferite programe şi forme de organizare a formării continue/perfecţionării se efectuează prin sistemul de recunoaştere, echivalare şi acumulare a creditelor profesionale transferabile.

Personalul didactic, precum şi personalul de conducere, de îndrumare şi control din învăţământul preuniversitar participă, o dată la 5 ani, la un program de perfecţionare. Pentru îndeplinirea condiţiei menţionată, personalul didactic din învăţământul preuniversitar trebuie să acumuleze la intervale de 5 ani un minimum de 90 de credite profesionale transferabile.

Acestea se pot obţine prin:

a) participarea la un program de perfecţionare o dată la 5 ani, de 30-90 de credite, acreditat de Centrul Naţional de Formare a Personalului din Învăţământul Preuniversitar;

b) activităţile metodico-ştiinţifice şi psihopedagogice.

Programele şi activităţile de perfecţionare prevăzute anterior pot fi organizate în forme de învăţământ flexibile, adaptate obiectivelor şi conţinuturilor formării, precum şi posibilităţilor şi cerinţelor participanţilor, respectiv:

a) prin cursuri cu frecvenţă, organizate modular, în perioada vacanţelor şcolare, în zilele nelucrătoare sau în zile lucrătoare alocate în mod special activităţilor de perfecţionare;

b) în sistemul învăţământului la distanţă, prin utilizarea platformelor E-learning şi a suporturilor electronice, combinate cu orientarea şi asistarea învăţării prin procedurile de tutoriat;

c) prin cursuri fără frecvenţă organizate de instituţii de învăţământ superior, combinate cu consultaţii periodice, potrivit opţiunilor participanţilor;

d) prin alte forme de organizare care combină învăţarea asistată de formatori (prin cursuri, seminarii, laboratoare şi activităţi practice comune), cu învăţarea prin studiul individual şi activitatea independentă a participanţilor.

Procesul de acordare a gradelor didactice marchează evoluţia în carieră a personalului didactic în acord cu noul Cadru Naţional al Calificărilor şi cu standardele ocupaţionale asociate specializărilor didactice, precum şi în conformitate cu noile tendinţe  privind dezvoltarea resurselor umane şi asigurarea calităţii în educaţie.

Acordarea definitivării în învăţământ semnifică recunoaşterea competenţelor minime acceptabile dobândite de către o persoană care a optat pentru cariera didactică şi care garantează, în acest fel, că dispune de pregătirea necesară pentru exercitarea profesiei didactice şi poate intra pe o rută  de profesionalizare  ascendentă.

Acordarea gradului didactic II semnifică dobândirea de către cadrul didactic a unui plus de profesionalizare, confirmat de rezultatele obţinute la probe special  concepute pentru a pune în evidenţă valoarea adăugată achiziţionată în intervalul parcurs de la obţinerea definitivării.

Acordarea gradului didactic I semnifică dobândirea de către cadrul didactic a unui nivel înalt de maturitate profesională şi expertiză, care îl recomandă  ca pe un generator de bune practici  în mediul educaţional şcolar.

Bibliografie

1. Iosifescu, Şerban (coord.), Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Bucuresti, 2001

2. Manolescu, Aurel, Managementul resurselor umane, Editura R.A.I., Bucureşti, 1998

3. www.eacea.ec.europa.eu